54,187 matches
-
mi-au răspuns legănând țeava de canalizare Într-un loc, privindu-mă cu plictiseală. Drept răspuns, Dora Îmi Întinse o fustă pe pat, spunându-mi că: unu, frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă și a fost nevoită să-și Întrerupă demonstrația. Îmi Întinse bluza galbenă cu calm și mă rugă să mă ascund În șifonier. Cu cât mă gândeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rac. Credeam că e pe punctul de a exploda În orice clipă. Era atât de nervos, și atât de groaznic de excitat, că abia se mai controla. Dar până la urmă a făcut ce i-am spus. Știam că e o chestiune de secunde să-și lipească râtul de oglindă. Urma arăta ca o garoafă, Închisă la culoare și cutată, de parcă ar fi fost lăsată de un porc. Dora zâmbi. L-am Întrebat ce-a văzut. La Început, n-a zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce-ar fi dacă. Pe vremuri, în primul an de colegiu, când eram în și mai mare măsură decât azi fiul care se luptă să-l facă pe taică-său să priceapă - pe vremea când totul părea să fie o chestiune de „înțelegerea sau viața“ - țin minte că am rupt talonul de abonament dintr-un jurnal din alea intelectuale pe care tocmai începusem să le descopăr și eu în biblioteca universitară, l-am completat cu numele lui și cu adresa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amarnic fiindcă tata refuză să-mi patșn 1 fundul pe care ea mi-a promis c-o să-l am ghepatșt 2 „ca lumea“ când o să afle tata ce chestie îngrozitoare am făcut eu. Când sunt rău și-al dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în restaurantul chinezesc unde Domnul a ridicat interdicția de consumare a preparatelor din carne de porc din calea ascultătorilor fii ai lui Israel, înfulecarea unui homar cantonez este din capul locului exclusă de Dumnezeu (al cărui reprezentant pe Pământ, în chestiuni alimentare, este mămica mea). Avem voie să mâncăm carne de porc pe Pell Street, dar nu și acasă, fiindcă... sincer să fiu, încă nu mi-e clară toată povestea, dar la data aceea cred că, în mare măsură, are de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stingerii... pe de altă parte, trebuie să recunosc că, poate, dintr-un anumit punct de vedere, și situația mea e oarecum deprimantă. Bineînțeles că nu poți să ai totul pe lumea asta sau, cel puțin, așa văd eu lucrurile, dar chestiunea pe care vreau s-o lămuresc este: oare am eu parte de ceva? Oare cât o să-mi continuu experimentele astea cu femei? Oare cât o să-mi mai vâr chestia asta în găurile care-mi vin la îndemână - mai întâi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă foarfece că de ce n-am mai dat pe la ei de cinci săptămâni (chestiune pe care aveam impresia că noi doi o lămuriserăm deja la restaurant, în timp ce maică-mea îi șoptea chelnerului să aibă grijă ca peștele „voinicului“ ei - ăsta fiind eu, oameni buni! - să fie bine prăjit), că acum o să lipsesc o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și cu cei șapte mii de copii deștepți și arătoși, care vin să-i viziteze în fiecare vineri seară... — Uite ce, eu, unul, sunt foarte ocupat! Am o agendă plină de chestiuni importante. Care-și așteaptă rezolvarea!... Hai, lasă, ripostează el, de mâncat tot trebuie să mănânci și tu, ai putea să vii la masă o dată pe săptămână, fiindcă, până apuci tu să mănânci, oricum se face ora șase - păi, nu? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am puterea să nimicesc moartea? Că eu sunt învierea și viața? Tăicuțul meu a ajuns să creadă în Hristos! Și nici măcar nu știe! Moartea lui! Moartea lui și mațele lui: adevărul e că nici pe mine nu mă preocupă aceste chestiuni mai puțin decât pe el. Niciodată nu deschid o telegramă, niciodată nu răspund la telefon după miezul nopții fără să-mi simt stomacul golinduse ca o chiuvetă și fără să zic - cu glas tare! - „A murit“. Fiindcă se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și la aparatele de filmat, mi-am zis eu în treacăt) - iar la mijloc, cu țâțele vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care cu siguranță că ar fi putut să și le procure cu oleacă de istețime. Iubita mea m-a privit chiorâș. Curva m-a ascultat, dar s-a arătat sceptică. Am rămas profund mâhnit de neștiința ei într-o chestiune strâns legată de propria-i sănătate (stătea în pat și-mi răsfira cu degetele părul pubian năclăit: A naibii de Biserică Catolică, mi-am zis eu... Așa se face că în seara aia, la despărțire, n-avea în poșetă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
