2,267 matches
-
având codul de clasificare . Satul Dărmănești este atestat documentar încă din secolul al XV-lea. Printr-un act din anul 1430, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întărea boierului Vlad Adiș stăpânirea a câtorva sate, între care și Pătrăuți cu trei cătune, unul dintre ele fiind locul unde au fost Grecii din Dărmănești. În anul 1499, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a confirmat Țeței și Vascăi, nepoatele lui Stoian, fiul lui Dărman, dreptul de stăpânire a trei sate, între care „un sat
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
Horodnic de Jos, cunoscută și ca Biserica Schitului Călugărița, este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1717 în satul Horodnic de Jos din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul sătesc din cătunul Schit Călugărița și are hramul "Înălțarea Sfintei Cruci", sărbătorit la data de 14 septembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 274, având codul de clasificare . Localitatea Horodnic de Jos este atestată
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
documentar încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea. În curțile marelui boier Petru Vrană din localitate a fost zidită prima mănăstire de maici din Moldova, care a dispărut pe la începutul secolului al XVIII-lea, amintirea ei fiind păstrată de numele cătunului Schit Călugărița. Documentul care atestă existența din acest loc a schitului este un uric din 15 iulie 1439 în care este menționată o biserică aflată aici încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Domnitorii urmași la tron au acordat
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
din beton armat, după modelul Bisericii „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Biserica de lemn din centrul satului a fost vânduta sătenilor din Burla. În anul 2007, s-a sfințit piatra de temelie a unei noi biserici cu hramul "Înălțarea Domnului" în cătunul Schit Călugărița, în apropierea bisericii de lemn. În prezent, s-a finalizat demisolul noii biserici, iar la sfârșitul anului 2009 a fost terminată zidăria. este construită din bârne de larice pe tălpi de stejar, fixate pe fundații din piatră de
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
codul LMI: . Este clădită din lemn în anul 1794, pe temelie de piatră, acoperită cu scânduri de lemn, prinse cu cuie de lemn, peste care s-a tras mai târziu un înveliș de tablă vopsită. Este situată în satul Voitești-vale (cătunul Tășcăi) la bifurcarea șoselei Bălănești-Glodeni cu șoseaua Voitești-Grui. Are pronaos, naos și altar, catapeteasmă de lemn închisă cu uși împărătești lucrate artistic, simbolizând vița de vie cu ciorchini de struguri. Pe perete deasupra ușii de intrare din pronaos în naos
Biserica de lemn din Voiteștii din Vale () [Corola-website/Science/317204_a_318533]
-
se află în cătunul Cucuceni din marginea localității Ghighișeni, județul Bihor. Ea a fost ridicată în jurul anului 1743 în satul Ghighișeni și este semnată de meșterul Tulea Ilie, cel care a ridicat și biserica de lemn din Rieni câțiva ani mai târziu. Împreună cu cele
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
În 1931 biserica de lemn din Ghighișeni a fost vândută Internatului diecezan din Beiuș unde a stat până în anul 1961, când a fost donată parohiei Vărășeni. În anul 2006 a fost din nou strămutată, de data aceasta în Cucuceni, un cătun din marginea localității de origine Ghighișeni. Soarta bisericii de la începuturi și până astăzi a fost surprinsă într-o nouă pisanie, scrisă în chirilice astfel: "„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Duhului Sfânt, ridicatu-sa această sfântă biserică, cu hramul
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
, comuna Peștișani, județul Gorj, a fost construită în 1823. Are hramul „Sfântul Gheorghe”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Istoricul Bisericii de lemn, Sfântul Gheorghe, cătunul Boașca, sat Frâncești, comuna Peștișani, județul Gorj Biserica a fost construită în anul 1823, sub arhipăstoria episcopului P.S.Calinic (1823-1855), dezvoltată ca dimensiune așa cum există și astăzi. Pisania bisericii, scrisă cu litere chirilice: „Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-au
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
său a trimis la învățătură preoțească pe fiul său Simeon Popescu. Popa Simeon Popescu a fost numit în sat „Milostivul” , dar din nefericire a decedat în anul 1896 la vârsta de numai 32 de ani. După anul 1896 biserica din cătunul Boașca a fost păstorită de preoți care slujeau și la biserica din satul Frâncești. În jurul anului 1900, în satele Boașca și Frâncești se afla ca preot Ion Brâncuți din Brădiceni, căruia i-au succedat preoții Theodor Gureanu, Ion Pavel Ilioniu
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
este o comunitate politică din cantonul Valais, Elveția, care a avut în anul 2008, 12.162 loc. , a luat naștere prin unirea în anul 1973 a localităților Brig, Glis, cătunul Gamsen și băile Brigerbad. Teritoriul comunității se întinde pe suprafața de 38.0 km², din vale de la altitudinea de 678 m, până în nordul regiunii Simplon care are atinge . Localitățile vecine din districtul Brig: sunt Mund, Naters, Termen, Ried-Brig și Simplon
Brig-Glis () [Corola-website/Science/318320_a_319649]
-
Pasca, paroh la Gârda”. Inventarul mobil cuprinde și un „Apostol” de la 1851, un „Chiriacodromion” de Sibiu, 1855, cu însemnarea de cumpărare de către Vesea Petru la 1873. Acest valoros patrimoniu ar putea constitui donații sau achiziții ale comunității din Gârda pentru cătunul Biharea, fost Iarba Rea, la data edificării aici a lăcașului de lemn.
