3,117 matches
-
tace. Se preface că meditează la nemurirea sufletului, Însă abia așteaptă replica. Ia o gură de bere din propria halbă, apoi Îi umple lui Sandu paharul. Acesta se află deja la a doua sticlă de Tămâioasă, de cum a ajuns În cârciumă a zis că Îi este o sete teribilă și că nu a putut dormi, motiv pentru care are nevoie de resuscitare grabnică. Și bahică. Da, Gore, tu râzi, nu crezi În fantome, dar eu cred În toate, chiar și În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
erai pe gustul meu! Face ochii mari. Închide. Așază telefonul pe masă. Gore și Gicu Îi urmăresc fiecare mișcare. Straniu, domnilor, acum m-a sunat nevastă-mea. A zis că dacă am ajuns să vorbesc cu fufele atunci când sunt la cârciumă să nu mai vin acasă, să-mi dea ele să mănânc. Era gata masa. Gore, mă primești la tine? Nu te primesc, Sandule. Te respect și te iubesc, dar dacă vine și soacră-ta de dincolo nu mai am trai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ne aduceam aminte de vremurile bune. Da` așa n-are farmec... 07.07.2010 Cum și-a renegat Sandu Șpriț trecutul politic A zis Boc că se retrage! Și asta o spui tocmai tu? De-aia ne-ai chemat la cârciumă, ca să ne freci ridichea cu aiuriții tăi? Sandu Șpriț Își ia o expresie de om care le știe pe toate, apoi duce paharul la gură. Soarbe... Soarbe... Îl termină și Îl umple din nou. Iar soarbe... Gore și Gicu uită
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-ați renegat, deși În cârciuma asta numai pesedeul și peneleul controlează situația. V-am simțit, nu are rost să negați evidențele. Nu m ați dat pe ușă afară, așa cum aș fi meritat, nu mi ați interzis consumul de Tămâioasă. Dacă făceați asta, În paranteză fie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu ea, aș impozita și venirea soacră-mii pe la mine, dar nu mă numesc Boc. Hai să nu mai spunem nimic de caniculă, ea are leac cu gheață, cu bere și cu vin. Și, dacă are senzația că fugim de cârciumă, se Înșeală amarnic! Bun, și? Care-i șpilul, că situația nașparșlie din toate punctele de vedere o știm cu toții. Vorba lui Caragiale, ai un cusur, Gicule. Te lungești. Ce dracului te lungești așa? Gore râde și Își Întinde picioarele pe sub
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Șumi-Gol, dar eu am niște presimțiri sumbre. Gicu dă cu pumnul În masă, sar stropi de bere din halbe, În toate direcțiile. Gore, fotbalul nu are ce să caute aici și acum la această sfântă masă și În această sfântă cârciumă. Nu mai pot eu de grija câinilor roșii sau de grija ceferiștilor lui Copos. Băi, eu am alta pe cap, și e gravă. Ține de conducerea țării. Se uită ostentativ În sus, apoi soarbe din bere. Iar se uită În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin filme, am și eu sensibilitățile mele... Sandu și Șpriț și Gicu privesc cu ochii măriți la Gore. De regulă, respectivul vorbește puțin, preferând postura ascultătorului perfect. De data aceasta, Însă, de cum a intrat În cârciumă, Gicu s-a introdus activ În discuție. Văz că vă uitați la mine ca la mașini străine, ca să nu spun precum curca În crăci, dar asta nu mă deranjează. Sandule, vii cu țuica aia sau nu vii? Ce te codești
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu aveam că te uiți la culturale, să mor eu. Zi-i cu po ăla, că-mi place, parcă-i film, așa povestești. Sandule, apreciez cuvintele tale. Adevărul este că suntem oameni cu aplecare către lucruri interesante, chiar dacă stăm În cârciumă. Că nevastă-mea zice mereu ce faceți voi acolo, despre ce vorbiți voi acolo? Uite ce facem, discutăm despre po și despre viața lui, să nu-mi spuneți mie că ăsta nu este un subiect... Amin! Gore Îi umple ceașca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Apocaliptice, cumva? Sună la 112, ca să avem și noi prorocii noștri, m-am plictisit de ai americanilor, numa` șulfe! Bă, conform legii lu` Moise ăștia meritau să fie atârnați pe lemn. Să știți că m-am documentat. După cum se știe, cârciuma a fost și rămâne locul unde oamenii dezbat cu