KorAP: Find »[drukola/base=ceașcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...149 >

3,719 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

turcească. Orice rezistență este inutilă. În căldura bucătăriei, Wakefield privește pierdut În ceașca delicată de porțelan plină cu o cafea neagră și dulce, o oglindă Întunecată. Nu poate vedea nimic În ea. CÎnd termină de băut cafeaua, Aleișa Îi ia ceașca și o Întoarce cu fundul În sus, pe farfuriuță. Citește urmele de zaț. Multe drumuri, oftează ea. Domnu’ Wakefield, mata ești ca noi. Tot timpul pleci de la casa mata. De ce? — Mă gîndeam că poate ați putea să-mi spuneți dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Domnu’ Wakefield, mata ești ca noi. Tot timpul pleci de la casa mata. De ce? — Mă gîndeam că poate ați putea să-mi spuneți dumneavoastră. Wakefield este pe deplin sincer. Este pe drumuri de cînd se știe. Doamna Petrovici privește atent În fundul ceștii. Și Diavolul este extrem de interesat de ce se vede acolo. Privește și el peste umărul ei, Încîntat de meșteșugul femeii. Un aspect al disciplinei pe care și-a impus-o, unul de care este foarte mîndru, este interdicția fermă de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
refuzat să se mute pe locurile din spate, corect. Bagă de seamă că Wakefield ascultă cu atenție. — Luna istoriei negrilor. Ridică din umeri. Mai verifică două-trei evenimente notabile cu prietena de la telefon, apoi se ridică și Îi umple din nou ceașca de cafea. — Cum e viața pe-aici? Întreabă Wakefield. — Plicticoasă. Fata zîmbește. Ești vampir? Probabil că lipsa de somn a lăsat urme. — Deloc. „Cheia Întregii afaceri era plictiseala“, citează Wakefield din nici el nu-și aduce aminte cine. Se Întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă un prosop de-al hotelului Într-un sac de sport și pornește către City Club, clubul de Întreținere unde, a descoperit În cercetările sale, trage

