33,474 matches
-
pe măsură". În sanatorii, unde se moare cu atâta plăcere și recunoștință față de medici și surori, decedezi de o moarte stabilită de instituție; acest fapt e bine privit. Când însă mori acasă, e natural să alegi acea moarte politicoasă a cercurilor selecte, care precede înmormântarea de clasa întâi și întregul șir al obiceiurilor ei minunate. Săracii se adună atunci în fața unei astfel de case și privesc pe săturate. Moartea lor, bineînțeles, e banală, fără toate dichisurile. Sunt fericiți dacă găsesc una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei indică circularitatea ei. La toate nivelele, textul se desfășoară sub forma unor cercuri concentrice, care nu oferă nici o ieșire. Personajele sunt circulare, evoluția lor este interioară. Antim va avea un fiu numit Antim. Maria își va boteza primul copil cu numele fratelui ei mort, Toma. Da, striga cealaltă Marie luptându-se cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Antim. Maria își va boteza primul copil cu numele fratelui ei mort, Toma. Da, striga cealaltă Marie luptându-se cu apa atât cât să-i dea voie să vorbească, e aici tatăl tău, e aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea ei se închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea ei se închide, fără speranță, în cerc. Ion Pop remarca "jocul dublu făcut de poet, între tragedia reală și cea exprimată distanță a îndoielii, traiect al fundamentalei melancolii"43. Tragedia exprimată implică nu numai un grad maxim de conștientizare a ei, ci și un grad maxim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spațiu predeterminat, închis. Cu cât spațiul este mai larg, cu cât, de pildă, personajul principal își propune să depășească frontierele scenei, cu atât crește riscul ca veridicitatea cabotinis-mului să scadă. Din acest motiv, el preferă, cum am arătat, spațiile închise, cercul, camera, teatrul. O asemenea preferință este un viciu care aduce după sine suferința. În cazul spațiilor închise acesta nu poate fi altul decât claustrofobia: Atunci odaia mea devine temniță, coteț odios. (Cel mai tare) Viața mea a fost o grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
într-o manieră care ne ajută să explicăm noi înșine mecanismul teatrului paiațelor. Este vorba tocmai despre devierea vieții în direcția mecanicii, a transformării omului în marionetă, a decelării unui mecanism demontabil în interiorul persoanei. Într-un cuvânt, dacă trasăm un cerc în jurul acțiunilor și dispozițiilor care compromit viața individuală sau socială și care se pedepsesc pe ele însele prin consecințele lor naturale, în afara acestui teren de emoție și de luptă, într-o zonă neutră în care omul se dă pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
je ne suis que sa métaphore provisoie..."53. Este evident că jocul de oglinzi nu restrânge metafora gestuală, care s-ar fi dorit stilizată precum tăcerea, ci, dimpotrivă, o amplifică baroc, depășind intențiile inițiale ale producătorului de gesturi. În Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un concept împlinit până la ironie, o sinteză absolută de antiteze absolute, schimbul neîncetat și autocreator dintre două gândiri în conflict". Ironia, prin alegoria exprimării, poate fi un puternic intensificator: Și au visat o grădină, și nebuni cari se jucau cu cercul. Și m-au visat și pe mine cum întrebam: Cine a fost? Cine a fost? Cine? Reiterarea exasperată a unei întrebări care nu primește răspuns "Cine?" depășește cadrele ironiei, căpătând dimensiuni tragice. Repetiția inoculează întregul ei conținut ultimului termen, deconceptualizându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fost? Cine? Reiterarea exasperată a unei întrebări care nu primește răspuns "Cine?" depășește cadrele ironiei, căpătând dimensiuni tragice. Repetiția inoculează întregul ei conținut ultimului termen, deconceptualizându-l. Acest "cine" nu mai poate fi un oarecare, un "nebun cari se joacă cu cercul", ci este subiectul poetic însuși. În cele din urmă, alegoria eșuează în simbol, ironia fiind, de fapt, tot un simbol. Aceasta presupune o implicare maximă, în ciuda detașării pe care o afișează. "Ironia e o formă a paradoxului", conchide Fr. Schlegel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în negativ", ci o explozie vitală, captatoare a Însinelui poeziei. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt, după cum spuneam, personaje retorice, de natură să amplifice gesticulația poemului. Șerban Cioculescu face o observație notabilă: "S-ar spune că sinucigașii lui Emil Botta au rupt cercul de fier al unei existențe cenușii, cu nu știu ce elan spiritual, către un mai bine, al unei existențe superioare și preferabile. Murind, ei nu s-au sleit pe ei înșiși de viață, ci și-au înmulțit potențialul de energie, secătuind universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
