2,291 matches
-
fundamentată pe apologia febrilă a războiului: "Scopul suprem al armatei este războiul" (p. 97), motiv pentru care națiunea înarmată și militarizată trebuie să fie permanent pregătită pentru a fi în prag de război. Etica marțială presupune metamorfozarea celor patru virtuți cardinale (prudența, dreptatea, cumpătarea, curajul) și a celor trei virtuți teologale (credința, speranța, iubirea), care constituiau fundația axiologică a civilizației europene clasice, într-un set de șase virtuți național-militare: a) credința; b) disciplina; c) cinstea; d) camaraderia; e) curajul; f) pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unificatoare a lui Mihai Viteazul nu a fost motivată de idealuri naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal al istoriei românilor. De asemenea, demnă de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
daco-romanic), atât de scump naționaliștilor români, manualul rollerian afirmă că în urma colonizării s-a format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor fi adus contribuția cardinală. Prin această nouă mutație survenită în chestiunea originii, se înregistrează încheierea mișcării de pendul de la vest la est, de la latinitatea occidentală, trecând prin faza intermediară a afirmării elementului autohton, până la orientalitatea slavă. Continuitatea. Invariabilă a memoriei naționale românești, teza continuității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și gusturile istoriografice ale lui Ceaușescu. Spiritualitatea. Interbelicul românesc, în special prin aripa fanatismului naționalistic (O. Goga, N. Crainic, N. Ionescu etc.), a distilat esența românismului în spiritualitatea creștin-ortodoxă. Credinței răsăritene și Bisericii Ortodoxe le-au fost conferite un rol cardinal, de călăuză spirituală a destinului istoric românesc. Socialismul postbelic, instalat complet după 30 decembrie 1947, a continuat pe calea istoriografiei critice maturizate în interbelic, procedând la destructurarea miturilor spiritualității românești (creștinismul "genetic" al românilor, românii ca botezatori ai barbarilor, Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de logică, 1993; Curs de istorie a logicii, 1993; Curs de metafizică, 1995; Curs de filosofie a religiei, 1998 etc., toate la prestigioasa editură Humanitas, ea însăși metamorfozată din vechea Editură Politică) au fost repuse în circuitul intelectual ca restituții cardinale ale culturii române. Demascarea cursurilor lui Nae Ionescu ca plagiate de către Marta Petreu (2009) a produs rumoare și consternație în publicul românesc încă prins în mrejele "profesorului". Discipolii contemporani ai maestrului care a format (intelectual) și deformat (ideologic) generația '27
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu operele sale doctrinare (de teologie politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o teologie a neamului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare mnemonică a indivizilor în tradiția memoriei istorice cultivată de autoritățile oficiale. Introduși, prin intermediul manualelor școlare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
recunoștință închinat celui mai nobil sentiment uman. Plasează gratitudinea la rang de virtute supremă: „Cu toate acestea, departe de a fi una dintre cele trei virtuți teologice (credința, nădejdea și dragostea), recunoștința nu este nici măcar una dintre cele patru virtuți cardinale cunoscute de către antici (cumpătarea, curajul, dreptatea și înțelepciunea). Recunoștința, de fapt, nu este deloc o virtute, ci o compensație socială, 114 Giovanni Boccaccio, Decameron, Edizione di riferimento: a cura di Vittore Branca, Utet, Torino, 1956, p. 1. („Omenesc lucru este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
timpul și spațiul: apa aparține lumii de jos și este compatibilă cu iarna și cu Nordul; focul ține de lumea cerească și reprezintă vara și Sudul; lemnul descrie primăvara și Estul, iar pământul se află în centru, sprijinind toate punctele cardinale și pe celelalte elemente.173 La chinezi, fiecare element mai corespundea și unui animal, unui organ, unei culori, unei plante, unui mod al scării muzicale pentatonice sau unei planete, dar, indiferent de ceea ce reprezintă, "cele Cinci Elemente acționează unele asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