soția și cu copiii lui... un evreu. Și ce mai evreu! Mai întâi îi dă limbi și imediat după aceea se ridică în capul oaselor și începe să vorbească și să explice, să-și dea cu părerea ba într-o chestiune, ba în alta, o sfătuiește ce cărți să citească și cu cine să voteze, îi spune ce are de făcut în viață și ce nu. — De unde știi? mă întreba ea cu precauție. Vreau să zic că asta-i părerea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atunci când mă doare gâtul? Și invers, cum mi-ar plăcea s-o văd pe Bubbles Girardi venind la mine acasă după-amiaza, să mi-o ia la muie, așa cum i-a luat-o lui Smolka, chiar în patul lui? Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Marfă autentică. În care tatăl prietenei mele își sloboade rahatul lui neevreiesc. Ce zici, ai? De-a dreptul impresionant“. Ești obsedat? Ba fermecat! Pe urmă trebuie să mă hotărăsc dacă să mă așez sau nu pe colac. Nu e o chestiune de igienă, sunt convins că locul e curat, imaculat în felul lui antiseptic propriu goiș: întrebarea e dacă mai păstrează căldura vreunui dos de-al Campbell-ilor - al maică-sii! Al lui Mary! Care-i mama lui Iisus Hristos! Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unui lucru atât de simplu, atât de tâmpit ca fofoloanca!? Ce absurditate, să mă căptușesc până la urmă cu o boală venerică! La vârsta mea! Fiindcă sunt absolut sigur: tot am luat eu ceva de la Lina aia! Apariția șancrului e o chestiune de timp. Dar n-o să stau cu mâinile-n sân. Nu: cum ajung la Tel Aviv, cum mă duc la un doctor, până să-mi apară șancrul sau să orbesc! Dar cum rămâne cu tânăra moartă de la hotel? Căci până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aibă o cușetă de dormit de unul singur. Ura de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după guler, pe dinăuntru, și spuse nepăsător: — A trebuit s-o fac. A fost o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eu Încerc aici să mă cert rău cu tine! izbucnii eu, Îndepărtându-l de lângă mine. Păi de ce s-ar certa un cuplu proaspăt căsătorit așa de fericit ca noi? spuse, pe un ton de glumă. Nu lua deloc În serios chestiunea. —De ce m-ai mințit În legătură cu șederea la Londra? am Întrebat. Gata. O spusesem. Poate că acesta avea să fie sfârșitul căsniciei noastre de o clipă. Stăteam ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă au atins țărmul visat și ce bagaje poartă cu ei... Și, revenind la cartea în chestiune, Cursa rapidă, plecată iarăși din rada marelui port Editura Junimea, către noi, cititorii, îmi place s-o evoc pentru că mi-a rămas în amintire ideea centrală o dorință etern-umană (sau vanitate?!) care ne umflă pânzele corăbiilor; visăm să urcăm într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi făcut tu discordanță. M-aș fi mirat să văd promovat cum trebuie un autor local. Președintele restabilește cursul discuției. Toți care mai iau cuvîntul încep prin a ezita, unii afirmînd chiar că Săveanu a ridicat, deși în glumă, o chestiune gravă: că din trei, doi devin... Dar dintr-o dată, vocea calmă, ponderată, punctată în locurile cheie de mici acolade prin aer ale țigaretei din lemn, pe care inspectorul din Direcția Teatrelor o rotește între degete, goală, hotărît parcă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bună. În douăzeci de ani tatăl tău putea să se întoarcă măcar o dată în sat, dacă nu la tat-su, atunci la maică-sa, la mormînt, să-i aprindă o lumînare, c-așa-i stă bine unui fiu! Bine; dar chestiunea e alta; ce vină am eu că-s fiica lui Săteanu?! se umple de furie Doina, ripostînd. De ce deviezi discuția?... Ei da, nu stau la coadă la carne. Asta înseamnă că, dacă vreau să fac ceva în viață, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor? De ajuns. Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cât și din exterior. Asta era, pe undeva, o ușurare, pentru că primele clipe de uimire la vederea vaginului nu datorau motivelor pentru care vaginul exista în corpul lui Bull sau întrebării cum fusese posibil așa ceva, ci aspectelor tehnice, mai precis chestiunii dacă acela era un vagin în toată puterea cuvântului, un organ genital funcțional sau, dimpotrivă, un soi de imitație ciudată, ca un cartof în formă de penis. Margoulies simți că-l ia cu leșin. Așa era. Respiră adânc și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își făcea griji pentru el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu mai exista. Subterfugiul era unul bine ales, căci Meyer își ținea gura în chestiuni profesionale. Alan o rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
uman în materie, într-un sistem coerent cu sine și capabil a furniza expertiză de primă mână pentru decidenții din societate. Un capitol important și actual prin conținutul său se referă la protecția mediului, una din problemele globale ale omenirii, chestiune deja ideologizată în anumite părți ale lumii și în diverse societăți. Îndelungata și fascinanta istorie a Chinei este evocată alături de cele mai importante descoperiri arheologice făcute pe teritoriul acestei țări, iar aceste informații sunt convenabil și atent împletite cu operele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]