3,562 matches
-
un singur cuvânt, pot să spun doar că mi se părea de-a dreptul o halterofilă. Deși n-avea mai mult de 60 de kilograme, am văzut-o ducând în brațe saci de mălai, lăzi cu marmeladă, bidoane cu untură, butoaie cu țuică, un porc grăsuț, ba chiar proptind cu spatele șareta rămasă fără o roată. M-am întrebat mai târziu unde erau bărbații în lumea aia de furnicuțe împovărate. Cei mai mulți lucrau undeva de dimineața până spre seară, unii nu ieșiseră
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la Comisariat, ascultă-mă ce-ți zic, nu mai pupi tu Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
povestește că există o grădină plantată cu roze și alte flori. La numărul 6. se află clădirea administrației, și ea prevăzută cu camere de locuit, bucătărie, cămară, magazii și alte dependințe, la 7. o pivniță în care încap 50 de butoaie a câte 40 de găleți, la 8. un șopron sub care se află un atelier de dogărie, la 9. un alt șopron sub care se pot adăposti 5-6 care(căruțe) în caz de ploaie, la 10. e înregistrat un grânar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Închide ochii să rămînă singură? Pe măsură ce aș asculta glasul fierbinte și posomorit al Cassandrei, aș vedea tot mai clar că ea stă cu mîinile goale, Într-o așteptare fără iluzii, ca În povestea Danaidelor osîndite să umple cu apă un butoi fără fund. Și n-ar avea ce să-mi șoptească decît un gînd cu care nu am ce face: Privește această mare și această dimineață care va semăna cu una ce va fi ultima! Ascultă sunetul valurilor și Închipuie-ți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
erau ornați cu reclame comerciale. Două galantare, unul lângă altul, erau pline cu tot felul de prăjituri iar rafturile erau dominate de dulciuri și băuturi alcoolice, în proporții mici. Înghețata se vindea direct dintro casoletă care era introdusă într-un butoi de lemn plin cu gheață peste care se turna sare grunjoasă. Când se topea această gheață, vânzarea devenea un calvar. Era singura unitate din oraș cu acest profil, iar Carlina o conducea încă de la vârsta când nu împlinise încă 20
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
încep școlile intenționez să o aduc și pe fiica mea Victoria să urmeze studiile în capitală. Sunt școli mai bune decât în provincie. Julia părea că are o rezervă și nu se exprimaă în acel moment. Căzuse ca într-un butoi cu melancolie. Buzele i se păru că se uscaseră iar o sorbitură de apă i-ar fi fost bună. Observându-i ezitarea, Nicky se grăbi să îi spună: - Am atâtea să-ți spun! În noaptea asta vreau să vorbim numai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nicolaescu) este chemat de patronul unui cazinou pentru o partidă (cu public și pariuri) de ruletă rusească. Cum norocul său este legendar, vă-nchipuiți suspansul. Mai ales că povestea se-nvârte între anii 40, 60 și 78 mai ceva ca butoiul unui pistol, de nu mai știi în cine va nimeri glonțul... Ce este cât de cât OK în filmul acesta KO încape într-adevăr într-un glonț, două : Ion Dichiseanu (în rolul unui colonel comunist reciclat în afacerist) și Cristi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acareturi („Peisaj”, p. 92) sau semideschisă („Pe drum de țară” și „Peisaj din Huși” - p. 152, „Peisaj cu case”). În ograda, animale, păsări, obiecte de uz gospodăresc specifice vieții de la țară, adică podgoreanului. În jurul cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
servitoare ruteancă (personaj dintr-un roman semnat de Aharon Appelfeld) povestește cum făcea, prin anii ’30, curățenie În casele evreiești din orașele bucovinene : „De Paștile evreiești, [...] am muncit din greu : frecam oalele cu nisip, după aceea le cufundam Într-un butoi cu apă clocotită, ca să le purific [...]. De Pesah, se spoiesc pereții exteriori ai caselor. Căsuțele, care au fost cufundate În noroiul iernii, se ridică din starea lor mizerabilă, stau drepte și strălucesc...” <endnote id="(813, pp. 44 și 92)"/>. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Toma Pahonțu, personaj al romanului Gorila, apărut În 1938 <endnote id="(211, p. 130)"/>. Proverbe populare similare În esență sunt atestate În tot spațiul central și est- european : „Nici o afacere fără un cap de evreu” sau „Un jidov nu duce butoiul gol la târg” <endnote id=" (660, p. 170)"/> (la ucraineni) ; „Evreul la târg [este indispensabil], ca preotul la botez” (la ruși) <endnote id="(3, p. 73)"/> ; „Nu există târg fără un evreu” sau „Poți să faci o afacere bună fără
