4,175 matches
-
în ziar, la radio și televiziune? Nu vă este destul căminul de familie? Nu vă puteți face rugăciunile în gând, iar semnul crucii cu limba? De două veacuri Republica n-a încetat să fie în pericol! Tu spui că noi - „cărturarii” - trăim credința din „cuvinte”, dar- te-aș întreba provocator - cu ce altceva? La început n-a fost oare Cuvântul, iar nu fapta (și etica protestantă)? Ce ne-am face fără Cuvânt? Poți primi Euharistia fără mărturisire? Poți primi Botezul în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a te crede menit să-i instruiești pe alții când abia silabisești alfabetul Vieții cele noi. La fel, ispita de-a cădea în vorbăria fideistă, mărturisind o credință din care sufletul abia își ghicește un licăr. Pe scurt, păcatele cărturarilor le pot întrece pe cele ale fariseilor... Dar dacă mărturisirea rămâne acel disperat strigăt al tatălui vitregit - „cred, Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Doamne, ajută necredinței mele” -, dacă mărturisirea nu vrea să convertească, ci doar să rostească de pe acoperiș lucrurile spuse în șoaptă, atunci poate „orgoliul” mărturisirii ne va fi iertat. Așa cum bărbații gâtuiți de patima desfrânării nu se curăță prin misoginism, nici cărturarii înecați în fumul slavei deșarte nu vor vedea lumina Duhului arzându-și scrierile, precum Gogol (atât de prost sfătuit). Aș vrea ca nici un creștin să nu-și îndoaie cerneala cu apă de baltă... În fine. Nu vreau să te conving
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hotăra în 1996 să nu mai vegheze asupra neorânduirilor din agora, zece ani mai târziu el a ajuns să conducă Institutul Cultural Român din București. Implicarea activă în viața cetății a dictat mereu un discurs critic, „la pas cu impasul”. Cărturar de vocație, Patapievici a decis în favoarea construcției instituționale în lupta cu relativismul ideologic, pentru care „miza nu este adevărul, ci performativitatea”1. Asumarea directoratului revistei Idei în dialog (2004) poate fi înțeleasă în exact această suită de gesturi publice, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a nu ascunde cuvintele sfinților de lumea celor care „nu își petrec timpul decât spunând sau auzind ceva nou” (Fapte 17, 21), părintele Sofronie s-a făcut asemănător apostolului Pavel, coborând cu zel și smerenie în areopagul filozofilor și al cărturarilor. Astfel, el n-a plecat mai departe fără ucenici. Unul dintre aceștia este ieromonahul Zaharia Zaharou, duhovnic foarte căutat al mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul și autor al unei excepționale teze de doctorat despre teologia arhimandritului Sofronie, susținută cu succes la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neutralității epistemice, nu poți îmbrățișa Crezul ortodox continuând, în același timp, să jertfești din lucrarea minții unui „dumnezeu necunoscut” (Fapte 17, 23). Lucrul a fost cunoscut unor apologeți precum Teodor M. Popescu (1893-1972) sau Ioan Gh. Savin (1885-1973). Pentru acești cărturari, era imposibil să susții relevanța creștinismului într-un orizont lipsit de universalitate 1. În mod particular, creștinismul trebuia raportat mereu la curentele de gândire ale filozofiei antice. Faptul că Biserica nu poate „boteza” în propriile ape orice sisteme de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de inferioritate, probat de trista împrejurare că în cultura română modernă mințile cele mai alese s-au ținut, cu scepticism, departe de izvoarele teologiei. Adesea, cercurile de elită au cultivat un dispreț manierist la adresa discursului Bisericii. Spunem discurs pentru că niciodată „cărturarii” n-au reușit să critice mai mult decât predica uneori ascuțită și curajoasă, dar adeseori senilă și obedientă, a „popimii”. La fel ca în lumea protestantă, universul simbolic și sacramental al liturghiei Bisericii i-a lăsat pe mulți intelectuali autohtoni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și librării, ci a putut să aibă chiar o continuare în 1987, Epistolar, o culegere de scrisori schimbate de protagoniștii publicației inițiale între ei și cu alte personalități culturale de marcă ale vremii, inclusiv Ion Ianoși, figură publică politic ambiguă, cărturar marxist pe cât de sincer, pe atât de oportunist, care pretindea în privat că ar fi salvat întregul volum printr-un referat tactic, includerea propriei poziții în sumar și îndepărtarea contribuțiilor mai corozive. După cum prea bine știu cei care trăiesc sub
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
