4,822 matches
-
Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână. De prune. Nu știu ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Afirmația egalității juridice a tuturor oamenilor, pentru simplul fapt că sunt oameni, nu este sigur tipică dreptului roman.” În practica romană termenul de „imagine” avea un sens amplu polisemantic. Astfel, „imago” semnifica imaginea materială, artificială și, în concret, masca de ceară a celui defunct, dar și referința la propriul animus, elementul spiritual al ființei umane, numit și simulacro sau umbra, inclus în effigies din cauza faptului că omul era incapabil să-și reprezinte mintal un suflet separat de corp. Imagines mortuorum sunt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
recipient care conține sufletul, în animus/anima se situează eul individului. Se observă că imago se identifică într-o anumită măsură cu sufletul, sau se poate spune că imago este locul de întâlnire cu animus. În cadrul tradiției romane, masca de ceară sau imago evoca sufletul defunctului în situarea sa habituală în atrium și în pompa funebris. „Folosirea figurilor și măștilor funerare presupune manifestarea unei antropologii concrete, fiecare din trăsături putem spune că este universală, însă au fost culese și modelate în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
au știut când. Avel, în mașină, îl aștepta jos în fața scării. La plecare, Iorgu simți plumb topit în creier, și un frison îi cuprinse tot trupul; picioarele nu-l ascultau, ceva îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu-i mai rezistă, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chemi înpoi anotimpul... Nu poți!... murmură el și se pomeni ”cu lumănarea aprinsă în mână” închinânduse... Suflete fii gata să urcăm Taborul... Tatăl nostru, carele ești în ceruri... precum în cer, așa și pe pământ... precum în cer așa ” Picuri de ceară fierbinți se prelingeau pe mână, fară sa-i mai simtă Postfață ... M-am legat cu jurământ în fața lui Dumnezeu, și a Vasilicăi, de acum așezată între îngeri, că după cartea ”Alb și Negru”, nu voi mai așterne pe hârtie nici un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
21 iulie 1501, ziua procesului și condamnării lui Rinaldeschi că Toată Florența a venit să vadă, așa că atunci când episcopul a venit să o vadă pe Fecioara Maria, a curățat-o de acel bălegar, astfel, înainte de lăsarea serii, multe livre de ceară erau atârnate acolo, și în tot acest timp devoțiunea creștea. Și în câteva zile nenumărate ex votos au fost aduse acolo, așa cum se va vedea pe urmă154. "Povestirea delictului lui Rinaldeschi" în cartea de "Venit, cheltuieli, debitori, creditori și memorii
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
o imagine, mai precis venerarea unei picturi din secolul al XIII-lea a Fecioarei păstrată în biserică Santissima Annunziata, si care fusese lăudată de Savonarola [Figură 28]185. Pictură a fost înconjurată de atât de multe figuri ex voto de ceară de către persoanele recunoscătoare, încât s-a dovedit necesar, în 1401, să se limiteze accesul la ea, în acest caz prin acceptarea de ex voto numai de la cetățenii care erau îndreptățiți să dețină cele mai înalte funcții în cadrul republicii 186. Sensibilitatea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Sfântă Maria Magdalena, care a fost o dublă sărbătoare. Toată Florența a venit să vadă, iar atunci când episcopul a venit s-o vadă pe Fecioara Maria a curățat-o de acel bălegar, astfel că, înainte de venirea serii, multe livre de ceară atârnau acolo, și în tot acest timp devoțiunea a crescut. și în câteva zile au fost aduse numeroase imagini, după cum se va vedea mai tarziu. Documentul VI Dintr-o antologie din secolul al XVII-lea compilata de Carlo Strozzi. [Carlo
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fost spânzurat de la ferestrele palatului, și dimineața era sărbătoarea de sfântă Maria Magdalena. O mare mulțime s-a grăbit să vadă sfântă imagine, si mizeria a fost îndepărtată de episcop, iar înainte de lăsarea serii erau atârnate acolo multe livre de ceară, iar în câteva zile multe ex votos. Pe când devoțiunea continuă, în anul 1508 a fost întemeiata biserică unde în prezent se află numită imagine devoționala, biserica în care Doamna Lucrezia Salviati Medici a fondat în 1530 două capele. Documentul VII
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Pietro, jurist, 56 Caesarius din Heisterbach, 50 Cantigas de Santa Maria (Alfonso cel Înțelept), 14, 45, 46, 47, 105, 106, 107 canto de'Ricci, 31 Carnaval, 71 Carol VIII, rege al Franței, 64 Catalonia, 47 catast, 36 Căpitanul Poporului, 40 ceară, ofrande sub formă de, 86, 127, 129 Cei Opt pentru Siguranța, 39 Cellini, Benvenuto, 27 Ciompi, revoltă, 39 Citerna, 69 Civitavecchia, 41 Claro, Giulio, jurist, 55 Codicele de la Sân Miniato, 25, 35, 84 Codul lui Justinian, 50 Compania celor Negri
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
und florentinisches Bürgertum" (1902), retip. în Gesammelte Schriften, 2 vol. (Leipzig-Berlin, 1932), I, 116 n. 4, traducere în idem, The Renewal of Păgân Antiquity, traducere în engleză de D. Britt (Los Angeles, 1999), 204; vezi 204-208 despre imaginile votive din ceară de la SS. Annunziata. 187 Zorzi argumentează în concluzia articolului sau "Esecuzioni" (mai sus, cap. 1 n. 3), 58-60, că transformarea și sistematizarea ceremoniilor execuției erau aspecte importante ale apariției și afirmării puterii etatice în Florența și că "l'archetipo della
