2,850 matches
-
Închipui locuind În vila aceasta lipsită de aer, Împreună cu liniștita de Bibi Jansen, un menaj ciudat pînă și după standardele Estrellei de Mar. Sanger avea ceva aproape feminin, era capabil de atenție constantă, ceea ce se prea poate s-o fi calmat pe fata năucită de droguri și s-o fi convins să-l invite În patul ei. Mi-l imaginam făcînd dragoste nevăzut, neauzit, ca o fantomă. În același timp, era În el ceva evaziv, care mă făcea suspicios. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vinovat și nimic n-o să-i schimbe hotărîrea. — Poate s-a ivit ceva. Lui Cabrera ce-i zic? Doar n-ai de gînd să pleci din Estrella de Mar? — Nu. (Mi-am pus mîinile pe umerii ei ca s-o calmez.) Uite ce-i, vreau să-l văd pe Frank, dar nu azi, și nu vreau să vorbim despre proces. Mi-au ieșit din minte toate chestiile astea. SÎnt alte lucruri pe care trebuie să le fac aici. Lucruri care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea mării, la dunga de valuri cu creste albe care se rostogoleau dinspre Africa. În mod voit Îl dădusem uitării pe Frank, Îl Împinsesem cu tot cu mărturisirea lui absurdă Într-un colț al minții mele. În atmosfera aceasta nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
multe pentru ea, dar genul ăsta de bunăvoință nu e niciodată apreciat. Ai dus-o Înapoi la bungaloul lui Sanger? — O căuta. Acum doarme la el. — Bun. Să sperăm că rămîne așa, adormită, și ne lasă pe toți să ne calmăm cu nervii. Trebuie să recunosc că devotamentul lui Sanger pentru copila asta cu probleme e Înduioșătoare. Sigur, l-am cunoscut pe tatăl ei, și el tot un doctor dintr-ăia cărora le umblă mîinile. Mă rog doar ca Sanger să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
el. Se consumase toată, Charles, avea nevoie să simtă iar mînie sau depresie - Sanger e omul potrivit pentru asta. N-am putut s-o ajut, deși Dumnezeu știe c-am Încercat. — Ascultă, Bobby... L-am așteptat o vreme să se calmeze, dar el se uita tot după copii, gata să li se alăture Într-un joc nou. — Mă Îngrijorează Sanger. SÎnt aproape sigur că are de gînd să... — Cabrera? (Crawford le făcu cu mîna copiilor, iar aceștia o șterseră la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eram implicat Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să-mi pompeze Înapoi În cord sîngele răcit. — În regulă... (M-am sprijinit de mașina lui Frank și am așteptat să mi se calmeze respirația.) Acuma poți să-mi spui, Paula - de ce-au fost omorîți cei din casa Hollinger? Tu ai știut de la bun Început. Ea stătea lîngă mine, așteptînd să mă liniștesc. Trăsăturile Îi erau calme, dar părea că vorbește din spatele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a dus, deși cei mai mulți precis nu se așteptau ca familia Hollinger să moară În flăcări. — Aveau propriile lor afaceri de condus. Incendiul a fost mană cerească pentru profituri. Nimeni nu mai zace În fața televizorului, ies toți la aer să-și calmeze nervii cheltuind bani. Toată chestia asta a fost un coșmar, dar a pledat vinovat cine trebuia să pledeze. Tehnic vorbind, Frank a declanșat incendiul. Cei mai mulți habar n-au avut de Mahoud și de benzina din sistemul de aer condiționat - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prevestitor. Când închise ușa simți încă o dată mirosul ade menitor de cafea și se enervă și mai tare. Se întoarse în dormitor și se așeză la măsuța de toaletă inspirând adânc și privindu-se în oglindă. în felul acesta se calma în totdeauna, de foarte mulți ani. Se privea în oglindă, masându-și ușor tâmplele. își admira tenul neted și catifelat, își trecea mâna cu unghii lungi și lăcuite prin părul negru, cu buclele întinse la coafor. Nu avea nevoie de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înce țoșat. îi făcea bine să se vadă, se simțea bine în pielea ei și asta o liniștea pe loc. Gândurile i se reașezau la start, frumos rân duite, pentru cursa unei noi zile. Ca acum. Acum simțea că se calmează și reîncepe să gândească limpede. Era marți. Ziua în care de obicei nu avea un program anume. în celelalte zile avea mereu o agendă pe care o respecta cu sfințenie: cumpărături, coafor, cosmetică, piscină, vizitarea