5,886 matches
-
traduction des poèmes Biografie (Biographie), p. 57, Pasărea sfântă (L'oiseau sacré), p. 63, Elegie (Élégie), p. 71, Noapte ecstatică (Nuit extatique), p. 73, Boala (Maladie), p. 87, Semnal de toamnă (Signal d'automne), p. 89, Septemvrie (Septembre), p. 91, Cântăreți bolnavi (Chanteurs malades), p. 93, Munte vrăjit (Montagne ensorcelée), p. 97, Rune (Runes), p. 99, Ani, pribegie și somn (Années, exil et sommeil), p. 103, Ardere (Incandescence), p. 111. 1524 V. în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Glose pentru adevărata moarte) reflectă și ele ideile tinerei generații și sunt de o elevată ținută artistică. Traducerile sunt mai puțin reprezentate. Se remarcă tălmăcirile făcute de Eugen Jebeleanu din Klabund (Cântec de curvă din Hamburg, Micul ucigaș, Pogrom, Balada cântăreților de stradă) și din Cântecele de spânzurătoare ale lui Christian Morgenstern. Alexandru Westfried traduce două poezii de Rimbaud. Prin conținut, dar mai ales prin semnăturile unor celebrități în devenire, revista este demnă de tot interesul. M.V.
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
numele daina. D. are o melodie mult ornamentată, deschisă fanteziei improvizatoare. Ritmul este liber (tempo rubato), spre deosebire de ritmul de obicei regulat al cântecului (tempo giusto), alternând recitative (parlando) cu elemente cantabile; se cântă numai solo și cere calități muzicale deosebite cântărețului, prin dificultățile de interpretare impuse. Se pot constata diferite stiluri regionale, unele reprezentând stadii diferite de evoluție sau ilustrând influențe diferite. Se pare că d. a avut cândva o răspândire mult mai largă. Astăzi se mai păstrează doar în nordul
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
Legenda Sancti Gerardi, la Cenad, ar fi existat o școală în incinta mănăstirii, în secolul al X-lea.25 Documentele arheologice și cele scrise pun în evidență manifestări artistice: decorația de pe vasele ceramice, obiectele de os și metal, apoi baladele cântăreților ("joculatores"), cântecele populare-toate aceste mărturii arată gustul pentru frumosul artistic de ancestrală tradiție. Ceramica românească aflată în așezările și cimitirele din secolele VII-X coexistă cu cea slavă (lucrată cu mâna), care aparține ultimului val migrator slav, pătruns în Transilvania, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv, milostiv, guraliv), -uire (mânuire, făptuire, uluire, dăinuire, prețuire).61 Dicționarul filologului A. Cihac (1879), ce cuprindea 5765 de cuvinte, relevă că două cincimi din ele sunt slave și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1904, la Seminarul Central din capitală. Ambițios, având și exemplul preotului și învățătorului din satul natal, Ion N. Dobre obține rezultate bune, dar la absolvire, în 1912, necăsătorindu-se la vreme, nu poate intra în cinul preoțesc. Diverse slujbe - pedagog, cântăreț bisericesc, impiegat la Casa Corpului Didactic - îi îngăduie să urmeze Facultatea de Teologie, licența luându-și-o în iunie 1916. Elev încă, debutează în 1907, cu o poezie, în revista școlară „Spre lumină” din Iași. Iscălind Nichifor Crainic (nume care
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
cu istoria și geografia lui arhaică, cu o umanitate viețuind eminescian, înfrățită cu arborii și izbucnind în sângele poetului sau mocnind într-un prezent perpetuu, dătător de identitate și energie existențială („Străbunii vin și ne ocupă gândul”). D. e un cântăreț al armoniei cosmice, pe care o preia de la spiritul locului. În al doilea volum, Pădurea românească (1976), strămoșii îi apar ca „un fel de pomi crescuți din glie”, codrul își are „rădăcinile crescute în strămoși”, femeile - din versurile erotice - „coboară
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
cărei devot este himericul. Fantastul rupe trandafiri din parcuri, „Pe care îi împart femeilor frumoase / Cu mers legănător, cu gene somnoroase”, în vreme ce „eu supus sunt să plătesc amenzi / Și ele știu, și-mi ies în cale și acuma...” Așadar, conchide cântărețul, „Mai sunt femei ce știu s-aprindă Luna!” Menestrel și cavaler modern, poetul se acoperă cu fluturi, e invadat de visuri feerice, hrănite din același spațiu al Nordului natal. O poezie muzicală a candorilor și evanescențelor, din care se nasc
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
