3,958 matches
-
sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în regatul regelui Adaloald ar fi putut exista o perioadă de pace și belșug. În schimb, s-a dovedit a fi o vară sângeroasă. Cu câteva zile înainte ca soarele să fi intrat în Leu, am avut cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
singură casă și ar fi venit să locuiască aici. Acea altă viață se scurgea acum pe lângă a ei - și nu-i părea mai puțin reală, mai puțin veridică. — Casa Îmi place, Îi spuse agentului ce rămăsese imperturbabil pe toată durata certei lor. E ciudat, dar intrând, am avut impresia că ar fi deja a mea. — Așa se Întâmplă, se grăbi să confirme acesta, Încet, ca să nu fie auzit de cuplul de la 2.15. Vreți să vă fixez o oră pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
temu că avea de gând să-l lovească - și totuși, Împietrit, se ținu tare. — Nu se intră fără invitație. Antonio Își pierdu răbdarea pe loc, căci știa că are puțin timp la dispoziție și nu voia să-l irosească la ceartă cu un portar dement. Ridică vocea și-l acuză că e un handicapat, celălalt Încasă injuriile manifestând un dispreț neiertător și abia după Îndelungi incriminări la un volum din ce În ce mai stânjenitor - fiind vorba despre morți și despre sufletul mamei lui -, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba noastră Vedem că pe limba noastră Cei mai mulți o chinuiesc Ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
impulsionat să devenim așa cum suntem noi acum. Și-ți amintești primul film la care am mers împreună? Râdeam amândouă, nebune de fericire. Eram atât de naive și de superficiale și nu ne păsa de nimic, însă eram “noi”! Dar prima ceartă? Câtă furie adunasem în mine! Câtă nedreptate simțeam și mai ales cât de neadevărată mi se părea prietenia noastră... Ce îndepărtată mi se pare acea perioadă și ce frumoase îmi par acum aceste amintiri, ale unei copilării mirobolante. Aș fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încrederea tatălui meu, un om pe care-l respect. Oare, cum s-ar fi simțit al meu tată, știind că fiul lui nu va ajunge departe? Atunci, toate sacrificiile, toate zilele muncite în plus pentru a-mi plăti mie facultatea, certurile cu mama, unde s-ar duce?! În van... Străbăteam cu o singură privire traseul meu spre facultate, apoi cu pași atât de siguri, calculați porneam la drum. Parcă și oamenii din jur erau prea joviali erau oare doar măști? Sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ultima dintre ele, care stătea retrasă, fiind și cea mai modestă, era o periuță simplă, cu peri nici prea moi, nici prea aspri, rezistenți. Deși erau prietene, trăind în bună înțelegere, într-o zi din senin s-a ivit o ceartă între ele: Eu sunt cea mai bună, cea mai apreciată și cea mai performantă. Se laudă cu calitățile ei periuța electrică. Am trecut cu bine prin multe încercări. Niciodată n-am dat greș. Împăratul " Pasta de Dinți" foarte bine a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vadă pe Iacob plecat, împreună cu fetele lui și cu nepoții care nu prea îl respectau, dar de mâncat, mâncau mult. Bătrânul nu suporta însă ideea că Iacob ar putea pleca de la el ca un om bogat. În lungile nopți de certuri, Laban stătea umăr la umăr cu cei doi fii ai lui, Kemuel și Beor. Cei trei beau bere și răcneau la Iacob și de obicei discuția se termina fără nici un rezultat. Iacob stătea și el alături de fiii lui mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de liniștea pe care i-o aducea câte o femeie în fiecare noapte. Frica lui Iacob crescuse atât de mult, încât uitase complet că fratele său îl iubise înainte și că întotdeauna dragostea dintre ei fusese mai puternică decât micile certuri. Uitase cum Esau îl protejase și-i dăduse de mâncare, cum râdeau împreună și cum îl răsfăța. În imaginația lui, frica îl transformase pe Esau într-un demon al răzbunării, roșu ca o vulpe și cu brațe ca niște trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la mine acasă. Dar când m-a văzut, a țipat: - Ce ți-au făcut, surioară? Ești numai piele și os iar ochii îți arată de parcă ai plâns un râu de lacrimi. I-am povestit prietenei mele despre febră și despre cearta lui Re-mose cu stăpânul lui. Când a auzit că fusese trimis în nord, ochii i s-au umezit alături de mine. După ce am mâncat ce adusese Meryt, m-a obligat să mă așez în pat și mi-a masat picioarele. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încet. - Dina, a zis ea. Îmi place cum sună, ție nu? Într-o zi, poate dacă o să am o fată, o să-i pun numele Dina. Gera n-a mai zis nimic altceva despre fiica Leei, a continuat să trăncănească despre certurile și amorurile dintre verii ei. A tot povestit până după-amiaza târziu, până și-a adus aminte să mă întrebe despre mine, dar atunci eu am putut să mă scuz, pentru că era ora mesei. Iacob a murit în acea noapte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am speriat de-a binelea, fiindcă știam, dacă mama dă cu ceva de pământ, atunci e mare bai, înainte, pe când tata mai era acasă, nu spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța de telefon, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zâmbit bunicii, zicând