2,267 matches
-
numai pentru acea nație care și-ar întrebuința influența și armele spre apărarea neatârnării, libertății și driturilor sale, pentru ca sub scutul acestora să poată ajunge la acea bunăstare și la acea dezvoltare matrială și intelectuală la care este și el chemat.” Astfel, Kogălniceanu apreciază că “ numai pentru o asemenea nație dreaptă și adevărat protecatoare poate dar poporul român să aibă recunoștință.” Înr-o viziune de sinteză - exprimându-și încrederea în forța poporului, în capacitatea lui de a face față vitregiilor soartei, încercărilor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
integrării. Cu toate acestea, deontologia și dreptul fiecărui copil de a avea șanse egale la educație nu ne permit să utilizăm aspecte de tipul celor menționate anterior ca argumente împotriva învățământului integrat sau ca justificări la neputința noastră, a celor chemați să răspundă de actul educației și formării copiilor noștri, de a înțelege și a accepta, de a renunța la unele prejudecăți despre copiii care nu s-au bucurat de aceeași șansă ca noi. O analiză comparativă privind diferitele experiențe de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
spațiul teologic românesc, anchilozat într-un veritabil tradiționalism de nuanță neosemănătoristă și să refacă legătura dintre laicat și Ecclesia reprezenta un prim semn de normalizare a culturii române. Tabloul presei religioase din perioada interbelică confirma o gravă dezorientare a celor chemați să gestioneze problemele bisericești. Lipsa unui îndreptar dogmatic normativ, bunul plac configurau acest trist tablou. Excepție făceau ziarul "Cuvântul", revistele "Gândirea", "Predania" etc. Acțiunea restauratoare a lui Nae Ionescu în viața Bisericii viza următoarele aspecte: restabilirea legăturii cu Tradiția Bisericii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
studiu introductiv de Ion Bulei, Editura Grai și Suflet - Cultura națională, București, 2000, p. 94.</ref> Ca și la Maiorescu, statul formelor fără fond sfârșește prin a perverti sensul originar al instituțiilor importate. Ceea ce în spațiul de origine era mecanismul chemat să organizeze regimul reprezentativ sub semnul energiei individuale și al autodeterminării este în România pretextul de a edifica o arhitectură complicată de instituții, a cărei unică menire este de oferi un debușeu clientelei ce alcătuiește întreaga societate. Absența clasei de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
mult persoana în sufletul său decât în fața altora. Echilibrul social nu devine precar după cum a fost făcut adesea, datorită interpretărilor forțate din fragmentele evanghelice scoase din contextul lor. De exemplu, fragmentul din Lc 14, 23, unde, referindu-se la invitații chemați să participe la Împărăția cerurilor, este spus compelle intrare (constrânge-i să intre), subliniază triumful harului asupra lipsei de pregătire a persoanelor și nu indică nicidecum vreo forțare a conștiințelor. Isus, iertându-și dușmanii pe cruce (cf. Lc 23, 34
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
elevilor și afirmarea unei conduite degajate în susținerea ideilor și soluțiilor proprii. De mare folos a fost și implicarea permanentă a participanților în actul evaluării. Educația prin și pentru creativitate își are bazele la vârsta micii școlarități, învățătorii fiind cei chemați ca, din primii ani de școală, să pună bazele formării comportamentului creativ la elevi, îndrumându-i pe aceștia așa încât să-și cunoască imensul potențial de care dispun și să-l folosească spre binele lor și al celor din jur. Comportamentul
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
bun dă gândurilor și acțiunilor noastre puterea compasiunii și a iertării.) „Numai făcând bine ajungi bun.” (J.-J. Rousseau) „Cruzimea naște cruzime, și blândețea, blândețe. Copiii cărora nu li se arată dragoste ajung să nu mai iubească.” (H. Spencer) Mulți chemați, puțini aleși. (Nimic nu diferențiază mai mult oamenii Între ei ca virtutea sau caracterul.) „Nu există viață interioară fără religiozitate. Poți fi un om superior, antireligios; dar areligios nu poate fi decât o mediocritate. Nu este grav a nu crede
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și listele canonice, care, așteptate îndelung, creează o adevărată isterie atunci când apar în presă, ele fiind, cum este de la sine înțeles, restrictive și concepute, la noi, de un singur critic. Cea mai cunoscută a devenit Lista lui Manolescu, cu poeții chemați, an de an, preț de câteva minute, în luminile rampei. E un moment de glorie, dar și de punere în umbră a autorilor nenominalizați. Autorii din exil nu captează atenția criticilor autohtoni în aceeași măsură. Valoarea lor e reevaluată în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fapt a vrut să fie - sau să nu mai fie - și n-a reușit niciodată altceva decît să scrie ce voia să fie. Ce ne mai spune nouă astăzi Blanchot? Că „e cu putință ca orice scriitor să se simtă chemat să răspundă singur, În ciuda propriei lui ignoranțe, de literatură”. Că funcția redemptivă a scriiturii este mereu amînată, pînă la operă care, În momentul decantării În centru, se adîncește În „cealaltă noapte” ca spațiu unde se găsește „sursa oricărei autenticități”, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
