8,983 matches
-
Sir John Fischer, Chapters on Current International Law and the League of Nations, Longmans, Green, New York, 1929. Williams, Sir John Fischer, Aspects of Modern International Law, Oxford University Press, New York, 1939. Pentru problemele speciale legate de Pactul Ligii Națiunilor și Carta Națiunilor Unite, vezi cărțile recomandate pentru partea a VIII-a. Pentru suveranitate, vezi: Chace, James, Solvency: The Price of Survival, Random House, New York, 1981. Corwin, Edward S., The President: Office and Powers, ediția a II-a, New York University Press, New York
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
papa Alexandru al VI-lea și principii de Milano și Veneția. Carol cel Mare - Împărat al Occidentului (800-814); rege al francilor (768-814). Carol Quintul - Împărat al Sfântului Imperiu Roman (1519-1558) și (sub numele de Carol I) rege al Spaniei (1516-1556). Carta Atlanticului - Declarație de principii generale, semnată de președintele Roosevelt și de primul-ministru Churchill în august 1941, explicând politicile naționale ale Statelor Unite și ale Marii Britanii referitor la organizarea postbelică a lumii; includea principiile autodeterminării naționale, al opoziției față de agresiune și al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1943 între Roosevelt, Churchill și Stalin la Teheran, Iran; au ajuns la un acord privind anvergura și programarea invaziei din Franța și ale operațiunilor împotriva Germaniei. Consiliul de Tutelă al Națiunilor Unite - Supraveghează controlul teritoriilor care nu se autoguvernează, conform Cartei Națiunilor Unite; este compus din membrii care administrează teritoriile și dintr-un număr egal de alte state membre (incluzând întotdeauna membrii permanenți ai Consiliului de Securitate). Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite - Organ constitutiv al Națiunilor Unite cu funcția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sale. Curtea Permanentă de Justiție Internațională - Cunoscută mai ales sub numele de Curtea Internațională. Înființată în 1921, ca urmare a Pactului Ligii Națiunilor; a fost dizolvată în 1945, când funcțiile sale au fost transferate Curții Internaționale de Justiție, prevăzută de Carta Națiunilor Unite. Demostene - 384-322 î.Hr. Cel mai mare orator grec, a avertizat atenienii în Filipicele (351, 344, 341 î.Hr.) referitor la amenințarea reprezentată de Filip al II-lea Macedoneanul, care a cucerit Grecia în 338 î.Hr. Descartes, René - 1596-1650. Filosof
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Borillo, coordonator, 2003). Instituții, reglementări și internaționalizarea luptei Împotriva acestui tip de practici Să nu pierdem din vedere importanța crucială a abordărilor În termeni juridici și impactul lor esențial asupra intensificării sau diminuării practicilor discriminatorii (Echanges, Santé, Social, 2002). Adoptarea Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene la 7 decembrie 2000, cu prilejul conferinței la nivel Înalt de la Nisa, este unul dintre ultimele momente de mare importanță În acest domeniu (Ferréol, coordonator, 2000). În Franța, patria Declarației universale a drepturilor omului și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
următor. În acest sens, ea constituie un patrimoniu comun de la care se așteaptă să creeze o legătură puternică Între toți cetățenii care o vorbesc, indiferent de originea lor sau de condiția lor socială. ν În Europa, recenta controversă stârnită de „Carta limbilor regionale sau minoritare” a făcut din aceste limbi obiecte emblematice de recunoaștere, de identitate și de luptă pentru grupuri umane de dimensiuni mai mult sau mai puțin importante. Revendicările, Însoțitenude puține ori de dezbateri furtunoase, tind uneori să repună
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Defferre privind descentralizarea, stimulând dezvoltarea de politici culturale de către consiliile regionale, nu avea să faciliteze cu nimic clarificarea problemei ridicate totuși fără Încetare de grupurile de apărători ai acestor limbi. De fapt, abia În perioada 1989-1992, Consiliul Europei elaborează o Cartă a limbilor regionale sau minoritare, precum și o convenție pentru protecția minorităților naționale, considerată neconstituțională În Franța. Totuși, anumite dispoziții favorabile (ore speciale În cadrul institutelor universitare de formare a Învățătorilor, ajutoare culturale etc.) le-au dat un răgaz de odihnă diferiților
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
zona orașelor Nisa și Dijon. În ceea ce privește mediile culturale alsaciene, basce, bretone și corsicane, deși acestea au participat cu multă reținere la anchetă, au recunoscut totuși miza studiului și și-au exprimat, În general, regretul că guvernul francez nu a ratificat Carta Consiliului Europei, adoptată la 5 noiembrie 1992. Problema Cartei Această cartă, semnată de optsprezece țări, dar ratificată de numai zece din cele patruzeci câte alcătuiesc Consiliul, „impune” recunoașterea limbilor regionale ca „expresie a bogăției culturale” a unei țări, dar și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