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unii cârciumari (mai ales evrei !) otrăvesc băuturile cu acid. O altă posibilă explicație a apariției legendei respective este faptul că, Într-adevăr, cârciumarii foloseau acid sulfuric și var, dar nu pentru falsificarea băuturilor, ci pentru Îndepărtarea mirosului de mucegai din butoaiele de vin sau de rachiu. La jumătatea secolului al XIX-lea, Ion Ionescu de la Brad descria astfel această practică : „Mirosul de mucegai, care atâta de mult strică gustul vinului, numai cu chipul următoriu [...] se poate scoate cu desăvârșire : ia o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după ce s-au uscat, arde În ele pucioasă [= sulf], după cum se obicinuiește. Cu chipul arătat trebuiesc curățite și toate căzile, dejele, ciuberele, linurile, teascurile și alte unelte Întrebuințate Întru facerea vinului” <endnote id="(369, p. 137)"/>. Folosirea leșiei la spălarea butoaielor și a teascurilor de vin ar fi putut genera legenda despre introducerea de către cârciumari a leșiei În vin. O colindă din Maramureș pare să indice supraviețuirea acestei legende privindu-l pe cârciumarul evreu (Avrum) din mediul rural : „Să bem vin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că ar fi vrut cică să-l otrăvească pe puiul de român” <endnote id="(197, p. 19)"/>. Folosirea anumitor sulfați (numiți În epocă „vitrioluri”) pentru conservarea vinului și a rachiului, folosirea acidului sulfuric, a leșiei și a varului pentru spălarea butoaielor de băuturi alcoolice, folosirea acidului acetic pentru contrafacerea vinului și a rachiului sau pur și simplu unele accidente sunt tot atâtea explicații posibile privind nașterea și supraviețuirea legendei despre otrăvirea băuturilor de către cârciumarii evrei. Toate acestea au fost posibile și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numit Ion Neculce În Letopiseț) ar fi „furat În ziua Paștilor un copil [creștin], cam de cinci ani” (Cronica Ghiculeștilor) și l-ar fi „muncit [...] În chipul muncilor domnului Iisus Hristos” (Ion Neculce). Apoi, l-ar fi pus Într-un butoi și, Înțepându-l În mai multe locuri cu niște scule speciale („trei Înfipte Într-un mâner de lemn”), ar fi colectat tot sângele În putină. „Sângele l-au Împărțit, punându-l În butoiașe, și l-au trimis marelui haham din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(43, p. 54)"/>. Acest gen de istorii - extrem de impresionante pentru creștini - au devenit În cele din urmă eresuri folclorice. Memoria colectivă a păstrat neschimbate, până În zilele noastre, nu doar motivația rituală a infanticidului, dar și unele „detalii tehnice” (butoiul cu cuie, de exemplu) <endnote id="(vezi nota 313)"/>. „De sărbătorile jidovești - sună o credință populară tot din nordul Moldovei, dar de la Începutul secolului XX -, jidovii nu mănâncă decât pască plămădită cu sânge de creștin ; un copil pe care-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exemplu, ce credeau țăranii din sudul Poloniei (regiunea Przemy›l) cu doar 10-15 ani În urmă : „De Paște, ei [= evreii] trebuie să pună sânge creștin În pască [...]. Ei omorau copii pentru sânge [...]. Evreii aveau un instrument pentru extragerea sângelui : un butoi cu cuie. Înăuntru se punea un om. Când butoiul era rostogolit pe uliță, cuiele Înțepau victima și ei obțineau sângele” <endnote id="(70, p. 129)"/>. Credințe similare (inclusiv folosirea „instrumentului” de colectare a sângelui : butoiul sau albia cu cuie) au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
l) cu doar 10-15 ani În urmă : „De Paște, ei [= evreii] trebuie să pună sânge creștin În pască [...]. Ei omorau copii pentru sânge [...]. Evreii aveau un instrument pentru extragerea sângelui : un butoi cu cuie. Înăuntru se punea un om. Când butoiul era rostogolit pe uliță, cuiele Înțepau victima și ei obțineau sângele” <endnote id="(70, p. 129)"/>. Credințe similare (inclusiv folosirea „instrumentului” de colectare a sângelui : butoiul sau albia cu cuie) au supraviețuit În epoca postbelică și În sud-estul Europei : În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
