2,870 matches
-
crud și bărbos, cu care se chinuise destul ca să se poată înțelege. Fiecare cohortă își alesese propriul duce. Milone era printre cei desemnați și era cel mai bun: după schimbul de pumni, deveniseră, dacă nu chiar prieteni, cel puțin buni camarazi și, curând, Metronius trebui să-i recunoască anumite calități, de pildă, hotărârea, și chiar o îndârjire anume, care, îndreptată în direcția bună, se putea dovedi prețioasă; acum stătea acolo, la câțiva pași în spatele lui, și urmărea cu atenție, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al Consiliului și de ceilalți membri ai guvernului: Ion Marinescu, Ministrul Justiției, general Ilie Steflea, șeful Marelui Stat Major, general Nicolae Șova, ministru subsecretar de stat, general Corneliu Dragalina, guvernatorul Bucovinei, generalul Rozin, în fruntea comandanților de mari unități, precum și camarazi de arme ai mareșalului în frunte cu generalii: Nicolae Samsonovici, Nicolae Ciupercă, Iacob Zadic și alții. În urma suveranului descind din trenul regal general Constantin Sănătescu, șeful Casei Militare a Majestății Sale Regelui, colonel Octav Ullea, mare maestru de ceremonii, Dimitrie
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau încremeniți și le-am atras atenția că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam că plângeau pentru că-și pierduseră camarazii. Ați chemat salvarea? i-am întrebat și mi-au răspuns că o chemaseră deja. Se auzea sirena ambulanței. Nu venea spre noi. Nu pot să-mi explic de ce am fost ultimii care am primit ajutor și din această cauză cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apăra de pericole. De pildă, atunci când fug pentru a evita focul. Își dau toată silința să fugă de lucrurile rele. Cred că ai rezultate mult mai bune dacă încerci să convingi calul și să-l câștigi. Trebuie să-i fii camarad, prieten. Jocheul și calul trebuie să-și unească forțele pentru un țel comun și să lupte împreună. Omul să facă echipă cu calul. Orice ai spune, ăsta este lucrul cel mai important. Normal că există și cai nărăvași, îndărătnici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scot din nou la iveală după ore. Dar cu fiecare zi care trecea se făcea tot mai mic și mai rotund, până a devenit transparent cum e cristalul și într-o zi, când mergeam spre casă, a crăpat. Spre deosebire de mine, camarazii mei purtau pantofi cu ținte bătute în tălpi, unii chiar cu tălpi de lemn, ceva ce nu văzusem niciodată. „Podele“ le ziceau; ăștia scoteau un sunet special pe parchetul dat cu ceară și pe treptele de granit ale școlii, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau cu un prilej asemănător, „să ajungă în Heftli“, înghesuindu-se în spatele unui proeminent. Dar colegul lor de clasă e chiar cel din față: - Nu ca noi, indivizi obișnuiți. Colegii mei trebuiau să-și întipărească bine în minte că un camarad de-al lor avea să devină cu siguranță ceva ieșit din comun. Și în ochii lui se vedea aceeași strălucire ca la mama lui Armin, iar eu simțeam cum articolul ăla avea să mă despartă de colegii mei, dar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gîndește, analizează. Studentul a dat imediat fuga la Spitalul Colțea care era peste drum și a solicitat să fie operat. După aceea s-a întors în stradă, observă Poștașul, trăgînd cu ochiul pe diagonală. Locul meu este pe baricade, alături de camarazii mei, i-a zis unei infirmiere care l-a privit ca pe un nebun. Ai tras prea mult la măsea, măi băiatule, o să te alegi cu un glonț în cap fără să-ți dai seama, nu ar fi asta o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a mai reușit să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ce îmi spui camarade? Ești mult mai tânăr ca mine. Uite cum se întâlnesc tunarii. Eu am plecat voluntar pe front și am servit la artilerie grea. Înseamnă că la Mărășești, când obuzierele tăceau, vorbeau tunurile grele... Au căzut mulți camarazi acolo... Acum vreau să știu dacă mai ții jurnale, pentru că noi la țară nu știm mare lucru din câte se întâmplă în lume. Am eu ceva jurnale, da’ nu sunt de astăzi. Îs din zilele trecute. Le-am oprit pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ei! Ce-i cu omul cu dugheana? Acest om a fost tunar și a luptat la Mărășești, unde a rămas fără un picior. A fost servant la obuziere. Măi, că mică-i lumea asta! Uite unde era să întâlnești un camarad! Omul mi-a spus că de câteva zile doctorul Angherliu nu a mai trecut pe la el după gazete. Până atunci trecea zilnic. Te pomenești că o fi pățit și el cine știe ce. Până nu ai să mergi la el n ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
curbe, se vedeau doar scânteile din coșul locomotivei... În rest, nimic. Cam la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-am oprit. Gara era cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se simțea În stare să vorbească despre Johannes. — Din păcate, nu sunt prea multe de spus, zise ea. — Cum s-a Întâmplat? — Tot ce știu e că a fost ucis În timpul unui raid aerian asupra Madridului. A venit unul dintre camarazii lui să-mi spună. Din partea Reichului, am primit un mesaj de un rând În care scria: „Soțul dumneavoastră a murit pentru onoarea Germaniei“. Din punctul de vedere al unui porc, mi-am zis eu. Ea sorbi din cafea și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