basce, bretone și corsicane, deși acestea au participat cu multă reținere la anchetă, au recunoscut totuși miza studiului și și-au exprimat, În general, regretul că guvernul francez nu a ratificat Carta Consiliului Europei, adoptată la 5 noiembrie 1992. Problema Cartei Această cartă, semnată de optsprezece țări, dar ratificată de numai zece din cele patruzeci câte alcătuiesc Consiliul, „impune” recunoașterea limbilor regionale ca „expresie a bogăției culturale” a unei țări, dar și utilizarea lor parțială, inclusiv În administrație și În justiție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și corsicane, deși acestea au participat cu multă reținere la anchetă, au recunoscut totuși miza studiului și și-au exprimat, În general, regretul că guvernul francez nu a ratificat Carta Consiliului Europei, adoptată la 5 noiembrie 1992. Problema Cartei Această cartă, semnată de optsprezece țări, dar ratificată de numai zece din cele patruzeci câte alcătuiesc Consiliul, „impune” recunoașterea limbilor regionale ca „expresie a bogăției culturale” a unei țări, dar și utilizarea lor parțială, inclusiv În administrație și În justiție. Începând cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
numai zece din cele patruzeci câte alcătuiesc Consiliul, „impune” recunoașterea limbilor regionale ca „expresie a bogăției culturale” a unei țări, dar și utilizarea lor parțială, inclusiv În administrație și În justiție. Începând cu anul 1996, posibilitatea ca Franța să semneze carta a fost luată În considerare și dorită de Jacques Chirac, după cum anunța acesta În cursul unei vizite În Bretania. Dar, pe baza articolului 2 din Constituție, care stipulează că „limba Republicii este limba franceză”, o decizie a Consiliului de Stat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
minoritari În provincia Québec și, În această calitate, reclamă garantarea anumitor drepturi, inclusiv În ceea ce privește utilizarea limbii engleze. În același timp, legislația adoptată de guvernul din Québec pentru protejarea și promovarea limbii franceze În raport cu engleza (În special faimoasa Lege 101 sau Carta limbii franceze din 1977, modificată de atunci de mai multe ori) Își sprijină legitimitatea pe faptul că francofonii sunt majoritari În provincie. Și totuși, tocmai faptul că aceștia sunt minoritari la nivelul țării justifică necesitatea obiectivă a unei astfel de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la fel ca și dispozițiile privind punerea În aplicare a textului) sunt mai curând de natură politică decât de natură legală (Dunbar, 2001). Unele dintre progresele cele mai substanțiale pot fi căutate Însă Într-un alt document al Consiliului, respectiv Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (http://conventions. coe.int/Treaty/FR/Cadreprincipal.htm). Dată fiind originalitatea acestui text, merită să ne aplecăm puțin asupra lui. În mod poate paradoxal, Carta, adoptată În 1992 și intrată În vigoare În 1998
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
căutate Însă Într-un alt document al Consiliului, respectiv Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (http://conventions. coe.int/Treaty/FR/Cadreprincipal.htm). Dată fiind originalitatea acestui text, merită să ne aplecăm puțin asupra lui. În mod poate paradoxal, Carta, adoptată În 1992 și intrată În vigoare În 1998, nu vorbește despre „drepturi” și, deși are rang de tratat internațional, abordarea sa este, ca spirit, mai puțin juridică decât cea a tuturor textelor menționate până acum. Fără Îndoială că din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de tratat internațional, abordarea sa este, ca spirit, mai puțin juridică decât cea a tuturor textelor menționate până acum. Fără Îndoială că din această cauză a fost și mai puțin studiată, atât de către juriști, cât și de către diplomația drepturilor omului. Carta este organizată În jurul unui „meniu” de 68 de dispoziții În favoarea limbilor regionale sau minoritare (și nu În favoarea celor care le vorbesc); măsurile se referă la educație (art. 8), la justiție (art. 9), la autoritățile administrative și la serviciile publice (art.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
13) și la schimburile transfrontaliere (art. 14). Semnatarii trebuie să aleagă minimum 35 de dispoziții din cele 68, precizând căror limbi regionale sau minoritare și În ce zone din teritoriul național se vor aplica aceste dispoziții. Transpunerea În practică a Cartei face obiectul unor rapoarte periodice, studiate de o comisie de experți; procedura, la care organizațiile societății civile sunt În mod special invitate să participe (art. 16), garantează o urmărire mai Îndeaproape a aplicării (Jensdóttir, 2002). Carta poate fi așadar privită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Transpunerea În practică a Cartei face obiectul unor rapoarte periodice, studiate de o comisie de experți; procedura, la care organizațiile societății civile sunt În mod special invitate să participe (art. 16), garantează o urmărire mai Îndeaproape a aplicării (Jensdóttir, 2002). Carta poate fi așadar privită ca o manifestare a unui „al