americane. De exemplu, o carte recentă de management a comparat leadership-ul organizațional cu dirijarea unei orchestre de jazz, deoarece „...jazzul de calitate, asemenea unei afaceri de calitate , are nevoie de dirijori puternici și de interpreți puternici”. Dirijorul „alege muzica, selectează cântăreții și interpretează în fața unui public”. Această analogie este valabilă până la un punct, dar o afacere nu este o producție orchestrală sau un show de pe Broadway, cu un scenariu și o coregrafie bune. Mai degrabă, este un proces continuu ce necesită
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Leonardo da Vinci în 1508. Și totuși, constituirea lor într-o alternativă viabilă la ochelarii obișnuiți este rezultatul progreselor tehnologice ale ultimelor două-trei decenii. Anii ’70 transformă ochelarii într-un accesoriu la modă cu un rol în crearea imaginii personale. Cântărețul britanic Elton John a avut un rol interesant în această direcție. După ochelari, ultimele două decenii au transformat și lentila de contact într-un „obiect cosmetic”. În mod evident, oamenii au suferit de boli de vedere din cele mai vechi
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
ziarist și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Filipescu) și al lui Dumitru Cobzaru, țărani. Lucrează ca băiat de prăvălie, argat la un boier, ucenic la un meșter stoler, este și copil de trupă. Elev mai întâi la o școală de cântăreți bisericești, intră apoi la Școala Comercială din Botoșani, pe care reușește s-o termine, și este angajat pedagog la Școala de Arte și Meserii. În 1934 vine la București, unde colaborează la revistele „Viața românească”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Vremea”. Frecventează
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt parcă anume din topor, cu linii și reliefuri noduroase, ca niște primitive sculpturi într-un lemn tare și îndărătnic”. Aceasta e nota volumelor antebelice Război (1937), Nu sunt cântăreț de stele (1940), dar motivele țărănești și accentele de revoltă apar adesea și în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947). Treptat, trec în prim-plan temele vremii, C. dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuți
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
de-al doilea război mondial, în cadrul cărora e proiectată figura contradictorie (amestec de eroism și lașitate) a comunistului Mihai Hariga. SCRIERI: Sânge de țăran, pref. Demostene Botez, Iași, 1936; Acuz..., București, 1937; Război, pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1937; Nu sunt cântăreț de stele, București, 1940; 16 milioane, București, 1945; Scrisori de pe front (în colaborare), București, 1945; Torentele, București, 1945; Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, București, 1945; Balade, București, 1945; Singura cale, București, 1946; Hrisovul meu, București, 1947; Bălceștii, București
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
București, 1949; Anii tineri, București, 1951; Versuri alese, București, 1954; Barbu Lăutaru, București, 1954; Pentru inima ce arde, București, 1955; Așa am învățat carte, București, 1955; Anotimpuri, București, 1956; Recruții, București, 1956; De peste mări și țări, București, 1959; Nu sunt cântăreț de stele, București, 1960; Poezii, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1962; Povestind copiilor, București, 1962; Puntea, București, 1963; Bădia, București, 1966; Sânge de țăran, pref. G. Ivașcu, București, 1972; Patima dreptății, București, 1973; Primejdia, București, 1976; Ritm și viteză, București, 1980
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
cultivată ca temă lirică centrală, însoțită de dezagregarea realului, care devine umbră sau transparență difuză. Baladele sale de succes din anii ’70 creșteau și ele din parabola epică a morții, în care Al. Mirodan vedea o formă de masochism iudaic. Cântărețul din Femios suferă, spre pildă, că a fost cruțat de Ulise, deși el ar fi preferat o moarte de viteaz. Altă baladă, din Far West, reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească testamentul. Așadar
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
literar”, „Liga conservatoare”, „Revista idealistă”. Cele mai multe (și mai bune) poeme sunt scrise de B. în această perioadă (20-22 de ani). Numele lui este menționat de M. Dragomirescu în „Convorbiri” (februarie 1907), iar I. M. Rașcu (Evandru) scrie despre el (Un cântăreț al toamnei) în 1910. B. publică și sub pseudonimul George Andoni în revista „Versuri și proză” a lui I. M. Rașcu, alte publicații la care colaborează fiind „Insula”, „Flacăra”, „Seara”, „Cronica Moldovei”, „Noua revistă română”, „Curierul Bacăului”, „Gândirea”, „Cugetul românesc
