3,622 matches
-
un pas (îndrăzneț) către gratuitatea aproape pură din poemul Uvedenrode, ce încheie ciclul cu același titlu printr-o programatică îndepărtare de tot ceea ce poate să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
necruțătoare pentru individ în unicitatea sa fizică. Fie că se referă la un moment mitologic ori la Doja, Horea, Avram Iancu, poetul se exprimă doar ca exponent al colectivității unitare la care participă: „Nici graiul nu-i al meu, nici cântul”; „Ce sunt eu? Sămânță din mulțime / Ce crescu atâta cât putu”. Gestul suprem este, ca și la Goga, al sacrificiului de sine pentru binele neamului. Poetul ajunge să înțeleagă necesitatea istorică încercând a se defini pe sine, istoria lui există
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Chilia, Între-astea două râuri și între munții negri Privești o țară-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt de fluier; Sălbateci zboară caii mai iuți decât chiar vântul Și cânii urlă jalnic... Ciobanii cei călări Străbat ca și săgeata câmpiile întinse... Se zice cumcă țara se ține într-un chip Tot de crăia noastră și tot de craiul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zicea: Dragi boieri, viața-i grădină Înflorită în lumină, Moartea e un munte sânt Prea departe de pământ, Luminat de-al lunei gând (O insulă de cipres negru-verde, într-un ocean cu apă tămâiată și sântă. ) 9 2254 [ARBORE] Mira, cânt al mîngîierei, Mira, înger-suflet, vis Ce cu blîndu[l] tău suris Alungi palida durere Într-al nopții orb abis, Tu, ce porți a ta privire {EminescuOpVIII 187} Peste lumea-ntunecată Cum e steaua luminată. Albe trec a tale zile, Albe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-atunci trecuse-un sunet peste-al morții negru vad: Cel din urma din Mușatini sta întins pe crengi de brad; Galben, mândru și în moarte înainte-ne-l văzum Coperit cu crengi de dafin, de-al cădelnițelor fum; Se sfîrșise-acele cânturi, preoții-ncheiase ruga, Doar din când [în cînd] sunat-a jalnic și-ntr-o dungă Buga, Clopotul lui Ștefan-Vodă ce când vremile se schimbă Mișca pururea de sine, greu *, prorocitoarea limbă. " Toate vechile temeiuri și Moldova cea străbună O corabie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu ajunge la cele viitoare La, viața națiunii-mi aripele-ți n-ajung. Privesc cu voioșie la viitoru-i mare Și tot ce-nsufli minții-mi eu caut să alung. Cea ce n-a trăit încă nu poate fi al tău: De-acea cânt deșteptarea și glasu-ți nu-l cred eu. ANUL 1848 Te-aplană printre-a lumei unde amari, mărunte, Tu ce înalți deasupra-i a ta rebelă frunte Ca să oglinzi într-însa steaua îngălbenită A romînimei, care pe moarte e pornită! O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moartea de puternic, ca secolul de lung? Cânți românimea, care pe calea morții trece Cum se arunc-o steauă în fundul mărei rece? Piei om în a ta umbră! Te risipește-n vînt! (solemn) Nainte de-a te plânge al clopotelor cânt, Nainte de-a-ți așterne în galbenul mormânt, Pe drumul care duce din leagăn la sicriu, Moartea să te cuprindă în brațele-i de viu! În suflet să-ți domnească un seraf surd și mut Și-o secete cumplită în capul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu mâna. S-aude o muzică dulce) VISURILE (sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Apari, tu, lună-n cer, Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (luna apare ) UNDELE (cîntă) Noi, undele crețe Venim, venim, În stînce mărețe Izbim, izbim. Ș-a noastră suflare E vînt! E vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lună-n cer, Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (luna apare ) UNDELE (cîntă) Noi, undele crețe Venim, venim, În stînce mărețe Izbim, izbim. Ș-a noastră suflare E vînt! E vînt! Dar naștem pe mare Un cânt, un cânt. DELFINUL (s-arată din apă un tânăr frumos) Ondină Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
m-arunce, Că știu a iubi eu prea bine, Delfine. Ascultă! De vreme-ndelungată și multă În sufletul meu eu te-am strins, M-ai învins. AMÎNDOI Tu ce ești zeilor suroră gemene Cu linul pas, Nu are nimene un cânt să semene Cu al tău glas. Spune-ne cântecul ce-n nopți lunatece Adese-l cânți Când luna tremură pin ceți apatece, Pin codrii sfinți. Vin iubite! Cungiura-voi Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voi a mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris. Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele cânturi pline De-amor, de inspirare, le îndreptai la mine Și ani urmat cântării... ființa mea apare Ș-aruncă umbra-i tristă pe fruntea ta cea mare. Gîndrile-ți mărețe în gândul meu cuprind, La sufletu-ți de flacări eu sufletu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei sălbatec e cântec și lumină, Ard stele-n facle de-aur, palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca neaua nopții și îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sântă minune. Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Și noaptea-i o regină lunatecă și bună, Când cerul rîde-albastru pe somnoroșii nori Și valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul meu s-asculte un val pe altul cheamă Durerea ce-i în ele. Când cânt, pe ape plane Se limpezesc frumoase a stelelor icoane, Din nori s[t]răbate-o rază molatecă și sfântă Ca un toiag de neauă și, diamantoasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lunatecă și bună, Când cerul rîde-albastru pe somnoroșii nori Și valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul meu s-asculte un val pe altul cheamă Durerea ce-i în ele. Când cânt, pe ape plane Se limpezesc frumoase a stelelor icoane, Din nori s[t]răbate-o rază molatecă și sfântă Ca un toiag de neauă și, diamantoasă, blândă, Pe a mea frunte cade, visările-mi mângâie; Și țărmii-mi par suspină în noaptea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frumoase a stelelor icoane, Din nori s[t]răbate-o rază molatecă și sfântă Ca un toiag de neauă și, diamantoasă, blândă, Pe a mea frunte cade, visările-mi mângâie; Și țărmii-mi par suspină în noaptea viorie: Da, aerul și marea cântului meu răspunde; De rază inspirată e palida mea frunte Și lumea se-nfioară de-o muzică de vis Ce-ndreaptă marea clară l-al stelelor suris. La mijlocul de aer, în sferă diafană, Deodată se retrage-acea rază-aeriană Și prinde chip și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i propriul meu suflet ce îmi răspunde mie Din lemnul astei arfe? Da, da! Dar acea parte Fugi pe-o noapte albă... ea a fugit departe, Părăsi lemnul ăsta i coardele bogate, La cer s-a dus, la stele cu cânturi adăpate. Când noaptea însă-i caldă, molatecă și brună Atunci o strig din mare, atunci o chem din lună {EminescuOpVIII 309} Pe acea parte-iubită a chiar ființei mele Și ca să-mi vie-o roagă unde [și] vânturi, stele. Ș-atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pismuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi cu noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Când munții răspund cu răsunet doios, Aduce-voi flori și cânturi. {EminescuOpVIII 382} COR Purtând podoabă de flori Cînta-va vesele hori, Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate! MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frate e amorul, Iar moartea-mi este sor. COR Va muri. DORUL La sânul meu e liniște Și fără frică vin! COR Va muri! FINELE PĂRȚII A DOUA PARTEA A TREIA VÎNTUL Ieșiți frunze-n muguri, Și semănături, Treziți-vă cânturi Pe lan, în păduri. Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, Încarc cu miroase Tot sufletu-mi cald. Și tot acel miros, Întregul senin, Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele Și voi clopoței! Sosi primăvara Cu dragostea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plină! N-au sunat un clopot departe? Vin poate-ai noștri? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nuntă strălucit Cerul natura a-nvelit. [ECO] Învelit, învelit... IONEL Dar eu și cerul iarăși În chin suntem tovarăși, Căci, de mirese despărțiți, Suntem cu dorul logodiți. [ECO] Logodiți, logodiți... PARTEA A TREIA VÎNTUL Ieșiți dar voi frunze Și semănături Țreziți-vă cânturi în lanuri, păduri Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, L-încarc cu miroase, Cu sufletu-mi cald. Și tot acel miros {EminescuOpVIII 400} Și-ntregu-mi senin Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele, Vă chem nebunatec, Sosit-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunat departe un clopot? Vin poate ai mei? De ce bucuria doare astfel? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somnu-mi m-a trezit, Să văd de-i dusă gheața Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR (departe ș-apoi mai aproape) Din adâncul fund de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața sură. IONEL Îi văd venind, păstorii. COR Trai mai blând Aducând 295 Dup-o iarnă grea venim, De chin greu Capul tău, Biete om, îl mântuim. IONEL (deodată) Oile mele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi ca noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Cât munții răspund cu răsunet duios Aduce-oi flori și cânturi. COR Atunci purta-va el flori, Cînta-va veselitor. S-arate-odată Simțire bărbată. Purtând o podoabă de flori Cînta-va vesele hori. Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate. MARIA Cum vei putea să cânți vodat Unde se șterge semnul urmei {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plină. N-au sunat un clopot departe? Vin ai miei doară? De ce bucuria doare? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somn mă pomeni Și văd că-i dusă gheața Ce greu mă coperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagănă-acum paseri Pe flori cu blând miros, Beau rouă și mă-ntreabă Daca mai sânt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, a O, spuneți, păsărele Povestea-vă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]