3,764 matches
-
sau Sinclitul călugăresc. Exista un Consiliu duhovnicesc și unul economic, o turnătorie de lumânări de ceară curată de albine, un muzeu arhidiecezan, o școală de pictură bisericească sub conducerea profesorului de desen de la școala cantorală, o biserică seminarială. Exista și capela mortuară arhiepiscopală cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, care era menită pentru înmormântarea arhipăstorilor din Bucovina și care, cum s-a arătat mai sus, a fost profanată. Organizarea administrativă cuprindea Adunarea Eparhială compusă din membri clerici și mireni, Consiliul Eparhial cu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
După câteva luni, de comun acord, la cererea lui don Calabria, și-au schimbat îndatoririle. Și schimbul a funcționat, datorită atitudinilor personale ale amândurora, spre folosul lor și al apostolatului. În zilele de sărbătoare mergea să celebreze sfânta Liturghie în capela San Leonardo, pe colina omonimă. Ajungea la bisericuță pe jos sau pe spatele unui măgăruș, pus la dispoziție de țăranii locului. Viața în parohie se desfășura frumos și senin. După ce și-a asumat sarcinile obișnuite, folosește timpul liber pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
al său, a voit să-i încredințeze responsabilitatea spovedirii seminariștilor liceului. Don Giovanni s-a îngălbenit la gândul că ar putea să se întâlnească cu foștii săi profesori. Însă a acceptat din ascultare. Într-o zi, pe când se îndrepta spre capela seminarului pentru a spovedi tinerii seminariști, a nimerit într-o grămadă de profesori care vorbeau sub portic. Don Calabria a încercat să treacă neobservat, făcându-se mic-mic. Și-a scos pălăria preoțească, în formă de salut, și a încercat să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la dispoziția tuturor, lăsând o amintire de neșters în sute de tineri pe care și i-a apropiat. A murit la 3 septembrie 1944. Avea 78 de ani». Fratele Francesco Perez Intrând în biserica de la San Zeno in Monte, în capela din stânga întâlnim rămășițele pământești ale fratelui Francesco Perez alături de cele ale lui don Giovanni Calabria: doi prieteni inseparabili, care au trăit întrecându-se în a-l iubi pe Dumnezeu și a-l sluji pe aproapele, în umilință și generozitate. Contele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a impus un program zilnic foarte precis și rigid. Religioșii, preoți și laici, se ridicau dimineața degrabă: la 4,30 vara și la 5,30 iarna. Vreunul se oprea la dormitoarele băieților pentru a-i asista, alții se adunau în capelă pentru o jumătate de oră de meditație. Apoi, toți reveneau în dormitor, trezeau băieții și îi ajutau în igiena personală și a dormitoarelor. În fine, toți laolaltă, religioși și băieți, se adunau în biserică pentru sfânta Liturghie. Terminându-se slujba
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în rugăciune și în joacă nu le mai rămânea timp pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze cu ultimele practici de devoțiuni personale. Un orar de un asemenea gen, nouă, celor obișnuiți cu alte ritmuri de viață, a putea părea istovitor și inuman
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vârstele între 2-8 ani: «orfani de război, fiii războiului». Era Epifania anului 1920. La început totul proceda la maxim. Casa a devenit punctul de referință pentru multe suflete care voiau să se reculeagă în rugăciune și să se oprească în capela Adorației perpetue. Dar parohii, temându-se că această activitate le-ar îndepărta credincioșii de la slujbele din propria parohie, au făcut plângeri la episcopul de Padova. Apoi au avansat anumite îndoieli asupra validității moștenirii lăsate de parohul precedent din Este, don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mergea să-i viziteze pe bolnavii Spitalului militar. Ne aflăm în anul 1951, de câtva timp sănătatea sa era puțin zdruncinată. În ziua aceea liftul era defect iar el s-a mulțumit să urce abia până la primul etaj, unde era capela, și a intrat acolo pentru o scurtă vizită. A salutat capelanul, surorile și vreun bolnav, binecuvântându-i pe toți, de parcă pentru un ultim rămas bun. Era pe punctul să plece, când o soră s-a apropiat de el rugându-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