corolar. Punctul principal este teoria despre ceea ce poate fi spus prin propoziții, adică prin limbaj (și ceea ce este același lucru, poate fi gândit), și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat. Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“ (Ludwig Wittgenstein, Briefe, Suhrkamp Verlag, 1980, p. 252.) 43 P. Engelmann, op. cit., p. 104. Examinarea din această perspectivă a stilului eseisticii românești ar fi, și astăzi, un proiect interesant. 44 Ibidem, p. 68. 45 Ibidem, p. 112. 45a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
principal este teoria despre ceea ce poate fi spus (gesagt) prin propoziții - adică prin limbaj - (și, ceea ce este același lucru, poate fi gândit) și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat (gezeigt). Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“14 Ceea ce a urmărit, așadar, Wittgenstein a fost să obțină o clarificare a condițiilor și a limitelor descrierii sau reprezentării realității prin limbaj. Printr-o asemenea clarificare, credea el, se câștigă o privire clară asupra unui câmp de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte, trasează linia de despărțire între ceea ce este doar posibil și ceea ce este real. La ce concluzie ne conduc aceste considerații despre distincția dintre stări de lucruri atomare, stări de lucruri și fapte în ceea ce privește răspunsul dat în Tractatus la întrebarea cardinală „Ce se poate spune?“. Pare incontestabil că acele expresii ale limbajului pe care autorul le caracterizează drept „imagini ale faptelor“, expresii care afirmă că anumite stări de lucruri există sau nu există, reprezintă tot ceea ce se poate spune. Ele sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
filozofice a lui Wittgenstein va trebui să ținem seama, desigur, de ceea ce a spus el în această privință. Dincolo de referirile sale eliptice și uneori aluzive, hotărâtoare vor trebui socotite concluziile la care ne va conduce compararea unor teme și motive cardinale ale scrierii de tinerețe și ale însemnărilor mai târzii. Este ceea ce se va încerca în cele ce urmează. Vor trebui însă menționate, mai întâi, câteva din considerațiile cele mai pertinente care au fost invocate în sprijinul celor două poziții. 1
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a gândi și de a trăi al celuilalt. Lucru ușor de înțeles dacă ne gândim că personalitatea excepțional de puternică a fiecăruia s-a exprimat, în egală măsură, în orientarea gândirii, în modul în care s-au raportat la probleme cardinale ale existenței omului, ale societății și culturii. Cercetarea filozofică, reprezentările despre morală și religie, știință și tehnică, despre viața bună în genere, sunt tot atâtea sfere în care profilul omului și gânditorului Wittgenstein ne poate apărea mai clar prin antiteză
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a ținut-o la Roma, dedicată morții cardinalului, a realizat una dintre cele mai frumoase caracterizări ale lui Mazarin, care însumează toate calitățile acestui mare om de stat:„A fost francez și italian, soldat și doctor în drept, laic și cardinal, un străin și un slujitor al coroanei, exilat și plenipotențiar, supus și prieten al regelui; una dintre cele mai de seamă victime, un phoenix; un Phoebus după ce norii s-au îndepărtat; arbitru al marilor popoare și al națiunilor“. După o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
absolutismul monarhic. Oamenii simplii, din popor erau nemulțumiți de sistemul greu de taxare impus de Richelieu și îngreunat și mai mult de taxele care creșteau tot mai mult sub legile lui Mazarin. Fronda a început când Ana de Austria și Cardinalul Mazarin au introdus în parlament o nouă propunere de a strânge bani pentru finanțarea refacerii economiei franceze, afectată de Războiul de Treizeci de Ani. Planul propus de cei doi cerea oficialilor guvernamentali să renunțe la o parte din salariile lor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
iar Ludovic al XIV-lea era numit„Confidentul“. Pe lângă numere erau folosite și simboluri. Simbolul Anei era o linie tăiată, iar Mazarin era simbolizat de o stea. Regina suferea vizibil din cauza comentariilor legate de o posibilă relație dintre ea și cardinal. În lucrarea apocrifă Mémoires de Madame de M.C.N.V.P, publicată la Amsterdam în anul 1756 și tradusă apoi în limba engleză, un an mai târziu, este relatată o întâmplare menționată și de La Porte în Memoriile sale: „într-o zi a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