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

condusese acasă. Instinctiv își pipăi hainele. Încă le mai avea pe ea. O întinsese doar pe pat și o învelise cu o cuvertură. Ușa se crăpă și Jack Allen intră, cu un aer nefiresc de vesel, ținând în mână o ceașcă de ceai. Mi-am gândit că ți-ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte, dar ai fi fost în stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
dopul, era să cureți țevile de scurgere. Gândindu-se la Jack, se trezi zâmbind fără să vrea. Stevie avea dreptate - o fi fost el infidel și flușturatic, dar avea stil. Amintirea chipului său, plin de tandră îngrijorare când îi adusese ceașca de ceai, avea să-i rămână mult timp în minte. Când țârâitul telefonului o trezi din visare, se întrebă chiar dacă nu cumva era el. Însă era Ronnie Newlands, unul din partenerii principali de la Newlands, cea mai mare agenție imobiliară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
dea această veste neașteptată. Dar felicitările acelea mai curând distante! Era aproape ca și cum ar fi stat de vorbă cu un angajat, nu cu propria fiică. Laurence, însă, nu părea să fi observat nimic ieșit din comun. Phyllis îi oferi o ceașcă de ceai și el se așeză. Ralph, hotărând că avea o datorie ca gazdă, sări de pe scaun și-l întrebă dacă dorea zahăr sau lapte. Iar când Laurence răspunse că voia doar lapte, îi întinse prompt zahărul și lăsă jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Fran nu reuși să găsească nici un contraargument. Oare ea dădea dovadă de egoism când credea că face exact contrariul? — Scuzați-mă, - observă un schimb de priviri de potențială exasperare între mama ei și Laurence -, dar i-am promis tatei o ceașcă de ceai. Porni încet, cu un aer abătut, spre bucătărie. În curând tatăl ei, pentru care liberul arbitru și individualismul fuseseră principiile călăuzitoare în viață, avea să se bucure de aceste privilegii doar când alte persoane aveau să binevoiască să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
care liberul arbitru și individualismul fuseseră principiile călăuzitoare în viață, avea să se bucure de aceste privilegii doar când alte persoane aveau să binevoiască să i le acorde. Speră că n-avea să simtă gustul sărat al lacrimilor ei în ceașca lui de Darjeeling. Când se întoarse în camera de zi, Laurence aștepta să-și ia rămas-bun, cu fața încrețită de neliniște. — Francesca, draga mea, cred că mai e ceva la care ar trebui să te gândești. Dacă vrei ca tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fi fost, sarcina ei nu putea decât să agraveze situația. Doamne, în ce belea intraseră cu toții din cauza ei. Săptămânile următoare fură exact așa cum îi plăcea lui Fran: atât de aglomerate, încât n-avea răgaz să stea și să bea o ceașcă de cafea, cu atât mai puțin să se întrebe de ce era atât de încântată să lase planurile pentru propria ei nuntă în grija altor persoane. Argumentul ei era că, dacă le lăsa pe Camilla și Phyllis să ia deciziile, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
totul era în tonuri de bej rafinat și în care se servea cafea în ceșcuțe mici de porțelan, care probabil erau făcute mici anume, hotărî Fran, uitându-se cum își făcea Lottie de cap, ca nu cumva micuții să verse cești mai mari de cafea pe rochiile exorbitante de mireasă. Fran probă rochia Catherine Walker recent modificată pe care o alesese data trecută. În ciuda burticii rotunjite, slăbise de fapt în ultimele săptămâni. Vânzătoarea se agita în jurul ei, îndreptându-i faldurile simple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
pricina, când o să fiu mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de a-l avea pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e de-ajuns ca să mă motiveze. Va fi raiul pe pământ. — Aham, aprobă Stevie, turnând pentru fiecare o ceașcă de cafea neagră, lipicioasă, din cele două degete de lichid rămase în carafă. Ca de obicei, nici unul dintre reporteri nu se deranjase să o golească și să facă alta. Cred că n-o să mai fii insultată niciodată de secretara doctorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
li se întâlniră și avu impresia că el era gata să spună ceva. Ușa din spatele lor se deschise. Săriră amândoi ca arși. Era Ben. — M-am gândit că v-ar plăcea să știți că Ralph tocmai mi-a cerut o ceașcă de ceai și un număr din Racing Post, îi anunță el, așa că am impresia că își revine. Apoi dispăru, simțind, încă o dată, că, în ceea ce-l privea pe taică-său, capacitatea lui de a alege momentul oportun lăsa de dorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Ralph, încă în halat, care venea spre ei târându-l după el pe Wild Rover, agățat jucăuș de cordon. — Franny, draga mea, exclamă Ralph, ce bucurie să te văd. De ce stai afară? Nu vrei să intri? Să-ți ofer o ceașcă de ceai? — Sigur, i se alătură Carrie, cu o notă glacială aproape imperceptibilă, intră te rog. O fetiță care stătea pe canapea sări și le ieși în întâmpinare. Nu că ar fi avut nevoie de vreo prezentare, semăna bucățică ruptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și ea asta, Phyllis își sărută scurt fiica și o întrebă cum se simțea Ralph. — Bine. — Serios? Phyllis se întoarse și îndreptă cărțile deja așezate la dungă pe măsuța de cafea pe care nimeni n-avea voie să-și pună ceașca, nu cumva să se verse pe covorul bej. — Trebuie că mă crezi lipsită de inimă în ceea ce-l privește pe tatăl tău, spuse ea pe neașteptate. Fran o ascultă. Maică-sa nu spunea niciodată astfel de lucruri. — Ceea ce n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

un „Nufărul“. Nasturi, ața... table, originale, steluțe... orice. Chiar, era una din astea lângă Poliția Capitalei, pe Eforie. Ținând cont că era poliția aproape... pac!... doar te duceai și mai puneai un grad. Luai epoleții cu totul, întregi. În timpul lui Ceașcă am fost subofițer. După Revoluție, în schimb, am mai crescut în grad. M-am făcut locotenent. 13 Pe 13-15 iunie intrasem în Poliția Capitalei cu evenimentele. Dat foc, bătut, luat, furat, ce s-a făcut acolo. Printre altele, am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-i bine, trebuia să fac infracțiuni. Furturi, tâlhării. Până în ’90, când n-a mai mers bine. Aveam cinșpe ani. Prima dată am început cu magazine - restaurante, alimentări. Normal, infracțiuni, să spun așa, am făcut după la nouă ani, în timpul lui Ceașcă. Luam ziarele cu cinzeci de bani și le vindeam cu-un leu. Vindeam bilete la cinematograf, bișniță, țigări „Carpați“, bere, ulei. Culegeam tei, cireșe - de prin grădini, de pe la oameni de-acolo - dup-aia le vindeam în târg. Mă plimbam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

