4,620 matches
-
respingerii parentale" și autoritar (excesiv), cel de al doilea cu impact serios asupra adolescenților care sînt în căutarea independenței, a libertății de decizie și acțiune în problemele pe care le consideră că îi privesc. Acest lucru reprezintă una din condițiile cauzale ale luptei dintre generații. Cele două stiluri menționate au consecințe negative de ordin afectiv, atitudinal și comportamental pentru elevi. De aici, reținerea, indiferența și dezacordul unor adolescenți față de prezența părinților la activitățile ce se desfășoară în licee. Subiecții, fie părinți
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
al părinților, rangul nașterii și apartenența de sex a copilului, talia fratriei, venitul tatălui și cel per membru de familie, prima rezidență a părinților au, toate, relevanța lor pentru reușita școlară a copilului. Ele nu trebuie, însă, privite ca factori cauzali: ele nu explică, ci vor să releve fundalul care poate facilita anumite concepții și practici educative ale părinților. Este plauzibil ca un părinte care are trei sau mai mulți copii să poată aloca mai puțin timp, separat, fiecăruia. De asemenea
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
superioare. Putem, deci, concluziona că atitudinea față de importanța studiilor depinde de nivelul de instrucție al părinților indiferent de performanța școlară a copiilor și, ca atare, ar putea reprezenta un factor explicativ al acesteia, chiar din perspectiva acceptării existenței unei circularități cauzale. O observație se impune, totuși: în cazul copiilor cu reușita școlară cea mai bună diferențele între opțiunile mamelor în funcție de propriul nivel de instrucție sînt foarte mici; dacă elevii au medii între nouă și zece, aproape toți sînt "destinați" studiilor superioare
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
articularea logică prevazută de către Tomașevschi Teza-Pn2 + Antiteza-Pn4 + Sinteza-pn5 constituie structura punerii în intrigă. Această punere în intrigă este precizată de către cel de-al cincilea criteriu. (E) Cauzalitatea narativă a punerii în intrigă: "Povestirea explică, coordonează, trasează dar și înlocuiește ordinea cauzală cu înlănțuirea cronologică" (Sartre 1947: 147) În celebra sa "Explicație a Străinului" (1943), Sartre pleacă de la această definiție a povestirii pentru a explica de ce romanul lui Camus nu poate fi considerat o povestire. Va dezvolta aceeași idee în eseul său
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
romanul modern, se traduce prin faptul că, în loc de a lega evenimentele în funcție de cauză, a povesti pentru Dos Passos înseamnă a "aduna". La fel stau lucrurile și în Străinul,unde frazele par să se juxtapună: "În special, se evită toate legăturile cauzale care pot introduce în povestire vreo urmă de explicație și care ar putea aduce, între momente, o ordine diferită de pura succesiune" (1947: 143). De unde și celebra afirmație: "O frază din Străinul este o insulă" (1947: 142). Mai aproape de zilele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cuvinte, actul sinuciderii este aici "transparent precum o ecuație matematică" (1986: 79). Pentru vechii romancieri, mobilul, sesizabil în mod rațional, determină apariția unui act care va provoca un altul și așa mai departe. Aventura este povestirea, adică "înlănțuirea actelor vizibil cauzală" (1986: 79). Faptul că nu putem, în schimb, să explicăm cu adevărat sinuciderea Anei Karenina, marchează foarte clar diferența dintre narațiunea clasică și romanul lui Tolstoi, care pune în lumină "aspectul din afara oricărei cauzei, neluat în calcul, chiar misterios, al
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu a "unei ecuații matematice", așa cum afirmă M. Kundera, cel puțin a acestei forme ideale de raționament care este silogismul. În aceste condiții, narațiunea se bazează pe logica unui raționament și putem efectiv vorbi despre o "înlănțuire a actelor, vizibil cauzală." Logica singulară a punerii în intrigă nu are nimic de-a face cu rigoarea abstractă a raționamentelor materializate prin astfel de silogisme " Logica" narativă este perfect definită de R. Barthes atunci când vorbește despre ea ca despre o logică foarte impură
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care povestirea își disimulează arbitrariul: "Nu neapărat nedeterminarea ci determinarea mijloacelor prin scopuri și, pentru a fi mai direcți, a cauzelor prin efecte" (1969: 94). Motivarea narativă este o formă de voalare a cauzalității. "Motivarea este deci apartenența și alibiul cauzal pe care determinarea finală și le asumă, ceea ce reprezintă de fapt regula ficțiunii: acel pentru că are rolul de a-l face uitat pe de ce? și de a naturaliza sau de a realiza (în sensul de: a face să treacă drept
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