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
, Toma (1.IX.1941, Cobia, j. Dâmbovița), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Anei (n. Tănăsescu) și al lui Ion Biolan, cântăreț bisericesc. După studiile elementare în comuna natală, a absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Târgoviște (1959), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964). Funcționează ca redactor la revista „Argeș” (1967-1971) și secretar al Teatrului „Al. Davila
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjește și aventurier, cântăreț în tambură țarigrădean, academician berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este un Lorenzo de Medici al nostru. G. CĂLINESCU Prima sa carte se adresează cititorilor de acasă, pentru a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
dorință nu mai pot să i-o refuz, Pe-a mea scumpă jumătate căuta să mi-o împac Și cu orice preț pe lume să-i fac toate după plac. Deci - acuma zece zile - întîmplarea i-au adus Pe un cântăreț din fluier care-n cale i s-a pus... 5 Ea-l aude și îi place și, deprinsă cu nărav, Mi-a cerut ca să i-l cumpăr căci voia să-l aibă sclav. Am trimis vătafu-n piață, poruncind hotărâtor Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cerut ca să i-l cumpăr căci voia să-l aibă sclav. Am trimis vătafu-n piață, poruncind hotărâtor Să nu spuie nimăruia că sânt eu cumpărător, Căci știindu-se al meu nume, prețul lui s-ar fi urcat... Însă totuși veneticul cântăreț a și aflat Că o damă însemnată ar dori să-l dobândească Ș-a cerut pe sine însuși doi talenți să se plătească. Doi talenți? Am fost în contra. Dar în van orice cuvinte, Căci nevasta strigă, plânge, parcă și-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acuma tu, amice Psamis, spune: Ce negoț voiești a face, ce dorești tu a-mi propune? PSAMIS Înaintea unei Lais nu se cade... ARIOBARSANES Spune numa. Acest târg se poate face. LAIS Ce idei vă vin acuma? ARIOBARSANES Are-un cântăreț din fluier care-i este [de] prisos Și vrea să mi-l treacă mie, ieften, fără de folos, Și eu cred că chiar în clipă ne-nvoim numaidecât. Cât ei tu? PSAMIS Față cu Lais...? ARIOBARSANES Las' s-auză. Spune cât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mijlocul lui a curat scala și-n sus și-n jos a cărei poluri estreme se sfârșesc în u și i. Un auz organizat cu justeță va simți această scală în vocale care urcă și coboară. Actorul trebuie așadar, asemenea cântărețului, să-și însușească această scală în coeziunea ei muzicală și să se nevoiască de-a o dezvolta până la o curățenie desăvârșită. De-aceea actorul trebuie să petreacă cu pronunția, spre cultivarea tonului, această scală a vocalelor, însă de la diferite tonuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Această pronunție nimenea nu are o dătorie mai mare de-a cata s-o posedeze decât actorul, a cărui cel mai principal instrument este sunetul articulat. Sunetul nearticulat e instrumentul muzicului. Sunetul nearticulat e cu deosebire obiectul de cultură al cântărețului nu însă a actorului la care articulațiunea, însuși corpul și espresiunea acelei articulațiuni, sufletul sunetului constituie elementul în care el înoată și se mișcă cu ideea poetului, cu intuițiunea sa proprie. O instrucțiune temeinică a artei noastre va face așadar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o descriere epică plină de artă. Contrastul liricei lui Gothe și-a lui Schiller s-ar putea și-aicea împărți între aceste două forme de compozițiune. În lirica lui Gothe domină momentul simțirei simple, sufletești (Regele din Thule, Erlkonig, Pescarul, Cîntărețul), în lirica lui Schiller e patosul etic care se dezvoltă într-o narațiune epică, plină de artă (Chezășia, Afundătorul, Fridolin, Lupta cu zmeul, Contele de Habsburg ). Firește ca acest contrast nu-l fixăm ca absolut între amândoi poeții, pentru că Mireasa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi așternut în scris, după ce a făcut unele mici îndreptări” (Aristid, Orationes, 41 ; cf. 64, p. 67). Despre Musaios - „discipol al lui Orfeu, deși mult mai în vârstă” (cf. Suidas), tot trac (cf. Strabon și mulți alții) și tot poet cântăreț și taumaturg - se spune că ar fi fost înzestrat cu darul de a zbura de către Boreas (135). Boreas este o perso- nificare draconomorfă (cu aripi și coadă de șarpe) a vântului de nord, care-și avea lăcașul într-o peșteră
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]