săptămânală a tatălui... în afară de marți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și să se plimbe cu el prin oraș. Poate așa se calma! Dar stația era plină. Persoane pestrițe, care nu prea îi inspirau încredere, așteptau zgribulite și nervoase sub umbrele, ca niște trupuri fără capete. Nu, mai bine pe jos! își aminti atunci de hotelul cel nou din apropiere de supermarket. Hotelul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ba da, chiar foarte energic, încât puțin a lipsit ca unul dintre ruși să nu-l împuște. Noroc că de beat ce era, nu a putut trage siguranța pistolului. Domnul colonel Pietrosu care se afla întâmplător de față l-a calmat cu greu pe ciolovec și astfel am putut aduce hrana soldaților în prima linie. Mda...din păcate nu putem fi așa norocoși tot timpul. Încercați cu tact și diplomație să rezolvați astfel de incidente. Eventual motivați că dotarea noastră hipo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alsacian - dogul danez îi fusese furat. Pentru orice eventualitate, noului câine îi pusese un cip americănesc de ultimă generație. Blocat în circulație, în centru, dădu drumul radio-ului cu C.D.-uri, acordurile triumfale ale celei de a noua simfonii îi calmară starea de inconfort. Sunetul aparatului fabricat în China și achiziționat la un preț foarte convenabil îi descreți fruntea. Sări câte trei treptele de marmură din import ale instituției, intră pe marea ușă de sticlă austriacă la minutul hotărât. Se așeză
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
talentată V. încearcă să apeleze la rațiunea ei,... - iubirea, zice, nu e cum ai bate din palme, trebuie timp, timp, - și ea râde ce timp, când arzi de dorință, cum ardea dânsa, ... în loc să (și spune verde ce), iar el spune calma, calma, calma, - să se potolească. De unde!... Am spus că amicul meu este atent cu femeile, caută să le intre în voie - îi reproduc argumentele: că el nu poate să se îndrăgostească oricum, repede, așa-i făcut el, se roagă de
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
V. încearcă să apeleze la rațiunea ei,... - iubirea, zice, nu e cum ai bate din palme, trebuie timp, timp, - și ea râde ce timp, când arzi de dorință, cum ardea dânsa, ... în loc să (și spune verde ce), iar el spune calma, calma, calma, - să se potolească. De unde!... Am spus că amicul meu este atent cu femeile, caută să le intre în voie - îi reproduc argumentele: că el nu poate să se îndrăgostească oricum, repede, așa-i făcut el, se roagă de ea
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
încearcă să apeleze la rațiunea ei,... - iubirea, zice, nu e cum ai bate din palme, trebuie timp, timp, - și ea râde ce timp, când arzi de dorință, cum ardea dânsa, ... în loc să (și spune verde ce), iar el spune calma, calma, calma, - să se potolească. De unde!... Am spus că amicul meu este atent cu femeile, caută să le intre în voie - îi reproduc argumentele: că el nu poate să se îndrăgostească oricum, repede, așa-i făcut el, se roagă de ea să
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
a zis Matilda, o femeie de serviciu nu e un om? Dacă țara nu mai are nevoie de arhitecți, spălăm și coridoarele și closetele..." " Vedeți, a reluat activistul, spuneți că sînteți calmă, dar nu sînteți deloc. Eu zic să vă calmați și să vă gîndiți."" Avea dreptate. Oricât ai crede tu că ești calm, de fapt nu ești, mi-a spus Matilda. "Dacă vroiați să mă apărați, a ridicat ea glasul, atunci de ce ați mai pus chestiunea asta pe ordinea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi tremurau vizibil. Îmi dădeam seama că nu vroia să-mi spună totul. Era clar: cu "firescul" ei pesemne că producea la aceste recepții cine știe ce încălcări nescrise de protocol și că asta nu era o glumă pentru bărbatul ei. Se calmă și începu să-mi spună că încă de la început a trebuit să accepte un lucru... În sfârșit a înțeles... nu putea să strice acel "colț roșu" din cabinetul lui, unde stătea pe o măsuță specială fotografia fostei soții, care murise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