După câteva luni de acomodare, au încercat să pregătească o școală modestă de meserii: tâmplărie, mecanică, tipografie. Dar activitatea care le-a fost cerută cel mai des era aceea de a însoți episcopul în vizitele sale pastorale și să restaureze capelele din satele creștine. Viața se desfășura în bună armonie și seninătate. Apoi au început să apară dificultăți cu autoritățile engleze, care își revărsau asupra italienilor nemulțumirea pentru războiul italo-abisinian. În Italia, între timp, se dezlănțuise furtuna diviziunilor: discordii și neînțelegeri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Don Calabria a celebrat sfânta Liturghie până pe 20 noiembrie inclus. Pe 21 dimineața, a avut o hemoptizie. Medicul l-a sfătuit să rămână la pat. Din acel moment primea sfânta Împărtășanie de la preotul care celebra în biroul alăturat, transformat în capelă. Ziua era o continuă alternare de rugăciuni, deși era chinuit continuu de dubii și scrupule. Era descumpănit mai ales, pentru că spunea el că nu-l mai simte pe Domnul aproape, că nu ar fi corespuns cu generozitate harurilor și că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe fundalul întunecat al brazilor, ridicat în mijlocul pîlcurilor de pomi plantați ca pe o tablă de șah și al peluzelor îngrijite ce coborau pînă la malul mării. Pentru această căsătorie, Curtea pusese la punct un program foarte strălucit. Cortegiul spre capelă era precedat de șase negri înalți, îmbrăcați cu haine încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane aurite cu pene și cercei enormi, lunecînd în niște papuci multicolori, cu mîinile încrucișate într-un gest hieratic. Prințul Solticov, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de recepție și de budoare intime salonul denumit "Greuze" ar fi meritat o zăbovire pentru a admira pe zidurile împărțite în mici pătrate suta de portrete ale celor mai frumoase fete din provinciile Imperiului, datorate penelului maestrului cortegiul ajunse la capelă, iar binecuvîntarea nupțială fu urmată de o masă unde sclipea vesela din aur a unui serviciu de-al Ecaterinei a II-a. Petrecerea se sfîrși printr-un apoteotic foc de artificii, reflectat de oglinda apelor din bazine și din marea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nici o întîlnire de salon, chiar discretă, cu cei din Casa de Savoia; în provinciile care nu făcuseră parte din statele Sfîntului Scaun arhiepiscopi și episcopi îi primeau pe suveranii și pe prinții de Savoia în pragul catedralelor; dar la Roma, Capela Paulină, la Quirinal, rămînea închisă pentru slujbe și nu se înălțau rugi pentru regele Umberto în bisericile din capitală. O prăpastie adîncă despărțea societatea "neagră" de cea care păstra culorile monarhiei de Savoia. Unele palate țineau închis unul din canaturile
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vigilent era Principele Chigi (astăzi Mare Maestru al Ordinului de Malta). Revedeam cu toții în imagini directe ceea ce citisem în Chateaubriand și vechile cronici. Amestecați în mulțimea de mașini și oameni ce umpleau vasta piață a Sfîntului Petru, priveam la acoperișul Capelei Sixtine așteptînd "sfumata" firul albăstrui, abia vizibil, ieșind dintr-un burlan îndoit, al fumului ce rezulta din arderea buletinelor de vot, că noul Pontif nu fusese ales. Lumea își amintea atunci de vechile intrigi, manevre și combinazioni relatate de atîția
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
într-atît considera de îndepărtată posibilitatea ca sufragiul Sfintei Adunări să se fixeze asupra persoanei sale. Acest bilet, devenit document istoric, a fost cumpărat de un american bogat făcînd o danie catedralei Sfîntu Petru...). Cardinalul Mathieu, vecinul său de stal la Capela Sixtină, care i-a zis, zîmbind: Întrucît nu vorbiți franțuzește, nu sînteți "papabil"" "Deo gratias", i-a răspuns cu același surîs cardinalul Sarto, care a trebuit, totuși, să se resemneze și să devină papă. În afara acestor două înmormîntări și a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
activitate în problema cuțovalahilor îmi era dat să constat de multe ori divergențele dintre turcii din Salonic și cei din Constantinopol. Unul din exemplele cele mai edificatoare, care a avut ecou la București, mi-a fost oferit de deschiderea unei capele românești la Monastir. Acest succes, important pentru că-i scotea pe cuțovalahii din oraș și din împrejurimi din mîna clerului grec, fusese obținut la Constantinopol de Legația noastră și prin voința Marelui Vizir, iar cum el se datora consilierului însărcinat cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