s-o urmeze, împreună cu Gaston. Nici nu apucară să se așeze la masă, că Tomoe l-a și zărit la o masă alăturată pe Ōkuma, colegul ei de serviciu. L-a strigat. Surprins că o vede, el a pus jos ceașca pe care o ținea, delicat, în mână, și s-a apropiat de masa lor. Era îmbrăcat foarte îngrijit. — Takamori, ți-l prezint pe domnul Ōkuma, care lucrează cu mine-n birou. Este nepotul baronului Ōkuma. Ochelarii fără rame sclipeau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
din care ieșeau câlții. Era rezemat de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat să tacă, bându-și ceaiul, cu privirile ațintite asupra lui Gaston, studiindu-l atent. Într-un târziu spuse: — Nu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
cu mine... Da, trebuie că ai vreun strămoș cu totul și cu totul deosebit. Gaston înțelegea doar pe jumătate ce-i spunea bătrânul dar, imaginându-și restul, a bănuit despre ce era vorba. — Napoleon, zise el în șoaptă. Bătrânul scăpă ceașca din mână pe rogojina maronie. — Napoleon! Așa se explică, deci... Vezi că n-am greșit. Pot să-i citesc unui individ caracterul pe față, îi știu soarta... Am uitat să mă prezint. Mă cheamă Higurashitei Kawai. Sunt ghicitor oriental. — Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care se mai încred unii în alții sunt cei ca noi. Femeile care te-au adus aici, de exemplu... Își vând ele trupurile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
renunț la ce-i mai bun în mine. Așa consider eu acum. După această declarație deschisă, a început să se scarpine în cap, încurcat. — Plec la Yamagata, o anunță el hotărât. — Pot să vin și eu? Tomoe puse lingurița în ceașcă și închise ochii. — Dar nu-i nevoie să mergi și tu. Nu te mai face luntre și punte pentru Gaston. Nu tu te plângeai de el? Intenționat, o luă pe ocolite. Atunci tu de ce te duci la Yamagata? — Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
simplu. — Zău? — S-a raportat din prefectura Miyazaki, insula Kyūshū, că a fost văzut pe-acolo un străin care semăna cu Gaston. Noi facem verificări în continuare, dar se pare că e vorba de altcineva. Takamori coborî privirile. Polițistul luă ceașca cu ceai adusă de secretară și începu să soarbă zgomotos. — Am întocmit un raport oficial pe care l-am trimis Ambasadei Franței... Credeam că poate știți dumneavoastră pe unde ar putea fi. — Gaston și-a lăsat la noi acasă bagajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

Dar trebuie să spun că espressorul de cappuccino e minunat și, Doamne, chiar mă bucur că am fost atentă atunci cînd Dan Îmi arăta cum funcționează. L-am primit acum trei zile și l-am folosit de nouă ori. Două cești dimineața, Înainte să plec la serviciu, o ceașcă atunci cînd mă Întorc și una sau două seara, după cină, deși, dacă e mai tîrziu de 8, trecem amîndoi la ceva fără cofeină. Și, În timp ce vărs boabele de cafea În lingură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
e minunat și, Doamne, chiar mă bucur că am fost atentă atunci cînd Dan Îmi arăta cum funcționează. L-am primit acum trei zile și l-am folosit de nouă ori. Două cești dimineața, Înainte să plec la serviciu, o ceașcă atunci cînd mă Întorc și una sau două seara, după cină, deși, dacă e mai tîrziu de 8, trecem amîndoi la ceva fără cofeină. Și, În timp ce vărs boabele de cafea În lingură ca să pun de cafea, mă trezesc gîndindu-mă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]