KorAP: Find »[drukola/base=căsca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...102 >

2,531 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

fără zăpadă, cu o vegetație verde de crezi că a sosit primăvara, toate se succed într-un iureș amețitor înspre înapoi. Pe unele pășuni, chiar în decembrie, sînt vaci albe, curate și dolofane. Oamenii se zăresc rar și nici unul nu cască gura să vadă trenul. Fiecare are ceva de făcut, chiar și cei trei care beau ceva la o masă scoasă pe terasă. Sînt concentrați la discuție și habar nu au că eu trec pe acolo. Intuiesc că vorbesc despre subvenția

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și liniștită. Fratele meu a ales un loc magnific, știut din alte dăți și începe să aranjeze totul. Eu ajut și ceilalți la fel. Fiecare are ceva de făcut. Doi tineri arabi apar ca prin farmec, se apropie, zîmbesc și cască gura la noi. Vă rugăm, zic eu, vrem puțină intimitate. Băieții zîmbesc în continuare și nu se clintesc din loc. Vă rog, vrem puțină tihnă, țip puțin la ei. Lasă-i dragă, spune Victor, nu mă deranjează. Totuși este jenant

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
din toată lumea, venite acolo pentru a vedea o minune. Turiști conduși de ghizi nemiloși, care sub un soare de 37oC la umbră nu renunță la detalii, la lungimea poveștii lor. Chelii roșii aspiră razele solare ca niște bureți. Doamne palide cască gura pentru puțin aer, cardiaci congestionați la față stau la umbra fierbinte a unei pietre masive. Batiste șterg transpirații, elevi care înjură în gînd insistența doamnei învățătoare. Eu apăs mereu pălăria de soare din pai românesc și urc metodic scări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ale plecării. Nu există încă probleme de circulație și cele două ore pînă la îmbarcarea în avion sînt asigurătorii. Panoul uriaș indică poarta 45 și mă îndrept agale, după ce am depus bagajul, spre terminalul A. Timp aveam berechet și mai casc gura prin aeroport. Ajung la poarta 45 și pe monitor este afișat Bruxelles, ora și numărul de zbor. Mă așez pe o bancă și aștept. Mai sînt cîțiva pasageri. Un chelios deschide laptop-ul și lucrează. Din cînd în cînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
la ora 14. Pe panoul uriaș nu-i nici un avion spre Bruxelles. Întreb și mi se spune că de fapt este la ora 16. Așteptăm și în sfîrșit apare. Terminal B, poarta 31. Ne deplasăm alene, avem timp destul. Mai casc gura la vitrine să treacă timpul. Privesc tabloul și... surpriză. Zborul este la terminalul A, poarta 42. Micul nostru grup se amestecă cu celălalt care avea locurile rezervate pentru acel zbor. Din nou șoc. Se schimbă poarta. Alergăm la panoul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
îți propune să intri în magazinele anume alese și devin irascibili dacă refuzi. Merg spre port cu un alai incredibil. N-am la mine bani prea mulți și nici documente, așa că sînt liniștit. Vaporașul pleacă peste 10 minute și eu casc gura la un magazin cu obiecte de artizanat. Rezist reproșurilor că nu cumpăr nimic, dar un dolar oferit cadou mă face să fiu acceptat de această lume. La 20 de minute de mers cu vaporașul se află insula Gorée. De ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
scris în agendă era foarte important și o mică sminteală ar fi produs o adevărată degringoladă. Mă scol devreme. Sculatul de dimineață... Fredonez o melodie, mai mult forțat decît firesc. Mă uit în oglindă. Cam moșnegit la față. Dar dantura? Casc gura. Hm, merge. Încă sînt toți acolo, mai plombați, mai cîrpiți, dar sînt. Mulțumesc doctorului Păruș. Deschid robinetul de apă. Fîss, fîs, apoi tace. Alerg jos, deschid capacul de la tancul cu apă. Gol, gol, ca o sticlă din containerul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
aceleași servicii. Zenaida este unică pentru că o afirmă chiar ea. Vă rog, întîi vizitați-o pe Ernestina și apoi veniți la mine... Ce ai tu în plus? zîmbea pișicher clientul. Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
plus? zîmbea pișicher clientul. Ernestina, țipa Zenaida. Ernestina apărea într-o ținută transparentă, leneșă, căscînd de mama focului. Ce vrei? Vreau să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-mi un pahar cu apă. Du-te singur, că nu ești țapăn... Vezi să nu te fac eu țapănă, dacă mă scol ...Adu-mi un pahar cu apă... te rog. La auzul expresiei "te rog", Marilu se foșnește în pat, cască cu zgomot și oftează. Apoi se așterne din nou liniștea. Raul aștepta următoarea mișcare, adică scularea femeii din pat și mersul la frigider. Trebuie spus că frigiderul acesta a fost luat de la o ambasadă care îl dăduse la casare în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
auzit de frigider de apartament. Marilu avea respirația regulată, semn că a adormit din nou. Raul era însă insistent cînd avea nevoie de ceva! Marilu, puiule, un pahar cu apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas. Nu vede bine și-l întoarce spre geam, mai spre lumină. Este abia două și jumătate... mormăie pentru ea. Se întinde din nou în pat și oftează. Stă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
răspund afirmativ, dar apăs butonul. Fata mulțumește și eu înclin doar capul. Pentru a evita eforturile inutile. Mă uit atent la grupul statuar al lui Rigoberto. Nimic nu mișcă, nici măcar coada calului. Trăiesc cu impresia că aș putea să-i casc gura lui Galdurralde ca să-i văd dantura. Sînt sigur că n-aș întîmpina oponență și nici observații verbale. Eforturi care nu se justifică. Mă uit atent sub borurile pălăriei să-i văd fața, să văd dacă dormitează sau chiar doarme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365

iar prezența lui e una cât se poate de discretă... „Meridian“, 27 iulie 2001, ora 12,47 36. E-uri și falsuri Chiar Îți place slănina aia? De ce nu? Chiar dacă tu, Moti, preferi porcul de dedesubt. M’ajută și muștarul. Cască ochii la etichetă. Ce-i tartrazina aia? Din chimia ce-am Învățat-o pe lângă tine, e un colorant galben. Ce caută el acolo, câtă vreme muștarul Însuși e galben? Vrei să spui că Înfulec un soi de manelă? Nu vezi

Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă (2011) [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339

una din seri, tovarășii care-i invitaseră la congres, i-o fo dus la un spectacol mare de balet cum nu s-o mai văzut. Și povestea Ion noaptea pe tălpiță la toți cei ce se adunaseră de pe uliță ca să caște gura la minunățiile ce le văzuseră cei doi acolo în capitală. Spunea acesta, cu recunoscutu-i dar de povestitor : - «Și ui mă, că într-una din seri, după ce ne-am făcut norma de apaludat pentru ziua ceea, ne-or urcat și

Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache (2002) [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
eu am... un purec!» Opțiune la sectorul zootehnic Este mare tevatură, colo-n ulița cea mare Gogu, taurul comunei, astăzi, zău că e turbat. Fuge ca un apucat Dup-o tinerică-n roșu. Vai! E noua-nvățătoare... Și-așa ca să caște gura, a ieșit întregul sat. Iar tovărășica are, Mamă doamne ce picioare! Și ce sprint! Și ce detentă ! Parcă-i la campionat ! Fuge, fuge mititica, Doar de Gogu se dezbară ! Campioană-o face frica. Dar de-odată se oprește: -«Nu

Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache (2002) [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

așteaptă Andrei al meu. De alaltăieri n-o fi contenit să mă aștepte lungit pe băncuța asta trasă lângă un godin pântecos. — Bine c-ai venit, Relule. Foarte bine ai făcut c-ai venit... Se ridică În capul oaselor și căscă. Se Întinse, i se auziră oasele trosnind, oh, mi-e că i-au ruginit toate Încheieturile de când mă așteaptă. Țin rece grămezile astea de țeavă și colacii ăștia de fier-beton, e mai frig decât afară În depozitul ăsta de fiare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
născuse. Se strâmba la vederea atâtor ravagii scoase la iveală de baia asta trimestrială sau lunară. Florinel orăcăia stins, Îl durea și nu mai avea mult până să-l ia somnul, dar bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină de tuns și-i place să-l tundă des. Până să facă rost de ea i-l cam chinuiau și-l sugeau dihăniile alea de lindini, și-l mai bușesc și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora să plece la lucru și puii de Nemeși și Florinel adormiseră pe lângă noi și mâine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ajunge la fața locului ca să vedem ce se-ntâmplă. - Voi la ce naiba mai ieșiți? Nu e voie. E stare de necesitate. O să fie nenorocire mare prin oraș. Teroriștii străini nu se lasă și armata abia le face față. - Ieșim să căscăm gura, Îl lămuri Hansi. Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după numărul unui tramvai care se apropia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
obișnuiască din mers cu programul de Revoluție. Tragerile astea de noapte sunt ca un trafic rutier ceva mai special, care tocmai Începe să-și traseze pasajele pentru trecerea pietonilor. Poporul este ghidat cu fermitate și competență și lăsat totodată să caște ochii și urechile și să bage la cap. Patrule de soldați și civili Înarmați făceau controale la ieșirea din gară și la gurile de metrou. Până să ies În Calea Griviței, m-au pipăit de arme În două rânduri și le-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
acel moment o rafală scurtă de armă automată reverberă Între zidurile metroului. A fost ca un memento sonorizat și amplificat la maxim de cimentul zidurilor, pentru cei care mișună cu metroul spre treburile de zi cu zi; poporul, da, ca să caște ochii și urechile și să ia aminte. Carol sărise de lângă mine și o luase la fugă În direcția dinspre care se auzise, cu doi soldați În urma lui și făcându-și loc anevoie prin mulțimea bulucindu-se În toate părțile. Unii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ea la viața ei pe-acolo pe-aproape și s-a futut cu cine s-a nimerit, și cu cine i-a plăcut, și cu cine a fost nevoie, dar uite că a avut mână bună: azi ea poate să caște gura la cel puțin doi miniștri și patru parlamentari și nu mai știu câți directori de publicații, deși nu chiar de tot dezinteresat și doar În contul unor nostalgii ale tinereții lor literare o susțin ei acolo În fruntea unei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și la unguri la muncă, da’ dacă știam, veneam direct aici de vara trecută. - Zlate ce face? - Ie vai de steaua lui, ie amărât tare. Nu mai are nici turiști, nu mai vine nici dracu’ la el. Stă cu gura căscată la mine să-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu-i rău acolo. - Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976

pielii, febră, sensibilitate exagerată față de frig și infecții, aritmie, amețeli, senzație de greutate în zona capului, anchilozarea spatelui și a umerilor (uneori), dureri ale încheieturilor, eczeme, uneori ten uscat și dur, pierderea părului, apare tendința de a ofta, de a căsca, urinare realizată cu dificultate, convulsiile la copii etc. Simptomele psihice ale dereglării nivelului energetic ale acestui meridian: lipsa reacțiilor emoționale, tendință de izolare, depresie, melancolie, complexe de inferioritate etc. Lecția de viață: imposibilitatea obținerii unei stări de relaxare adecvate în

Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]