artist chiar și în afara unui context de supraveghere generalizată. Este suficient să amintim prezența de odinioară a lui Claude Régy, stând în picioare la balcon, îmbrăcat într-o cămașă albă, aidoma unei statui a Comandorului venit la întâlnirea cu actorii chemați să joace sub privirile lui intransigente. Fapt ce confirmă că supravegherea nu depinde doar de un context social, ci și de identitatea unor artiști. Mai pot fi evocate și alte exemple. Ariane Mnouchkine este întotdeauna prezentă pentru a întâmpina publicul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
firea lucrurilor". Poezia lui Ion Horea va renaște ca Pasărea Phoenix ca pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă dealuri sufletu-mi e plin/ Tot lângă ape inima-mi suspină,/ Tot lângă nori mi-e gândul în rotire/ chemat în fire, alungat în fire,/ și căutat și plâns și blestemat/ învins și învingând, reînviat/ ca pasărea minune din vechime/ știut de toți și neștiut de nime." Alexandru Andrițoiu " În țara moților se face ziuă", E. S. P. L. A., 1953
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comune." Critica remarcă "aglomerările colosale, simțul enormului, seriile prelungite de impresii și permanenta aspirație a poetului, totul hiperbolizat".2 Adrian Păunescu rămâne "Poetul" care-și calmează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe, sau să nu-l înțeleagă, de unde și tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa lamentație, nu lipsită de orgoliu, a acelui care se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comportamente ce pot fi încadrate drept violente fără ca el să perceapă acest lucru. Violența se poate manifesta atât la nivel individual, al persoanelor implicate în diferite activități în câmpul social, cât și la nivel instituțional, chiar în instituțiile și serviciile chemate să asigure protecția împotriva violenței și a abuzului. În cele ce urmează vom încerca să prezentăm o definiție din perspectiva profesioniștilor care s-au confruntat de-a lungul anilor, în activitatea lor, cu violența și consecințele ei. Termenul de „violență
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
considera a fi structurile fundamentale ale realității mitice, construite pornindu-se de la aceleași scheme conducătoare, în jurul acelorași arhetipuri, din aceleași imagini și din aceleași simboluri. Există și un ultim demers, cînd se va pune problema interpretărilor. Atunci, se pare, trebuie chemată și repusă în toate drepturile sale istoria istoria faptelor sociale și a mentalităților colective. De asemenea, ea trebuie chemată, cel puțin așa credem noi, să furnizeze un element nou de înțelegere, să lumineze în alt chip lucrurile, fapt mult timp
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceleași imagini și din aceleași simboluri. Există și un ultim demers, cînd se va pune problema interpretărilor. Atunci, se pare, trebuie chemată și repusă în toate drepturile sale istoria istoria faptelor sociale și a mentalităților colective. De asemenea, ea trebuie chemată, cel puțin așa credem noi, să furnizeze un element nou de înțelegere, să lumineze în alt chip lucrurile, fapt mult timp și deseori neglijat. Nu putem totuși ignora faptul că această intervenție riscă, prin însuși principiul său, să provoace anumite
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
destin colectiv. În jurul lor se manifestă, prin accese puternice, emoția, așteptarea, speranța, adeziunea. În concluzie, aimîndoi sînt eroi în sensul pe care vechiul mit greco-latin îl atribuia acestui Icrmen... Dar sînt eroi puși sub semne diferite, dotați cu însușiri contradic-lorii, chemați să îndeplinească funcții diferite. Unul este eroul normal, celălalt este eroul excepțional. PATRU MODELE Erou normal, erou excepțional... Ne aflăm, în acest caz, la extremitățile aceluiași spațiu mitologic, ceea ce și face interesante cele două exemple. Nu putem uita însă numărul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu toate puterile intelectuale și sufletești lucrării în serviciul neamului. Erau „chinuiți de cugetul foarte lucid că trebuiau, în răstimpul unei vieți, să ridice un popor, rămas cu secole în urmă, la înălțimea unui «veac prea luminat». Ei se simt chemați să împlinească năvalnic, ca la început de lume, pornind de la nimic, ceea ce istoria neglijase vreme de o mie de ani” (Lucian Blaga). Iluminiștii ardeleni au acordat prioritate absolută domeniilor în care puteau activa în serviciul națiunii: istoria și lingvistica. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