geamă, iar inima se ambala. Ordinatorul însărcinat să vegheze asupră-i aidoma unui înger electronic, înregistra accelerarea activității cardiace și cobora temperatura corporală cu un grad, fără a mări debitul de tranchilizante în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma și se lăsa moale în interiorul chesonului. Va mai trece un anumit timp până la revenirea coșmarului. Lângă ea, ființa sangunară reacționa la aceste răbufniri instinctuale prin mici mișcări convulsive, parcă sub influența neîmpăcatei sale vecine. Apoi se relaxa la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
substanță corozivă. Ripley reușise să se stăpânească în cursul dimineții. Răspunsese la întrebările cele mai stupide, cu răbdare și înțelegere. Dar nu mai putea fi rezonabilă, și nici răbdătoare. ― Evident! Am depresurizat cabina pentru a expulza monstrul în spațiu! (Se calmă puțin constatând că declarația ei fusese întâmpinată de o tăcere mormântală). Cum am mai spus. Anchetatorul companiei de asigurări se aplecă și ol privi pe reprezentanta ACE care se găsea la celălalt capăt al mesei. ― S-au descoperit "organisme ostile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei era diferit. Fără aer iodat, nici briză montană. Compania o instalase, în inima orașului și ar fi trebuit să fie fericită. Ticăloșii! Ducă-se dracului! Va găsi ea ceva. Doreau numai ca ea să tacă o vreme, să se calmeze. S-au grăbit să-i dea o locuință și să-i dea o nouă formație profesională. Și au uitat de ea. Nu-i părea rău. Nu-și dorea să mai audă de Companie și nici aceasta nu-și mai dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sigură și nimeni nu i se alătură cântărețului. Încercă să privească toate monitoarele camerelor individuale în același timp. Fiecare ungher întunecat al clădirii părea să fie o ușă spre infern, fiecare umbră părea să ascundă amenințare mortală. Trebuia să se calmeze pentru a reuși să respire regulat. Hicks conducea echipa în sus pe o scară carp ducea spre ultimul nivel al orașului. Culoarul pe care-l găsi era copia celui de la parter, poate nu chiar atât de larg, dar tot pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Să-ți facă cineva cinste după 1989 era o întâmplare; după 2000, un eveniment. Să se roage de tine, asta chiar nu se mai pomenise! Merita să-l înregistrezi pe bandă: genul de chestie rară, sublimă, de natură să-i calmeze și pe cei mai nervoși. „Vă explic totul.“, a promis Mihnea, fluturând vreo două hârtii de-o sută. Ironia sorții, Caragiale ajunsese pe ele: portocaliu, hepatic, duios. Marii scriitori întotdeauna sfârșesc pe-o bancnotă. Sobri, mustăcioși, îmbrăcați în hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dublu: și Paul a făcut același lucru ca dom’ profesor. Așa că nu-i plânge de milă.“ „Te-ai culcat cu țoapa aia?!“, s-a enervat din nou Maria. Supărarea îi creștea în trepte, așa cum mă temeam. Am încercat s-o calmez. „Dar nu eram împreună atunci, nici nu te cunoșteam...“ „Nu mă interesează, m-ai mințit. Ești ultimul om.“ S-a ridicat de pe pat și-a fugit în baie, trântind ușa după ea. Dacă ar fi avut CD-player-ul la ea, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
român în viață»? Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că v-am făcut un serviciu. Ați intrat în istorie. Nu asta își dorește fiecare?“ Aceeași siguranță în voce. „Eu mi-aș dori să înțeleg cum am ajuns aici.“, am recunoscut. Mă calmasem, puteam scoate mai multe informații dacă nu-mi ieșeam din pepeni. Conduceam interogatoriul subtil, de pe poziții de inferioritate. Mimam supunerea. „Cine-a imaginat toată povestea cu tabloul, harta, cutia; cine a pus-o cap la cap? Trebuie să fie-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcut cu Maria?“ „Stai jos!“, mi-a poruncit sacul, pe un ton amenințător. „Altfel, nu mai vezi pe nimeni.“ M-am așezat, nervos și-ascultător. Îmi venea să mai sar o dată. „Așa. Discuția noastră nu s-a terminat. Ne-am calmat?“ „Da.“, am mârâit, încercând să-mi stăpânesc vocea. „Eu sunt scriitorul aici. Dumneata, o să vedem la sfârșit ce ești. Dar să revin. Maria a plecat. Mihnea e la Neptun. I-a dat tânărul Lupu un telefon urgent. Cam așa sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]