treilea val” de instrumente: trecând dincolo de drepturile pozitive și depășind chiar și noțiunea de „drepturi”, ea pune accentul pe efectele practice și creează astfel o punte Între abordarea juridică și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sale, franceza. În 1965, o comisie pentru „bilingvism” și biculturalism a Întocmit un raport În care recomanda Înlocuirea politicii biculturale cu multiculturalismul. Aceste recomandări au fost adoptate În 1971 și au fost incluse În Constituție În 1982 sub forma unei Carte a drepturilor și libertăților. Așa Începe elaborarea unei legislații privind nu doar domeniul lingvistic, ci, mai general, cel al culturii, al educației și al luptei Împotriva discriminărilor. În Australia nu a existat o astfel de instituționalizare, ci un ansamblu de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
accepta „crearea În Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu”. Astfel, Weizmann, care se opusese Întotdeauna căii diplomatice, dar care a primit sprijinul Marii Britanii pentru contribuția sa la efortul de război a fost cel care a obținut În final „carta” la care visaseră atâta predecesorii săi, Herzl și Max Nordau, mari partizani ai sionismului politic, fără a fi reușit Însă s-o obțină. De fapt, Marea Britanie urmărea astfel să câștige ajutorul prețios al evreilor din Rusia și din Statele Unite pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cea de catifea din Cehoslovacia și cea insurecționară din România, sunt substanțiale. N.C. Munteanu era, practic, singur, cu garda mereu ridicată în fața „câinelui său, Securitatea“ care, fără ureche muzicală, știa doar să latre și să muște. În jurul lui Havel, semnatarii cartei 77 erau relativ numeroși și, cum povestește el, de „orientările cele mai diverse. Erau troțkiști, comuniști reformatori, socialiști de variate tendințe, partizani ai liberalismului, ai democrației creștine, ai conservatorismului, ba chiar și din cei care refuzau să se lase închiși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
lucrurile ies din tiparul obișnuit. În primul rând, pentru că sunt 99, ceea ce te înspăimântă și descurajează încă de la început. Apoi pentru că nu mai există cuie sau șurubelnițe, coduri de acces descoperite pe bucățele de hârtie aruncate neglijent la coș sau cartele ascunse în ghiveciul ficusului. Eziți, cu teamă, să apeși un întrerupător, cu toate că știi că asta trebuie să faci pentru a trece mai departe. Te înfioară sunetele, pașii, șoaptele. Îți vine să arunci priviri peste umăr, deși perspectiva e strict bidimensională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
un sondaj condus de către MORI în 1991, sponsorizat de către Rountree Reform Trust unul din doi votanți a considerat că "Parlamentul nu are un control suficient asupra a ceea ce face guvernul" și 60% au declarat că "Marea Britanie are nevoie de o Cartă a Drepturilor pentru a proteja libertățile individuale". Patru ani mai târziu, în 1995 un sondaj MORI cu privire la "starea națiunii" indica că trei pătrimi dintre cetățenii intervievați credeau că actualul sistem de guvernare din Marea Britanie "are nevoie de multe ameliorări" sau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a pierdut încrederea a unul din doi cetățeni 30. Categoriile care prezintă cotele de încredere cele mai scăzute în anii 1980 și 1990 au fost presa, sindicatele și administrația publică. Tabelul 11 Marea Britanie: o democrație fără Constituție scrisă Adoptarea unei Carte a Drepturilor 79% Marea Britanie are nevoie de o Constituție scrisă 59% Parlamentul nu are suficient control asupra a ceea ce face guvernul 52% Sistemul de guvernământ din Marea Britanie este învechit 50% Parlamentul lucrează foarte rău (11%); mai degrabă rău (19%), nici
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
falacioase. Iată, așadar, că nu ni se pare a fi excepție un oarecare dezinteres (vinovat) în fața unui eveniment editorial: apariția, la Editura Junimea din Iași, colecția Studii transdisciplinare, a sintezei Transmodernismul de Theodor Codreanu. Conceptul datează de pe la sfârșitul secolului trecut (Carta Transdisciplinarității e redactată la 6 noiembrie 1994, la Arrábida, de Lima de Freitas, Edgar Morin și Basarab Nicolescu) și ponderea acestuia în gândirea (nu doar) europeană s-a augmentat constant. Revenirea la logica triadică (a terțului inclus), după secole de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transmodernismului, adică a noii paradigme a secolului XXI s-a făcut prin organizarea în 2-7 noiembrie 1994, la Convento da Arrabida, în Portugalia, a Primului Congres al Transdisciplinarității, întru comemorarea marelui savant Ștefan Lupașcu. Congresul a elaborat un document revoluționar Carta Transdisciplinarității, redactată de către Lima de Freitas, Edgar Morin și Basarab Nicolescu, cel care în 1996 avea să publice Manifestul transdisciplinarității. Menirea transdisciplinarității este aceea de a face "ordine" în labirintul complexității realului pe care o indică interdisciplinaritatea și multidisciplinaritatea, Basarab
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]