poftă și sete felurite subiecte interesante, răsucindu-le cu migală, Întorcându-le pe toate fețele, ca pe niște mici ce sfârâie pe grătarul așezat Într-o margine a terasei. În ultimele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pupa-i-aș tălpile lui, pe toate le vede, pe toate le știe, nu se poate să nu ne aibă În agenda divină, pe prima pagină. Pe asta mă bazez eu, la o adică. Așa că, dragă Sandule, găsim noi vreo cârciumă și pe lumea cealaltă, cum dăm colțu`, numai poftă de băut să avem! Clienți fideli, ce naiba?, stăm cu toți Îngerii la taifas, că la nceput era cuvântul, și ne aducem aminte de Apocalipsa după Iliescu, de Apocalipsa după Constantinescu, de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
11.11.11. Sandu Își toarnă În pahar, apoi oftează. Vedeți? Măcar avem timp să culegem via. Facem vinul, cumpărăm pastramă, ne scriem testamentele, pupăm nevestele pe obraji și pe urmă o pornim cătinel. În sus. Unde ziceai că-i cârciuma aia din cer, Gicule? Dau ăia și pe datorie? Putem să rezervăm o masă? 22.05.2011 În care se demonstrează că nu trebuie să fii analist pentru a trage concluzii serioase Deci, am avut din nou dreptate, tovarăși, să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu. Cancer. Can cer! Gore privește cu patimă de Îndrăgostit În halba goală. Face semn, iar patronul Îi aduce Încă una. Muzică - Nelu Ploieșteanu, romanțe -, lună de vară, Încinsă, transpirată de-a dreptul, vorba lui Gicu, discuții despre subiecte felurite. Cârciumă. Nu talk-show, nu regie, nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură. Fiindcă - vocea lui Sandu acoperă melodia Să nu spui dorul nimănui, iar Gore dă din cap
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură. Fiindcă - vocea lui Sandu acoperă melodia Să nu spui dorul nimănui, iar Gore dă din cap, Îmbufnat - de aceea este cârciumă și nu sală de ședințe. Pentru ca omul muncii sau șomerul să se simtă bine. Cu șprițul alături, ca un prieten adevărat, dezinteresat. Moderatorul, la teve, Îi bagă sula lu` iliescu În coastă, nu poate să se exprime așa cum Îi dictează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ataci cu tevereul prin județul ilfov, n-are impact, nici sienenul nu vine, n-ai reiting... 11.06.2011 Despre bacalaureat, Între două halbe și-o Tămâioasă Ehe, Sandule, cum era În vremea noastră... Câteva picături rebele stropesc alene ferestrele cârciumii, ca și cum ar dori să le trezească din lâncezeala de iulie, iar darabana lor molatecă Îl face pe Gicu să ridice ochii către acoperământul de pânză al umbrelelor de pe terasă și să devină melancolic. Plouă, plouă, plouă, vreme de beție... Băi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
râpă... Sărăcimea Învăța, acu` nici acces nu mai are. Noi - se uită și la Gicu și la Sandu, cu privire fixă, ca și cum i-ar supune unui interogatoriu - ne-am trăiat traiul, ne-am mâncat mălaiul, dăm examene pe-aci, prin cârciumă, se zice că nu picăm, numa` note mari avem. Da` ei? Cum intră ei În viață, mă, cu bemveul de la tata, cu poșeta de la mama, cu parfumul de la vecinul cu bani care vrea să pună mâna pe carne fragedă? Știi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
școală: Omul este un animal cu salariu tăiat care are creier și poftă de băut! Ce dracu` nu terminați cu apocalipsele, e mai bine cu constituțiile lui băselu`, aici ne pricepem toți! Gicule, pe tine o să te găsească apocalipsa În cârciumă, se vor deschide cerurile și o să curgă bere În capul tău până te Îneci! Cu constituția este altceva. Ce altceva, adică? Adică - Sandu se uită fix În ochii lui Gicu - e așa: hai să vă dau de lucru, să mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, oi avea și tu dreptate, dar simt un ac Înroșit În inimă când aud de autonomii. Așa este, că tu nici acasă nu ai autonomie masculină, Gore, trăiești În dictatura nevestei. Am autonomie bahică, nu se vede? Vin la cârciumă când vreau! Da, și pe urmă faci compromisuri familiale, lasă că te știm noi. Pentru fiecare zi la cârciumă