am auzit că unii oameni bolnavi de friguri se pomenesc vorbind în limbi străvechi, pe care nu le cunosc, deși, la o cercetare atentă, se vădește că, în copilăria lor, acele limbi fuseseră vorbite, de față cu ei, de către niște cărturari. După părerea mea, bietul Pip aduce, prin dulcea lui nebunie, o mărturie dumnezeiască despre dumnezeieștile noastre patrii, căci unde ar fi putut învăța el vorbele astea, dacă nu era acolo? Dar stai, iarăși vorbește, parcă și mai aiurea! Ă Doi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de cămin cultural, cu organizațiile sportive, Încheind cu facultățile, societățile de creație, institutele științifice ori Academia. Presa din aceste săptămâni e plină de bilanțuri care scot În lumină rodnicia muncii intelectualilor. În Scânteia, bunăoară, pot fi citite lozinci ca acestea: „Cărturari! Manifestați activ hotărârea voastră de luptă Împotriva ațâțătorilor la război” sau „Să fim ostași vrednici ai marii armate a păcii, culturii și progresului”. Din numeroasele articole În avanpremiera congresului, publicate În Contemporanul, reținem doar câteva care spun totul Încă din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncii, Negura Înseamnă pe lângă bucuria de a avea un scriitor al lor, un scriitor autentic, de deosebit talent și o carte În care pagini Întregi să le dea puternice emoții artistice, dezvăluirea de fapte și armă de luptă. Oamenii muncii, cărturarii progresului se bucură de apariția Negurei și-i prețuiesc autorul. Dar NEGURA lui Eusebiu Camilar strică siesta și provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Negura, ca În jurul tuturor realizărilor, de toate proporțiile ale regimului nostru de democrație populară, se dă lupta de clasă. Ca toate realizările mari și mici ale vremii noastre, cartea tovarășului Camilar Învinge, Îmbrățișată fiind de nenumărații săi cititori, muncitori, plugari, cărturari, hotărâți să Împrăștie, și așa, ultimele resturi de negură”. CITITORII - O ALTĂ INSTANȚĂ Cu toată vigilența lor, nu Întotdeauna specialiștii actului de analiză a creației literare, descoperă adevăratele imperfecțiuni ale acesteia. Atunci intră În acțiune alt mecanism analitic considerat de către
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
impresia de circ, de Înscenare, de mascaradă, de lucru fals nu este numai a noastră, a cititorilor de-acum, ci aceste convingeri aparțineau și celor care produceau circul și mascarada; poate nu tuturor - fanatismul e ușor de reperat - dar celor mai mulți: cărturari inteligenți, talentați, cu serioase contribuții ulterioare și actuale În cultura noastră. Ulterioare, adică de când? Încă nu știu. Dar bănuiesc că În această durată de viață, fața afișată și cea ascunsă, laterală, existau În majoritatea subiecților Încolonați și că, de la un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
text kantian de ariditatea celui al Criticii rațiunii pure. Acțiunea Junimii pentru orientarea culturii naționale în spiritul umanismului european, așa cum se exprima acesta în primul rând în mișcarea de idei din Germania, se situa în continuarea unei opere inaugurate de cărturarii ardeleni. Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian s-au format în școli deja puternic impregnate de ideile kantiene. Ei au căutat sprijin și îndrumare în scrierile lor de etică, filosofia istoriei și dreptului, estetică sau pedagogie în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
concluzii se pot arăta deschiderile oferite pentru cercetări viitoare (aceste perspective pot fi precizate și În prefața lucrării. După ce am terminat monografia despre Aron Pumnul, am menționat că intenționez să public un volum cu toate scrisorile păstrate de la acest mare cărturar, precum și cu unele studii de lingvistică rămase risipite prin reviste. Lista cu sigle și abrevieri. Ea poate fi poziționată și la Începutul lucrării, imediat după prefață. Practica demonstrează că e mai util să fie plasată la Început, pentru ca lectorul să
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Întâmpla ca un citat semnificativ să se găsească În două lucrări, amândouă citate, pentru ca argumentul să fie și mai convingător. În lucrarea sa Din istoria Bucovinei (Editura Academiei, București, 1993), profesorul Mihai Iacobescu folosește la un moment dat următorul citat: „Cărturarul Iosif Banky relata și el că «atât de mare este numărul românilor [În Transilvania, n. n], Încât nu numai că le egalează, dar le și Întrece cu mult pe toate celelalte neamuri Împreună»” (p. 38). La nota de subsol, cu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
AARON, Theodor (6.II.1803, Țichindeal, j. Sibiu - 6.IV.1859, Lugoj), cărturar. A învățat mai întâi la Sibiu, urmând apoi gimnaziul la Blaj și Odorhei, filosofia la Cluj și teologia la Pesta. În afara funcțiilor bisericești care i s-au încredințat, a fost profesor și director al liceului din Beiuș, cenzor și revizor