erorile, chiar și cele de o mai largă anvergură, cu rădăcini și consecințe Într-o Întreagă dramă a conștiinței naționale - a fost doar una dintre aceste revelații. Relația Gabrielei Adameșteanu cu „vina fericită” a lui Eliade și a unora dintre camarazii săi de idei n-a fost, aveam să aflu ulterior, deloc simplă. Încă În timpul vizitei În SUA, În 1990, discutase cu Virgil Nemoianu și Matei Călinescu „tema” textului pe care tocmai Îl scriam. Convinsă că „nu e momentul” și „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape cucernică, vechiul camarad și amic. Noica purta cu el, În permanență, susținea Cioran, un carnețel În care Își nota numele tuturor celor cu care se Întâlnea și ceea ce discutau, ca să-și arate, astfel, gratitudinea față de cei care Îi dăduseră pașaportul de călătorie... După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de Învingător pentru defăimarea poporului german.” Intervenea aici o figură tutelară „eliberării de matcă”: preotul protestant și profesor de religie. Un pedagog temerar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese gândul italian, studenții au simțit, prompt, că au În față un intelectual european de rasă, un pătimaș și Învățat om de litere, un mereu disponibil și subtil camarad de dezbatere. Nu doar În lucrările scrise sau În convorbirile noastre ocazionale, ci și În caracterizările de final ale semestrului, studenții aveau să confirme că s-au considerat privilegiați de această neobișnuită experiență umană și literară. Ușurința cu care Claudio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi descrise. Spiritul meu vă va mulțumi și vă va binecuvânta dacă ați putea să-i trimiteți mamei mele prin poștă acest pachet. Iată adresa. Spre uimirea lui Yu, bilețelul nu a fost găsit de către adversari, ci de către propriii săi camarazi. S-a raportat autorităților Partidului Comunist. Yu a fost predat și reținut șase luni. Mai târziu, într-o bătălie pe viață și pe moarte, i s-a oferit prilejul de a-și demonstra loalitatea. A supraviețuit și a fost iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Rupp era filosof. Libertatea nu era la liber. În plus, armata n-avea ce misiuni să-i dea Gărzii. Până în iarnă, America pornise atacul, lovind ținte de pretutindeni. Orele de serviciu activ ale lui Rupp se înmulțiră, iar câțiva dintre camarazii lui fură târâți la Fort Riley, Kansas. Pe 3 februarie, imediat după ce președintele ținuse discursul cu „Pe ei!“ în fața parlamentului, iar Washingtonul îi pierduse urma lui Bin Laden, Mark veni la Rupp și-i spuse că se răzgândise. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în aer liber, sub soarele fierbinte, undeva într-un colț al câmpului de zbor. Când vedeam fetele apropiindu-se pe o cărare îngustă, dincolo de zona interzisă, atunci venea pentru mine momentul să-mi schimb hainele. Așa era înțelegerea între noi, camarazii de companie, și de fiecare dată ei mă îmboldeau să îmbrac uniforma, ca să mă placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le executau în graba mare. Umblam așa cum îmi închipuiam eu că le-ar plăcea unor fetișcane. Trăgeam burta înăuntru și-mi scoteam pieptul în afară. Firește că îmi îmbunătățeam mersul în permanență și eram oricând bucuros să primesc sugestii de la camarazi, seara, în dormitor.” „Cred că arătai caraghios. Asta face totdeauna impresie femeilor, când îți sugi burta și îți scoți pieptul în afară?” am întrebat eu. „Bineînțeles. E ca atunci când păunul își înfoaie penele colorate din coadă. Văd că râzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și trebuie, fiindcă totul era de râs și de filmat, dar în primul rând dădea rezultate. Am avut numeroase experiențe sexuale la vremea aceea și nici ceilalți n-au rămas păgubiți. După ce mă plimbam destul încolo și încoace, iar pe camarazii care chicoteau prea pe față îi amenințam că n-am să le mai permit să mă însoțească la întâlniri, mă prefăceam că abia atunci observ fetele și mă duceam înspre ele. La rândul lor, și fetele chicoteau și, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și singurul amănunt întâmplător din întreaga poveste era faptul că urmaserăm cursurile școlii militare în același timp, ba chiar ne împrietenisem într-o oarecare măsură, ceea ce însă nu l-a împiedicat pe acest Iuda să-și tragă de limbă fostul camarad. Așadar am fost luat la întrebări, una și alta, încolo și încoace, totul în limitele bunei cuviințe, căci la urma urmei nu sunt un oarecine și, după cum știi, sunt și administratorul blocului unde locuiește comandantul Miliției. Cu relațiile mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să știe, fără să știe o clipă că o iubești, stând așa lângă tine ca lângă un bărbat-frate, ca lângă un camarad, ca lângă o statuie, mâncându-ți sufletul cu chinuitoarea și nesfârșit de calda ei prezență, zdruncinându-ți retina cu chipul ei sincer, candid, dar și cinic, un cinism necalculat, un fel de exercițiu de zburdălnicie școlărească. Toate astea te Împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
binevenit. Din suita domnitorului, un grămătic de cancelarie traducea în turcește, vădit emoționat, vorbele lui Constantin Brâncoveanu, care încheie spunând că imbrohorul este așteptat cu dragostea și cinstea ce i se cuvine. Călărețul salută pe domnitor și făcu drumul până la camarazii lui în același galop nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară și, în două șiruri pe marginile drumului, porniră îndată în pas de manej. Turcii care se apropiau încetiniră trapul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine i-a fost mamă. Nimic despre tată, nimic despre satul natal. Înfometat de dimineață până seara, pus să-și pârască tovarășii de dormitor pentru o lingură de pilaf, bătut ca un câine rău, legat de panoul țintă ca să tragă camarazii de instrucție în el, fără ca nici unul să știe că gloanțele erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]