plătești impozit! Gore pozează În consumatorul Îmbufnat. Încrucișează brațele la piept și fredonează. Tu, Ardeal, tu Ardeal, Îți suntem oșteni, templul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că tu nici acasă nu ai autonomie masculină, Gore, trăiești În dictatura nevestei. Am autonomie bahică, nu se vede? Vin la cârciumă când vreau! Da, și pe urmă faci compromisuri familiale, lasă că te știm noi. Pentru fiecare zi la cârciumă plătești impozit! Gore pozează În consumatorul Îmbufnat. Încrucișează brațele la piept și fredonează. Tu, Ardeal, tu Ardeal, Îți suntem oșteni, templul sfânt, templul sfânt, munții Apuseni. Ehe, bine le-a mai zis și Păunescu, orice s-ar zice. Îl Înjură
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mă luați cu țigările? Dăunează! E drept că merge șprițul ca uns cu mahoarca lângă el, da` eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vin, renegând temporare zilele În care berea era la mare preț, iar orice explicație a fost evitată de la bun Început. Sandule, nu vorbi cu păcat că te bântui ulterior, pe onoarea mea. Discuțiile astea despre moarte mă Înfioară. Suntem În cârciumă, nu-n fața altarului. De ce nu te iei de Gicu, n-a zis el că nu suportă groapa neacoperită? Mergeți mână-n mână, m-ați găsit pe mine de fraier. Eu vă torn În pahare, ca la frați, iar voi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
noi, Gicule, scandalul, invidia, ipocrizia și reitingul. Pentru reiting și-ar Înfige cuțitele În beregăți. Dacă dacii vroiau reiting, romanii plecau cu coada-ntre picioare. Pe columnă era dacia tv! Sunteți duși cu pluta. Uite cum intră necazul pe poarta cârciumii, cu vânt și brumă... Cu ce-ai vrea să intre octombrie pe poartă, nebunule, cu fete și cu uculele? Cu bichinii și pina colada? Am revăzut nașu`, partea a doua, cu pacino, nu cu moraru, când ajunge-n cuba sunt
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
țuică, Dumnezeu să-l odihnească, trozneau măselele Înainte să o bei. Că voi știți, c-ați băut din ea. Nici piper nu-ți venea să-i pui, că era păcat. Da, Sandule... Gore varsă o picătură de țuică pe podeaua cârciumii. Așa e. N-am băut țuică ca aia niciodată, tac-tu era boier și meseriaș, le știa cu țuica, cu dichisul ei, cu toată - cum să zic? tehnologia. Și cu șunca le avea ca nimeni altul, n-o afuma el
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
încapi în nici o definiție! Tragedia și mărețiile noastre constau în aceea că ne învârtim printre lucruri finite, dar visăm la cele absolute. De ce murim? Dar de ce trăim? La primele confruntări cu absurdul, viața pare de o inutilitate monstruoasă. Metafizica de cârciumă are, deocamdată, cea mai largă răspândire. Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul metafizic. Pentru credincioși glasul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
eternități, deși suntem fascinați de farmecul efemerului. De obicei, bustul înmugurește în om sub formă de cucuie. Suntem egali la poarta cimitirului, nu și la ușa posterității. Celebre nu sunt textele din manualele școlare de literatură, ci acelea fredonate prin cârciumi. În soclul unei statui este îngrămădită uneori întreaga generație a celui de deasupra. Groapa comună - acest Pantheon al nedreptăților soartei. Se adună în eternitate cei care știu să se risipească în alții. Cu timpul, marile umbre devin torțe. Criticii pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dragoste au soarta lui Icar. Toți leneșii se cred inadaptabili. Unii au impresia că îi paște celebritatea chiar de la vârsta pojarului. Unele funcții sunt ierarhice, nu totemice. Luptăm pentru pacea planetară. Dar nu ne reușește nici cea cu noi înșine. Cârciuma este o agoră, o purgație a necazurilor. La începutul fiecărei campanii electorale, politicienii sunt siguri că șiau redobândit virginitatea morală. Fiecare epocă are impresia că își înalță piramidele ei. Din scris pot trăi scribii, nu scriitorii. Avea mare succes la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]