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel În propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse să se prelingă În ea. Am remarcat pentru Șaman 161 prima oară acest lucru la Înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și Îmi amintesc cu precizie cât de mult Îmi plăcuse castelul fierbinte care mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel în propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse să se prelingă în ea. Am remarcat pentru prima oară acest lucru la înmormântarea mamei mele, când eu aveam trei ani și îmi amintesc cu precizie cât de mult îmi plăcuse castelul fierbinte care mi se înălța
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nevoie - mai cădeau și ei: fără bani, În Sodoma sau oriunde, mureai repede. Motorizații se socoteau liberi, cel puțin așa li se părea, nu toți aveau slujbe, nu-i Înfășura nici o Ingrid, Înfășurau ei mai tot ceea ce credeau Într-o ceară invizibilă, Încă de la intrarea În stupul lor cu miere toxică: cine gusta din dulceața ei, În cantități modice, devenea imun - sau aproape - la mai toate relele lumii. Cum se petrecuse cu Thomas, vaccinul prinsese: Ingrid nu-l doborîse Într-un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
odată cu apariția mea. Intrarea mea în cafenea și rapiditatea cu care cerusem să fiu servit fusese fără îndoială un eveniment perturbator în sens bun întrucît cele trei femei și cei doi bărbați începură să prindă culoare, ca niște statui de ceară pe cale de a reveni treptat la viață. o tînără cu pălărie galbenă îndrăzni chiar să mă privească timp de o secundă. Un bărbat cu papion își ridică timp de două secunde privirile de pe paginile pe care le citea și-i
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cunoscusem poate cei mai interesanți oameni din viața mea și participasem la cele mai subtile conversații. Dacă aș fi fost miliardar aș fi încercat să cumpăr eu Casa monteoru și să o transform într-un muzeu al statuilor literare de ceară. aș fi reconstituit restaurantul Uniunii scriitorilor exact cum era el la jumătatea anilor optzeci ai secolului trecut, cînd devenise al doilea meu domiciliu. Iar prima statuie de ceară plasată ar fi fost, în colțul din dreapta imediat după intrare, cea a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
monteoru și să o transform într-un muzeu al statuilor literare de ceară. aș fi reconstituit restaurantul Uniunii scriitorilor exact cum era el la jumătatea anilor optzeci ai secolului trecut, cînd devenise al doilea meu domiciliu. Iar prima statuie de ceară plasată ar fi fost, în colțul din dreapta imediat după intrare, cea a poetului eugen Jebeleanu. eu m-aș fi plasat la o masă cu poeții, prozatorii și criticii generației ’80, cu eugen suciu, Florin Iaru și traian t. Coșovei, cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită. La capetele scării vegheau doi copii de marmură, tociți și lucioși ca de ceară. Otilia sună apăsat soneria electrică. Se auziră pași grăbiți și grei, și Pascalopol însuși deschise ușa, îmbrăcat într-un halat larg de mătase fină, legat la mijloc cu un mare cordon, pomădat și parfumat cu profuziune. Un fecior cu vesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apartamentul de la București se regăsea și aici, într-un chip mai rustic. Doi pereți ai sălii erau acoperiți cu două mari șaluri de cașmir, arme numeroase vechi erau presărate peste tot, de tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o ușă din fundul sălii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să mă ascultați pe mine și să nu vă încurcați cu o individă ca Georgeta. Aia e o... știe toată lumea. Un bubuit neașteptat se auzi dinspre fereastră. Titi bătuse cu pumnul în masă și se ridicase în picioare, galben ca ceara. - Nu e adevărat, dumneata mi-ai spus că l-ai găsit pe Felixacolo și au râs de mine. Otilia e o târfă, care a dormit cu Felix și acum doarme cu Pascalopol. Nu dau voie, înțelegi... Titi bătu din nou
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Colosal! Și ce face? Te-ascultă nițel ici, nițel colo, și-ți ia banii. Pe urmă, cinstea. Madam doctor Sima, profesor doctor Sima. Înalți nivelul familiei, că m-am plictisit tot de moșieri și de directori de fabrici. Să dăm, ceara mă-si, un Eminescu. E tocmai ce-ți trebuie ție, un doctor. - Pe nevăzute nu pot să mă pronunț! zise cu comicăgravitate Lili. - Știi că-mi placi! Păi când l-oi vedea, pici jos. Ăla sucește mintea fetelor într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scoată ghetele cu gumilastic, uscate și încovoiate de vechime, ca niște iminei turcești. Picioarele lui moș Costache apărură înfășurate în niște ciorapi de lână, de o grosime fabuloasă. Degetele mari tăiaseră cu unghia vârfurile și ieșiseră ca două ghemuri de ceară. În alte împrejurări Otilia ar fi râs, dar acum nu vedea și nu auzea nimic, nimic. După surtuc Aglae îi trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, și bătrânul apăru în niște nădragi largi de stambă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după aceea a venit Carol. Eu fata n-am văzut-o deloc, fiindcă pe atunci așa era obiceiul, ca părinții sa hotărască tot, fata, zestrea. Erau pregătite toate, masa, lumânări aprinse (uitai să spui că tata făcea și comerț de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îndemînatece și lingușite, se ferchezui îndelung într-însul, țuguindu-și buzele ori zvâcnind din șezut de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților sau ale zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]