necesar să fixăm verbul a relata pentru raporturile non-narative de înlănțuiri de acțiuni. Astfel, Ulise relatează aici momentul construirii patului (descrie fabricarea lui), dar propriu-zis nu povestește nimic. "Povestirea unui vis" înseamnă relatarea unei serii, necoordonate din punct de vedere cauzal, de acte și de stări. Cu alte cuvinte, nici prin acesta nu se povestește nimic. 5. Concluzie Pentru a concluziona, vom reține că descrierea se întinde de la o limită inferioară, reprezentată printr-o simplă propoziție descriptivă, la o secvență descriptivă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în raport cu activitatea sa elementară. La cealaltă extremitate, adică în momentul în care inteligența senzorio-motorie a elaborat în măsură suficientă cunoașterea pentru ca să devină posibile limbajul și inteligența reflexivă, universul este, dimpotrivă, constituit dintr-o structură în același timp substanțială și spațială, cauzală și temporală. Or, această organizare a realului se efectuează (...) în măsura în care eul se eliberează de sine descoperindu-se și se situează astfel ca un lucru între lucruri, ca un eveniment între evenimente." (Jean Piaget, Construirea realului la copil, traducere de Dan
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
a patra dimensiune corespunde utilizării timpului: timpul cosmic (anotimpuri, ore, zile, luni etc.) sau timpul logos-ului (al scriiturii și al liniarității sale). În toate aceste cazuri este vorba de a face lizibil un ansamblu non-liniar care nu este nici cauzal, nici cronologic și a cărui organizare, din acest motiv, ar fi prea complexă pentru lectură/înțelegere, fără adăugarea unui plan de text. Vom vedea că anumite descrieri adoptă planurile argumentative, conver-sațional-dialogale sau injonctiv-instrucționale, fără ca, prin aceasta, să treacă în argumentație
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
propoziții narative? Perfectul simplu are ca funcție crearea de pivoți evenimențiali (= nuclee), adică de a aduce în prim plan evenimente succesive. R. Barthes, desemnînd perfectul simplu ca fiind "piatra de temelie" a povestirii, arată de asemenea funcționarea sa temporală și cauzală: "aduce cu sine o desfășurare, adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
marea ei majoritate, identifică două motoare ale acestui fenomen piața și dinamica ei, pe de o parte, și informațiile și tehnologia comunicațiilor (ITC). Francisco Lopez Ruperez (2003251) construiește însă un model al globalizării sub forma unui ghem de relații cauzale circulare (vezi figura 1). Potrivit lui, celor două elemente propulsoare li se adaugă seturi de "bucle cauzale care întăresc succesiv cauzele și efectele cu ajutorul unui număr de procese circulare independente", acestea fiind forțele care susțin fenomenul. Figura 1. Schema principalelor mecanisme
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
parte, și informațiile și tehnologia comunicațiilor (ITC). Francisco Lopez Ruperez (2003251) construiește însă un model al globalizării sub forma unui ghem de relații cauzale circulare (vezi figura 1). Potrivit lui, celor două elemente propulsoare li se adaugă seturi de "bucle cauzale care întăresc succesiv cauzele și efectele cu ajutorul unui număr de procese circulare independente", acestea fiind forțele care susțin fenomenul. Figura 1. Schema principalelor mecanisme cauzale care susțin globalizarea (după F.L.Ruperez, 2003251) Primul element piața a făcut posibilă crearea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
circulare (vezi figura 1). Potrivit lui, celor două elemente propulsoare li se adaugă seturi de "bucle cauzale care întăresc succesiv cauzele și efectele cu ajutorul unui număr de procese circulare independente", acestea fiind forțele care susțin fenomenul. Figura 1. Schema principalelor mecanisme cauzale care susțin globalizarea (după F.L.Ruperez, 2003251) Primul element piața a făcut posibilă crearea unui scenariu global pentru fluxul de capital, bunuri și servicii dar fenomenul globalizării la rândul lui facilitează încorporarea noilor agenți economici în acest scenariu, accentuând
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
38-60). Aristotel nu face excepție de la această regulă general acceptată în epocă. Și pentru el societatea este un produs natural, datorită calităților formale ale oamenilor ca elemente ale naturii. În aceste condiții, conceptul de comunitate este preluat într-o formulă cauzală prin care oamenii, ca elemente ale naturii, își întemeiază structurile sociale. Odată cu Aristotel comunitatea capătă substanță și de aceea modelul său va fi folosit ca punct de plecare pentru a construi tipul a ceea ce am numi comunitate deschisă 12, în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
acceptă doar o singură perspectivă, cea care explică performanțele slabe doar prin cauze sociale. Strategiile reale ar trebui să fie pentru nivele mai înalte de susținere și pentru înțelegerea așteptărilor copilului. Argumentul ministerial reliefează însă incapacitatea de ajutor: acceptând inevitabilitatea cauzală a legăturii dintre sărăcie și eșec, guvernul aduce familia și individul în centrul atenției astfel încât numai ei, moral și practic, sunt responsabili pentru eșecul sau succesul lor. Învățământul este privit, deci, ca o activitate strict individuală, perspectivă ce duce la