cînd devine universitar, compartimentat, erudit, misiunea militantă inițiată de "filozofii" secolului al XVIII-lea continuă și se amplifică; ea va oscila între două Vocații: călăuzirea sau / și slujirea poporului: pe de o parte, scriitorii, filozofii, poeții se proclamă conștiințe suverane, chemate să lumineze popoarele; pe de altă parte, ei aspiră să se consacre Suveranului modern, izvor al tuturor virtuților. Astfel, poporaniștii ruși s-au îndreptat către popor, atît pentru a prelua adevărurile sale înnăscute, cît și pentru a-i aduce cunoașterea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
însemne, în fond, preeminența valorilor, principiu apărat și cu alte ocazii, dar mai ales la investirea lui Cuza ca domn: "La legi nouă, om nou!" Fiindcă adevărata valoare a ideilor pe tărâm social o dau cei care le aplică, oamenii chemați să le pună de acord cu realitatea. Aceeași preocupare de a distinge între idee și agentul ei practice îl făcea pe istoric să atragă atenția asupra "materialismului vârstei coapte, a visurilor și ambițiilor neîmplinite, a orgoliului pozițiilor câștigate", așadar să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
susține în lupta pentru bine și adevăr, putere ce izvorăște pe la mormântul oamenilor mari." Desigur, figura lui Ștefan se putea regăsi în sufletul colectiv, "cel mai mândru dintre izvoarele amintirii", dar ea trebuia să lucreze acum programatic, îndeosebi asupra celor chemați să îndrume poporul, să-i călăuzească pașii spre triada inextricabilă a binelui, adevărului și frumosului. Ca și alți fruntași ai Junimii, Xenopol credea în funcția statutară a elitei, a celei cărturărești mai ales, pe seama căreia punea obligația trezirii poporului. "Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
noua publicație într-o suită comparabilă, ceea ce i-a permis să-i citeze pe Racocea, Carcalechi, Heliade, Bariț, Asachi, ca înaintași exemplari mai ales prin "focul luminător al științelor". Venise acum timpul să se pună accent pe creația literară, creație chemată a depăși, în spirit, vechiul particularism și excesul de "coloră locală". Noua publicație era deci chemată a difuza "producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune". Revista era gândită ca "un repertoriu general" de literatură, strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Heliade, Bariț, Asachi, ca înaintași exemplari mai ales prin "focul luminător al științelor". Venise acum timpul să se pună accent pe creația literară, creație chemată a depăși, în spirit, vechiul particularism și excesul de "coloră locală". Noua publicație era deci chemată a difuza "producțiile românești, fie din orice parte a Daciei, numai să fie bune". Revista era gândită ca "un repertoriu general" de literatură, strânsă din tot spațiul nostru cultural, "o oglindă" a creației noastre în acest domeniu. Față de celelalte reviste
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îndreptățiți să furnizeze soluții și tratamente pentru situația rurală, în timp ce, pentru modelul compensator, familiile și comunitățile sunt responsabile pentru soluții. Însă cele două modele au consecințe potențial adverse sau negative (perverse, conform sociologului Raymond Boudon). Modelul compensator produce alienarea indivizilor chemați să rezolve problemele pe care nu ei le-au produs. Pe de altă parte, produsul negativ al modelului medical este dependența, incapacitatea de a renunța la alții pentru soluționarea problemelor. Totuși, comparând cele două consecințe, riscul de alienare este preferabil
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
în cadrul vieții sociale"; "parte a psihologiei sociale și în consecință a psihologiei generale" Peirce: "doctrina quasi necesară sau formală a semnelor" Barthes: "ramură a lingvisticii; știința marilor unități semnificante ale discursului; știința generală care înglobează toate semioticile"; "semiologia este poate chemată să se absoarbă într-o translingvistică a cărei materie va fi mitul, povestirea, articolul de presă, obiectele civilizației noastre așa cum sînt vorbite (în presă, interviuri, conversație și poate în limbajul interior fantasmatic)" Jakobson: "comunicarea oricărui tip de mesaje" Mounin: "studiul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
esențială poate defini sensul vieții: morala imanentă, care nu este decît efortul acestei realizări esențiale, armonizarea dorințelor, efort fondat din punct de vedere biologic. Pedeapsa mitică (izgonirea din repaosul paradisiac) simbolizează faptul biologic: apariția ființei conștiente, subconștient tentată și supraconștient chemată să evolueze spre stăpînirea dorințelor. Dificultatea specifică a studiului de față consta în necesitatea de a utiliza limbajul erorilor pentru a combate erorile. Simboluri ca "Dumnezeu", "Paradis" sau "păcat originar" posedă o semnificație profundă. Considerînd însă simbolurile drept realități, uzajul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]