că-i pare bine că bunica-i sănătoasă și că se bucură s-o vadă, iar dacă vrea, n-are decât să facă scandal, aici, în văzul tuturor, bunicul precis s-ar bucura mai mult de-o ceartă pe cinste decât de această mascaradă sinistră, am văzut cum bunica a pălit sub stratul de pudră, și-a umezit buzele, apoi a tras aer în piept, și știam că acuși o să-i spună ceva foarte urât mamei, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atelierul mergea bine. Cuplul avu doi fii, În ’48 și În ’51; apoi, mult mai târziu, În 1958, au avut-o pe Annabelle. Născută Într-o familie fericită (În douăzeci și cinci de ani de căsnicie, părinții ei n-au avut nici o ceartă mai serioasă), Annabelle știa că destinul ei va urma același parcurs. În vara care precedase Întâlnirea ei cu Michel, Începu să se gândească la viitor: mergea pe treisprezece ani. Undeva În lume exista un băiat pe care nu-l cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de consiliu are așa ceva : un spațiu lateral unde te duci să discuți chestiuni private, sau când îți vine să spargi ceva. Tensiunea după-amiezei a dispărut. E ca refluxul unei val. Fețele din jurul mesei sunt îmbujorate, oamenii sunt încă sub imperiul certurilor de mai devreme, dar acum nu mai strigă nimeni. Clienții au plecat. Pe la ora patru am ajuns la un consens, am bătut palma, iar ei au dispărut în limuzinele lor strălucitoare. Acum e rândul nostru, al avocaților, să punem cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zici că mai are puțin și-l omoară, chiar acolo, în fața mea. — Îmi cer scuze, Samantha ! Înainte să deschid gura să zic ceva, l-a tras pe Eddie afară din cameră și a trântit ușa, dincolo de care a izbucnit o ceartă furioasă, în surdină. Mă uit în jur, încercând să-mi vin în fire. Oamenii ăștia sunt convinși că eu vreau să le fiu menajeră. Menajeră, auzi ! E absolut ridicol. Trebuie să le bag mințile-n cap. Să le explic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meu. Mă răsucesc brusc pe călcîie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcînd pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai tîrziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic și izbucnesc din nou În plîns. Deschid ușa apartamentului și le găsesc pe Lissy și pe Jemima aproape păruindu-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai gîndesc la asta. Vreau să fac o baie lungă, să mă culc și să uit că l-am cunoscut vreodată. DOUĂZECI ȘI TREI Doar că, evident, nu pot. Nu pot să uit de Jack. Nu pot să uit de cearta noastră. Chipul lui Îmi apare În minte fără să vreau. Cum se uita la mine În soare, cu un surîs larg pe față. Cum a cumpărat iarba-neagră aducătoare de noroc. Stau Întinsă În pat, inima Îmi bate nebunește și revăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi zâmbi scurt, din colțul gurii, pentru ca În clipa următoare să redevină serios și să se uite Încruntat la cei strânși În jur. - Să știi de la mine ceva, avea să-mi spună a doua zi. Când vezi că se Încinge cearta, Împarte ceva de Îmbucat și tărăboiul o să se stingă ca prin farmec. A profitat de șmecheria asta cât a putut. Cei ce știau vorbele din minte păreau să se fi potolit dar, când discuția s-a reluat, Scept reveni iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că nu se Înțeleg și vorbeau mai tare, uitându-se cu ochi scăpărători unii la alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul acesta de a vorbi - tot Încercând să-mi dau seama ce vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un moment dat, Vindecătorul lor trimise câte un om la fiecare dintre capetele ghețarului, iar aceștia stătură acolo cam cât ți-ar lua ca să zdrobești În dinți oasele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Spuneau că, de acum, se apropiaseră de Krog atât cât trebuia, astfel Încât să nu-l mai scape din ochi cu una cu două. Pe de altă parte, erau tare bucuroși pentru că tocmai ajunseseră Într-un loc În care izbucnise o ceartă Între Krog și Vindecători, semn că norocul Începea să mă părăsească. - Ziceau că uite ce Înseamnă să te prefaci că te tragi din Tatăl. Râdeau de tine pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el. Și În plus, Își susținea curajos dreptul de a fi Întocmai ceea ce părea să fie. Această atitudine, afirma Ravelstein, nu era o poză. În felul de a fi al lui Nikki nu exista nimic artificial sau teatral. Nu căuta cearta cu lumânarea, dar “În orice moment e gata să lupte. Și conform conștiinței de sineă se și aruncă În luptă. Foarte des am fost nevoit să‑l Înfrânez”. Uneori, când discuta despre Nikki, Ravelstein vorbea pe un ton scăzut, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gafa făcută.): Am vrut să spun... ați putea rămâne un timp... cu noi... Da! Am putea conversa, ne-am putea povesti atâtea lucruri.... Nu-i așa, Bruno? CASIERUL: Domnule, nu trebuie să vă simțiți vinovat pentru... pentru cele întâmplate, pentru cearta noastră... nu? Știți... noi de fapt... n-a fost decât un joc... de oameni singuri... Un mod... așa... de a-i speria pe călători... Ha, ha, ha... (Cei doi râd în același timp, forțat și evident încurcați.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]