adăugită, Editura Științifică, București, 1969. Nu se pune punct În următoarele situații: - după titlurile de cărți, opere literare, muzicale etc.; - după simbolurile și prescurtările din chimie, fizică sau matematică: km, kg, m, cm, A (amper), V (volt) etc.; - după punctele cardinale: E, V, N, S. Observație Punctul pune unele probleme de tehnoredactare. Iată câteva reguli: • Nu se folosește SPACE Înaintea punctului: GREȘIT: Apa trece, pietrele rămân . CORECT: Apa trece, pietrele rămân. • După punct se lasă un singur SPACE (când pe același
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Însă de reacția noastră: privit astfel, efectul cuadraturilor poate fi unul evolutiv. Astrologul Patrick Giani notează În cartea sa Astrologie du nouvel âge (De Vecchi, Paris) nuanțele pe care le ia tranzitul prin careu, În funcție de semnele În care are loc: cardinale, fixe, mutabile. În semne cardinale, careul determină o nouă manieră de a vedea lucrurile și poate aduce schimbări decisive. În semne fixe, schimbarea este profundă, dar se produce lent. Lucrurile sunt greu de urnit... În semne mutabile, sinonime mișcării, indică
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
astfel, efectul cuadraturilor poate fi unul evolutiv. Astrologul Patrick Giani notează În cartea sa Astrologie du nouvel âge (De Vecchi, Paris) nuanțele pe care le ia tranzitul prin careu, În funcție de semnele În care are loc: cardinale, fixe, mutabile. În semne cardinale, careul determină o nouă manieră de a vedea lucrurile și poate aduce schimbări decisive. În semne fixe, schimbarea este profundă, dar se produce lent. Lucrurile sunt greu de urnit... În semne mutabile, sinonime mișcării, indică de asemenea schimbări, de data
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
n.a.) Careu major sau „cruce cosmică” = patru planete aflate la câte 90˚ una de alta - luând, bineînțeles, În considerare și orbul admis. (n. tr.) Vechi dicton roman, de origine greacă. În latină, Quos vult Jupiter perdere, dementat, (n. tr.) Semnele cardinale sunt cele care Încep la echinocții și solstiții: Berbec, Rac, Balanță, Capricorn; cele fixe se plasează În mijlocul anotimpurilor: Taur, Leu, Scorpion, Vărsător; cele mutabile (sau duble) fac tranziția dintre anotimpuri: Gemeni, Fecioară, Săgetător, Pești. (n. tr.) Anuar genealogic și statistic
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
New Perspectives on US-Japan Relations, Japan Centre for International Exchange, New York, pp. 82-129. Hook, G., J. Gilson, C. Hughes și H. Dobson (2001) Japan's International Relations: Politics, Economics and Security, Routledge, Londra. Horsley, W. (1992) "United Germany's Seven Cardinal Sins: A Critique of German Foreign Policy", Millennium, pp. 21, 225-241. Hughes, C. (1996a) "Japan's Subregional Security and Defence Linkages with ASEANs, South Korea and China in the 1990s", The Pacific Review, pp. 9, 229-250. Hughes, C. (1996b) "The
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
corolar. Punctul principal este teoria despre ceea ce poate fi spus prin propoziții, adică prin limbaj (și ceea ce este același lucru, poate fi gândit), și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat. Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“ (Ludwig Wittgenstein, Briefe, Suhrkamp Verlag, 1980, p. 252.) 43 P. Engelmann, op. cit., p. 104. Examinarea din această perspectivă a stilului eseisticii românești ar fi, și astăzi, un proiect interesant. 44 Ibidem, p. 68. 45 Ibidem, p. 112. 45a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre ceea ce poate fi spus (gesagt) prin 128 GÂNDITORUL SINGURATIC propoziții - adică prin limbaj - (și, ceea ce este același lucru, poate fi gândit) și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat (gezeigt). Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“14 Ceea ce a urmărit, așadar, Wittgenstein a fost să obțină o clarificare a condițiilor și a limitelor descrierii sau reprezentării realității prin limbaj. Printr-o asemenea clarificare, credea el, se câștigă o privire clară asupra unui câmp de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]