p. 319. 51 Vladimir STREINU, op. cit., p.104. 52 Jean-Pierre RICHARD, Poezie și profunzime, București, Ed. Univers, 1974, p. 127. 53 Phillippe SOLLERS, L'écriture et l'expérience des limites, Paris, Ed. du Seuil, p.51. 54 Georges POULET, Metamorfozele cercului, București, Ed. Univers, 1987, p. 384. 55 Hugo FRIEDRICH, Structura liricii moderne, București, Editura pentru Literatură, 1969, p. 26. 56 Gilbert DURAND, Structurile antropologice ale imaginarului, București, Ed. Univers, 1977, p.297. 57 Dinu PILLAT, op. cit., p.130. 58 Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nedreaptă. Una dintre condițiile esențiale ale unei bune guvernări în comun este convingerea tuturor că regulile existente sunt cele mai avantajoase pentru toți, chiar dacă nu conferă tuturor același avantaj. În lipsa unor reguli de procedură foarte stricte, se constată crearea unui cerc vicios în care niciuna dintre cele două soluții identificate de comunitate - împărțirea munților pe banii birului sau birul așezat pe munți - nu mai poate rezolva conflictele. Soluția împărțirii munților pe banii birului este contestată de cei care inițial au avut
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
redeschid Paradisul nu știu că a lor coroană de spini îi va aduce din zona centrului înapoi câte unul, câte doi, viii și cei morți, plini de speranța întoarcerii sub același stejar, alunecând gând sădit cândva în rădăcinile cusute în cerc, în triunghi -. Să mai asculte vocea cu timbrul ei fără șovăiala, patosului ce nu i-a trădat. Toți vor aștepta o altă nuntă, aceleași porți se vor deschide, rămâneți încă afară durerile de cap nu mai au înțeles, de-atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru moarte, spunea Platon, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
N-am văzut Ierusalimul niciodată. Tare mi-aș fi dorit să văd această cetate bătrână de mii de ani; dar nu s-a putut, sufletul a rămas singur și mut, în fața întâmplării tragice pusă în scene magice și atroce. În cercuri ermetice s-a închis, Isus a lăsat iubirea în cetate. De atunci clopotul și toaca va bate prin timpi, prin fața noastră, cei condamnați la o moarte mică și veșnică. * * * N-a fost o întâmplare că a plecat! trebuia mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a dat viață în personajele sale feminine. Doar o femeie foarte sinceră cu sine poate recunoaște această reflectare a feminității. SUB SEMNUL LUI NARCIS Pornind de la definiția romanului, așa cum o concepea Hortensia Papadat-Bengescu: ”Definiție, conține noțiunea de definitiv. Totuși roman, cercul închis al unei acțiuni, privită sub toate unghiurile de vedereă...) De ce oare un epic și un epic pur? Ar trebui cumva, ca epicul pur să fie povestea uscată a unor fapte privite numai exterior? Ar trebui să-l caracterizeze ca
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de pripă. Acest debut atipic care nu se putea să nu atragă atenția este întărit de alte câteva lucruri: opțiunea pentru proză a scriitoarei, susținerea pe care o are din partea a doi critici importanți, Ibrăileanu și Lovinescu, apartenența la un cerc de tineri moderni-mondeni și, probabil, cel mai important lucru, trecerea rapidă la roman, gen care se află în mijlocul preocupărilor literare Ămasculine) ale epocii. Deunăzi abia, din sertare nemaiîncăpătoare, am ars multe din acele caiete. Deschise ici-colo, la vreo pagină, am
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pas înainte” spre bulevard, a fost mutată în 1986. (anexele 16-17) Reamenajarea Bucureștiului și a altor orașe, distrugerea monumentelor istorice și a lăcașurilor de cult au stârnit reacții, dezbateri și acțiuni de protest în rândul populației dar, mai ales, în cercurile profesionale, toate punând în discuție planurile de sistematizare și căutând soluții de protejare a monumentelor. Astfel, între 25 și 27 mai 1979, la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj a avut loc o întâlnire specială pe tema „Înnoirea Urbană
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
elevii implicați să fie puși, alternativ, în dublă ipostază: pe de o parte, de participanți activi la o dezbatere, iar pe de altă parte, de observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în cercul interior primesc sarcina de a discuta
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
puși, alternativ, în dublă ipostază: pe de o parte, de participanți activi la o dezbatere, iar pe de altă parte, de observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în cercul interior primesc sarcina de a discuta pe marginea unei probleme
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
activi la o dezbatere, iar pe de altă parte, de observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în cercul interior primesc sarcina de a discuta pe marginea unei probleme controversate, timp de 8-10 minute. Nu trebuie omis faptul că metoda
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în cercul interior primesc sarcina de a discuta pe marginea unei probleme controversate, timp de 8-10 minute. Nu trebuie omis faptul că metoda acvariului, denumită și „teatru în cerc”, presupune utilizarea avantajelor lucrului în grupe mici de discuție, cu participarea simultană a
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]