Biserica de lemn din Biharia () [Corola-website/Science/319321_a_320650]
-
nord - cu Budeniț și Pătrăuții de Sus, iar la sud - cu România de azi. Satul e situat pe râul Șirețel, afluent al Șiretului Mic, iar acesta - afluent al Șiretului. Satul, în trecut cu statut de comună, are în componență să cătunele Ursoaia, Miculici, Zamca, Pârlitura, Frăsiniș, Cotul de Sus, Cotul de Jos. Localitatea Igești a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentara datează din 17 august 1428. Legenda spune că satul a fost
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
sub codul LMI 2004: . Biserica ortodoxă română cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din filia Sub Piatră a fost edificată în anul 1797, lucru ce se poate constata din încrestătura ce o are deasupra ușii, la intrare, cu cifre chirilice și românești. Cătunul Sub Piatră sau Oncășești e posibil să aibă aceeași vechime ca și satul Sălciua de Jos, aproximativ 600 de ani. Bisericuța este monument istoric, deși parohia nu posedă nici un act al declarării ei. Potrivit tradiției orale, se spune că biserica
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
Apuseni, într-o conscripție din 1560, a ivirilor aurifere. La origine crâng, apoi sat de sine stătător, Belioara a fost contopită în Poșaga de Sus, întreaga așezare folosind acum biserica sa de lemn, căci a Poșagăi a fost strămutată în cătunul Hărcana de lângă Turda. Ar fi extrem de greu a alcătui vreodată o situație a bisericilor de lemn cu totul remarcabile în raportul lor cu natura înconjurătoare, dar din ea nu ar lipsi Belioara. Așezată pe un deal, cu poale de stâncă
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
Biserica de lemn din Grușetu se află în cătunul omonim din localitatea Costești, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este antedatată de o inscripție din anul 7300, era bizantină, adică anii 1791-1792 de la nașterea lui Christos. Se distinge prin numeroase inscripții de pomenire, pictura murală de la
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei Născătoare de Dumnezeu și pururi Fecioara Maria și Sfântul Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Care, această sfântă biserică din temelie s-a zidit și s-a înălțat în zilele Mării
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
se află în cătunul Grămești din localitatea Pietreni, județul Vâlcea. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată de o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
se află din toamna anului 2009 în Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni, unde a fost transferată din cătunul Cărpiniș, în fostul sat Anghelești, azi înglobat în localitatea Pietrari, județul Vâlcea. Biserica este datată din anul 1655 de o pisanie păstrată integral, excepțională prin vechimea ei la bisericile de lemn din Oltenia. Această biserică este una călătoare, fiind, conform
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
se afla în cătunul Dealul Ocii din localitatea Pojogeni, județul Gorj, purtând hramul „Sfinții Voievozi”. Părăsit cu decenii în urmă de enoriași și păstori, lăcașul a fost salvat în extremis prin transferare în Mănăstirea Cămărășeasca în toamna anului 2009. Lăcașul datează din anul 7305
Biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii () [Corola-website/Science/316697_a_318026]
-
pe stâlpi cu capete sculptate, pisanie scrijelită peste intrare. Se remarcă de asemenea prin calitatea execuției în piesele pictate rămase în iconostas. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica de lemn a fost ridicată în cătunul Dealul Ocii, astăzi cuprins în localitatea Pojogeni, suburbie a orășelului Târgu Cărbunești. Momentul ridicării bisericii a fost consemnat înr-o pisanie pe portalul de la intrare: "„Acest sfănt lăcași Dumnez[ă]esc sa făcut în zilele luminatului domn Gheorghie Anagiarlu și părinte
Biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii () [Corola-website/Science/316697_a_318026]
-
și Radu Greceanu, care au scris o parte din operele lor acolo. Tot în Vernești își are originea familia Marghiloman. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vernești făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era compusă din cătunele Agudu, Clinciu și Vernești, cu o populație totală de 710 locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici, dintre care una este biserica Buna Vestire, zidită de jupân Jipa și Stanciu Vernescu în perioada 1714-1721, în timpul domniilor lui
Vernești, Buzău () [Corola-website/Science/316743_a_318072]
-
Zugravul din Rișca, sunt contemporane primei etape. Dată fiind extinderea satului, este posibil ca în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea să se fi ridicat încă o bisericuță din bârne, vândută în 1830, potrivit tradiției, obștii din Vozdoci (cătun încorporat azi în Luncșoara, județul Arad).
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
castelan al cetății, care îi scria regelui următoarele: "„... ține de moșia Valcău, moșia numită Nușfalău, Boghiș, Monorod (dispărut), Hușeni, Ban, Peceiu, Fizeș, Sâg, Aleuș, Halmășd, Tușa, Mykahaza și Thyreteluke (dispărute), Cizer, Stârciu, Meseșenii de Sus, Crasna, Recea, Drighiu, Zăuan, Oaia (cătun al satului Crișeni, astăzi dispărut) pe care Chemburg, fostul castelan de Valcău,...”" Un document adresat în anul 1342 Capitulului din Oradea ilustrează organizarea satelor românești de pe domeniul cetății Valcau, mențiune consemnata cu ocazia unei ședințe de judecată: „... fiii pomenitului magistru
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
aruncat bată în apă lacului și a plecat. După un an de peregrinari, ciobanul și-ar fi regăsit bată în apele Dunării și mistuit de dorul mioarelor și a locurilor natale, se întoarce acasă. Traseu 1 Siriu - Satul Bontu Mare - Cătun Gură Milei - Valea Milea - Lacul Vulturilor Marcaj: triunghi roșu Durată: 5-6 ore Traseu 2 Spre Poartă Vanturilor: Cabană Lacul Vulturilor - Lacul Sec - Șaua „Poartă Vanturilor” Marcaj: punct roșu Durată: ½ oră Traseu 3 Cascadă La Șipot - Chiojdu-Lacul Vulturilor. Are o lungime
Lacul Vulturilor () [Corola-website/Science/315260_a_316589]