imediat despre deschiderea, din ordinul Marelui Vizir, a bisericii românești din Monastir, se grăbi să contracareze măsura luată de Ferid, față de care nu avea nici o obligație. Chemat de urgență, am aflat direct de la el că va ordona închiderea imediată a capelei și, în primul val de mînie, Hilmi, bătînd cu pumnul în masă, strigă: Voi pune pe zidari și pe jandarmi să zidească ușa. Aici, numai eu comand!". Eterne oscilări de felul acesta îmi marcau orice activitate: că era vorba de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
223 cu prințesa Maria José a Belgiei 224, acest ambasador s-a manifestat printr-un gest deosebit de nepotrivit, pentru care, de altfel, nu a primit din partea curții regale răspunsul pe care îl merita. Invitat la sărbătoare: ceremonia nupțială ținută la Capela Paulină, dineuri de gală, operă etc., reprezentantul rus a acceptat dineurile și opera, anunțînd însă că ambasada sa se va abține să asiste la cununie, întrucît era vorba de o ceremonie religioasă contrară principiilor stabilite în U.R.S.S. Fără a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Romanos I (920-44). Monedă bizantină, secolul X. (Talbot Rice 63) Fig. 27. Petru Voievod (între 1535-1545) și Marco Voievod (asociat la domnie 1537-43?). Frescă, înainte de 1526. Meșterul Dobromir. Mănăstirea Curtea de Argeș, Argeș. Fig. 28. Giotto, Judecata de Apoi (detaliu). Frescă, 1303-05. Capela Scrovegni, Padova. Fig. 29. Michelangelo, Pietà Bandini. 1547-55. Muzeul Domului Santa Maria del Fiore, Florența. Cuvânt-înainte La data de 11 mai, anul 330 d.Ch., Constantin I inaugurează o nouă cetate a imperiului, construită fidel după modelul Romei. Convențional, acesta este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
anexă. În timp, se va impune ca trupul credinciosului să fie depus, după modelul lui Constantin I, în interiorul spațiului bisericesc (în cazul împăratului și al marilor săi demnitari, edificiul creștin este fie ridicat de ei înșiși cu această funcție, de capelă palatină, fie susținut prin donații materiale sau financiare pentru a o îndeplini). Spațiul funerar privat va fi până la urmă înglobat în spațiul de rugăciune creștină colectivă, pentru ca trupul autocratului să rămână pentru totdeauna în centrul credinței, în "casa Domnului", dar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
frescă, în sculptură sau în pictura de șevalet, alături de personaje sacre sau chiar susținându-le trupurile martirizate. Dintre numeroasele exemple: includerea de către Giotto în imaginea Judecății de Apoi a figurii donatorilor penitenți, cămătari condamnați de comunitatea locală creștină (în celebra Capela Scrovegni, Padova - v. fig. 28) sau controversatul autoportret al lui Michelangelo sub rasa de călugăr a lui Nicodim, în Pietà Bandini (pentru propriul mormânt; v. fig. 29). Nevoia de a legitima puterea terestră prin reprezentarea autocratului în proximitatea figurii sacre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Romanos I (920-44). Monedă bizantină, secolul X. (Talbot Rice 63) Fig. 27. Petru Voievod (între 1535-45) și Marco Voievod (asociat la domnie 1537-43?). Frescă, înainte de 1526. Meșterul Dobromir. Mănăstirea Curtea de Argeș, Argeș. Fig. 28. Giotto, Judecata de Apoi (detaliu). Frescă, 1303-05. Capela Scrovegni, Padova. Fig. 29. Michelangelo, Pietà Bandini. 1547-55. Muzeul Domului Santa Maria del Fiore, Firenze. Sursa ilustrațiilor Busagli, Marco (ed.). Roma: l'arte nei secoli. Udine: Magnus Edizioni, 1995. Browning, Robert. Giustiniano e Teodora. Milano: Librex, 1974. [1971] Mistretta, Francesco
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vom împleti mâinile în chip de frăținătate. Morții iau poziții smerite de sfinți adormiți în duh de fericire, iar bolnavii se îngrămădesc să-i vadă, cuvioși ca niște arhangheli prerafaeliți: Asară mi-a murit vecinul de pat, acum odihnește în capelă, în straie albe stângaci îmbrăcat. Bolnavii care au venit să-l vadă l-au compătimit cu ochi tăcuți - și-apoi smerit s-au strecurat pe ușa capelei. În această ceremonie a cucerniciei jălalnice, mișcarea, expunerea, impozițiunea mâinilor sunt esențiale. Acustica
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște arhangheli prerafaeliți: Asară mi-a murit vecinul de pat, acum odihnește în capelă, în straie albe stângaci îmbrăcat. Bolnavii care au venit să-l vadă l-au compătimit cu ochi tăcuți - și-apoi smerit s-au strecurat pe ușa capelei. În această ceremonie a cucerniciei jălalnice, mișcarea, expunerea, impozițiunea mâinilor sunt esențiale. Acustica e fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se va pleca o creangă de copac, umbrindu-mi fața cu tăcere și sărutîndu-mă blajin cu floare albă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]