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
sferă mult mai largă, iar evaluarea ei presupune observarea copilului în cadrul colectivului, precum și baterii psiho sociologice mai complexe. ,,Pregătirea’’ copilului pentru activitatea de tip școlar, prevenirea imaturității școlare, constituie probleme complexe, cu multiple dimensiuni sociale, medicale, educaționale etc. Studierea factorilor cauzali ai acestei imaturități arată că fenomenul nu se reduce la un singur factor și că fondul acestui dezavantaj ține de mai multe cauze. După cum știm, până în 1990, vârsta de școlarizare coborâse la 6 ani, nerecunoscându-se faptul că există copii
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
sens clasic) sau care se învață altfel, cum ar fi abilitatea de a depista dezacordurile între logic și psihologic, între important și neimportant, între contingentul conceptual și realitatea reflectată, între ordinea creată de un scop, ca ordine constructivă, și ordinea cauzală, personală. b) Diversitatea formelor și tipurilor de învățare impune acceptarea și valorificarea acțiunii principiului plurideterminismului explicativ, a legii complementarității și compensării. Cercetările mai noi în domeniu confirmă faptul că fondul neuropsihofiziologic rămâne între anumite limite esențial, dar se află într-
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și scris, dar fără să se afle vreun moment în disarmonie cu acestea. Nu e o carte de erudiție pedantă, dar nu e niciun eseu sau un volum de memorii, fiindcă reacțiile și reflecțiile fiecăreia dintre noi tind către judecăți cauzale și sunt dintru început ordonate de o lungă asceză a cercetării istorice. Am adăugat ediției în limba română o bibliografie selectivă, dar am redus aparatul critic, ca și în celelalte versiuni, la un minimum indispensabil. Versiunea franceză a acestui dialog
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
s.n.)"150. După cum se observă, chiar dacă nu răspunde nevoii de coerență epică realistă, această "metodă de lucru" se potrivește de minune viziunii dramatice, teatrale, care pune accent pe reliefarea unor psihologii și comportamente tipice, nu însă și pe motivarea lor cauzală, cerută de mecanismul logicii clasice, de tip silogistic. În consecință, proza lui Lovinescu ajunge să se plieze perfect pe estetica "situaționalistă" a melodramei 151, gen caracterizat printr-o structură narativă nelineară și preferința pentru construcția episodică, bazată pe aglutinarea de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
recenzat de Ciprian în discursul-prezentare"186. Observația e foarte subtilă și deschide posibilități multiple de interpretare a "dialogului" dintre textele contopite în Viață dublă. Însă comentatorul nu atribuie fertilului concept de "fatalitate literară" decât un rol mărunt, de simplă funcție cauzală, și compară efectul produs de discurs asupra psihologiei personajului cu acela determinat de mediul exterior (peisajul natural și citadin), deci de "realitate". Or, niciodată, nici măcar în textele de tinerețe literatura lovinesciană, de o evidentă "impuritate" estetică, nu respectă principiile unei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
importanța "revoluției" lui Flaubert în istoria reconfigurării conceptului de "mimesis" constă în insolitarea percepției, care dezvăluie cititorului "dependența experienței de clișeele de limbaj", în timp ce, "prin fenomenalizarea acțiunii, se dezvăluie aparența teleologică a desfășurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparența cauzală a universului" (idem, p. 159). Aceeași idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului, traducere de Paula Voicu- Dohotaru, prefață de Angela Ion, Editura Univers, București, 1983 (vezi capitolul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nihilismul, după Heidegger, nu înlocuiește pe Dumnezeu cu nimicul, cu certitudinea liniștitoare a neantului, el nu se referă le existența lui Dumnezeu. Nihilismul nu este altceva decăt refuzul europeanului, a omului actual de a corela realitatea existențelor cu principiul lor cauzal, prin demersuri intelectuale sau acceptări mistice. În viziunea lui Heidegger, interogația inițială de la care pornește filosofia este cea privitoare la diferența esențială dintre ființe și Ființă. Iar diferența stă în aceea că ființele sunt pentru noi fenomene, în vreme ce Ființei “îi
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
școlari de temere de istorie, care se poate instala când elevilor li s-ar cere doar fapte memorate, fără trezirea unor puternice emoții care să ducă la formarea de sentimente. Predarea istoriei presupune formularea unor generalizări teoretice, Înțelegerea unor legături cauzale Între fenomenele și faptele istorice. Istoria este o știință integratoare, care asigură o viziune unitară despre lume și viață, oferă posibilitatea de a structura Într-un tot unitar cunoștințele dobândite la mai multe discipline. Pentru asigurarea predării-Învățării cunoștințelor de istorie
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]