instrument pentru extragerea sângelui : un butoi cu cuie. Înăuntru se punea un om. Când butoiul era rostogolit pe uliță, cuiele Înțepau victima și ei obțineau sângele” <endnote id="(70, p. 129)"/>. Credințe similare (inclusiv folosirea „instrumentului” de colectare a sângelui : butoiul sau albia cu cuie) au supraviețuit În epoca postbelică și În sud-estul Europei : În Bulgaria (Sofia) și Grecia (Salonic), după cum mă asigură colegi antropologi din aceste țări. „De Vinerea Mare - sună o credință grecească - acei crucificatori [ai lui Isus] pun copii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
corespunde, pasămite, celor aplicate lui Isus În timpul Patimilor. „După opinia populară”, ne asigură Nicolae Iorga, pasca evreiască ar fi „Înțepată cu puncte” pentru a simboliza „Înțepăturile date de strămoșii [evreilor] Mântuitorului Însuși” <endnote id="(451, p. 46)"/>. Nu numai motivul „butoiului de colectat sânge” a migrat din legenda infanticidului practicat de evrei În legendele folclorice românești, ci și motivul „azimei preparate cu sânge”. Legenda spune că „de un post mare [de Paște], au făcut jidanii pâne cu sânge”. Fiind În postul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
La Începutul anilor ’60, Nicolae Steinhardt - convertit la creștinism În temniță (de la rus. temno = „Întuneric”) - recepta Întunericul pușcăriilor comuniste „ca opus al luminii lui Hristos”. 312. Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu, care nu a fost neapărat asociat cu acuzația de infanticid adusă evreilor. O legendă maghiară spune că, la Începutul secolului al XI- lea, păgânii l-ar fi omorât pe primul episcop creștin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu a fost neapărat asociat cu acuzația de infanticid adusă evreilor. O legendă maghiară spune că, la Începutul secolului al XI- lea, păgânii l-ar fi omorât pe primul episcop creștin al ungurilor, Gellért, introducându-l Într-un astfel de butoi și rostogolindu-l În Dunăre din vârful muntelui (azi Muntele Gellért din Budapesta). La fel este ucis țiganul impostor Într-un basm românesc cules În Banat În prima jumătate a secolului al XIX-lea (34, p. 226). 314. Wilhelm Schwarzfeld
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreilor sunt atestate În zona Brașovului, prin 1965, conform unui Memoriu inedit al fostului rabin șef Moses Rosen către Departamentul Cultelor. Se vor bește despre „niște evrei care omoară copii”, despre „30 de copii creștini uciși”, despre descoperirea a „două butoaie de sânge” etc. Vezi Liviu Rotman, Evreii din România În perioada comunistă (1944-1965), Editura Polirom, Iași, 2004, p. 166. 798. Robert Weinberg, Stalin’s Forgotten Zion. Birobidzhan and the Making of a Soviet Jewish Homeland. An Illustrated History (1928-1996), University
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să cînte și să danseze în emisiunea de sex-încă-nu-drugs-încă nu-deocamdată-numai-rocknroll de la televiziunea locală. Natura a hărăzit-o pe Tracy cu genul de siluetă care se vede mai rar în emisiunile de dans și mai des în fabricile de butoaie, butii și poloboace, dar energia ei inepuizabilă și lipsa ei de complexe, precum și lecțiile de ritm primite de la negrii din școala ei o ajută să cîștige preselecția, spre nemulțumirea producătoarei (Michelle Pfeiffer), care are măsuri perfecte, o piele foarte albă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
câte o foaie de ceapă. Mihăiță a dat ajutor la hrănirea vacilor cu tainul cuvenit și a supravegheat atent ca vițeii să-și sugă laptele cuvenit de la vacile mamă. − Mihăiță, îl strigă mamă-sa, scoate o caldare de zăr din butoiul din chiler, ia două căușe de urluială din hambar, amestecă bine cu zărul și dă la porci. Hai, dragul mamei, mișcă-te iute că trebuie și tu să mănânci ceva și să pleci la școală. Emilia încălță o pereche de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Gheorghiță, parcă am auzit că azi nu mergi la brutărie, la Iosub, de aceea spun că ar fi bine să ne pregătim pentru culesul strugurilor, la Bogdana, să vedem vasele în care punem strugurii, mai întâi cada cea mare apoi butoaiele, să fie bune când om avea nevoie de ele; − Așa-i, tată, Iosub are pâine destulă chiar și pentru mâine, azi stau acasă și dau ajutor la treburile ce trebuie de făcut. Mă gândeam eu că vine culesul și am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]