AARON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
, Petru Pavel (1709, Bistra, j. Maramureș - 9.III.1764, Baia Mare), cărturar. Obârșia familiei sale ar fi fost legată, după o tradiție de familie, de vechiul neam al Aroneștilor, din care se ridicaseră în Moldova domnitori. Fiu de preot, A. studiază la Roma filosofia și teologia. S-a întors în țară în
AARON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285140_a_286469]
-
adresată, în septembrie 1757, papei, A. susține originea romană a poporului nostru și latinitatea limbii române, argumente folosite în sprijinul emancipării sociale și naționale. Ele vor fi reluate și dezvoltate de reprezentanții Școlii Ardelene împreună cu o altă idee susținută de cărturarul blăjean: rostul patriotic al studiilor și cercetărilor istorice și lingvistice. A. începe, în 1760, să traducă Biblia. În urma cercetărilor în arhive, a întocmit o istorie a neamului românesc. Din păcate, manuscrisul nu s-a păstrat. SCRIERI: Floarea adevărului, Blaj, 1750
AARON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285140_a_286469]
-
AARON, Vasile (1770, Glogoveț, j. Alba - 1822, Sibiu), poet. Tatăl lui A., paroh în Glogoveț, continuă o spiță din neamul Aroneștilor, din care nasc în Transilvania iluștri demnitari, vlădici și cărturari, poetul pomenind totuși, într-o corespondență, și despre mai îndepărtații ascendenți din ramura moldovenească a familiei. Elev seminarist la Blaj, persevera, dând lecții particulare un răstimp, spre a putea urma dreptul la Cluj. Se stabilește la Sibiu, unde va profesa
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
literară, Țiganiada. Un studiu, realizat doar în parte, cu titlul proiectat De originibus populorum Transilvaniae commentatiuncula, cum observationibus historico-criticis, abordează problema continuității elementului roman în Dacia, ca și latinitatea limbii poporului român. Elaborate clar în concordanță cu programul grupului de cărturari care vor da strălucire Școlii Ardelene sunt și câteva lucrări în domeniul filologiei, între care Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae usui tam domesticorum quam extraneorum accomodata (1812), Teoria ortografiei românești cu litere latinești, precum și Temeiurile gramaticii românești
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Blaj, 2000; Ștefan Manciulea, Timotei Cipariu și Astra, pref. edit., Blaj, 2001; Amintiri despre Pavel Dan, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Aurel Podaru). Repere bibliografice: Cornel Munteanu, Ion Buzași, „Andrei Mureșanu”, F, 1990, 2; Negoiță Irimie, Un tânăr cărturar blăjean, TR, 1993, 14; Vistian Goia, Blajul - o istorie într-o antologie, ST, 1994, 4-5; Gabriel Dimisianu, Eminescu, Grama, Macedonski, RL, 1994, 41; Z. Ornea, Ion Buzași, „Eminescu și Blajul”, RL, 1995, 1; Mircea Popa, Ion Buzași, „Eminescu și Blajul
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
BURADA, Teodor T. (3.X.1839, Iași - 17.II.1923, Iași), folclorist, etnograf, muzicolog, istoric al teatrului și memorialist. Cărturar de formație enciclopedică, în permanent contact cu evenimentele culturale din epocă, B. a moștenit de la tatăl său, Teodor Burada, mare vornic în Moldova, talentul de memorialist, iar de la mama sa Maria (n. Isăcescu), aparținând unei vechi familii de boieri moldoveni
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
Moldova se încadra unei viziuni largi a autorului asupra istoriei generale a teatrului românesc. Modul de prezentare preferat, acela al unei înșiruiri cronologice pe stagiuni, i-a solicitat ani îndelungați de muncă. Paginile de memorialistică și traducerile întregesc portretul acestui cărturar cu largi disponibilități. Relatările pline de umor ale experiențelor încercate în călătoriile sale sunt făcute într-un stil vioi și antrenant. Pus în situații neprevăzute, de cele mai multe ori comice, povestitorul, înzestrat cu mult bun-simț și istețime, găsește rezolvări fericite. B.
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
variind între 108 (în 1889) și 202 (în 1911), publicația este rezultatul inițiativei episcopului Ioan Popasu (1808-1889), întemeietorul tiparului românesc în acest oraș. C. r. este redactat mult timp de Iosif Badescu, frecvent numerele fiind și integral scrise de acest cărturar, episcop de Caransebeș în perioada 1920-1933. Publicația nu are un program explicit, dar se înscrie pe linia specifică periodicelor din zonă: îndrumarea conștiinței naționale, educarea publicului larg într-o manieră accesibilă. Sunt inserate articole, originale sau reproduceri din alte periodice
CALENDARUL ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286030_a_287359]