4,544 matches
-
ploaie și mizerie. Au început furturile, prădăciunile, descompletările, deteriorările de tot felul. Au fost depistați tineri care au tăiat de la noile mașini-unelte cabluri electrice speciale, învelite în mantale de țesături metalice de protecție contra câmpurilor elecromagnetice, ca să le pună la chitarele lor electrice, au fost depistați niște țigani de la Gârcini care au sustras role mari, uriașe de hârtie de filtru specială foarte scumpă, pentru mașinile de rectificat și de superfinisat, filtre care urmau să rețină particululele metalice și impurități până la un
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
plus, p-atunci nu existau condiții propice.“ Un menestrel Trec de câțiva ani, de mai multe ori pe săptămână printr-un pasaj subteran jegos și întunecat, unde, de dimineață până seara, un pletos cu o privire cruntă bolmojește, acompaniat la chitară, un cântec la modă cândva despre o iubită care a plecat și nu vrea să se mai întoarcă. La câtă voce are flăcăul, fata a luat cea mai bună decizie. Cum să stai lângă un om care nu știe decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se ameliorează ci, dimpotrivă, se tocește, intră în ruginire, într-un soi de mormăială duhovnicească, e greu de sperat la un salt calitativ. Ai putea să crezi că insul e un resemnat, dar nu e. La prima oră își acordează chitara întocmai ca un profesionist așteptat de o arenă plină, iar când intră în rol și rage primele măsuri ale melodiei, o face transportat, cu sentiment și transpirație. Îi dai un ban în șapca așezată cuviincios la o palmă de cutia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani în care, de trei sau patru ori pe săptămână, slinosul cu aer hippy mă obligă să mă întreb ce-i cu el și cu ceilalți solitari din metrou sau din locurile foarte circulate în care-și câștigă pâinea cu chitara, el a rămas la fel, iar eu îmi schimb mereu părerile. La început l-am condamnat, ca toată lumea, că nu se duce la muncă, pe urmă am luat aminte la întreg felul său de a fi, pentru ca în final să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că nu se duce la muncă, pe urmă am luat aminte la întreg felul său de a fi, pentru ca în final să mă îndoiesc de justețea indignărilor mele. Mai ales după ce am aflat că menestrelul de pasaj a ieșit cu chitara lui la cântat în primele zile ale lui 1990 și că, de atunci, nici n-a evoluat, nici n-a involuat. A rămas egal cu sine însuși, într-o mediocritate aureolată de dârzenie. Ceea ce înseamnă că, de fapt, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, «de trei ori trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trei sau patru corzi, unele de aproape doi metri lungime, Întinse bine peste două cutii goale de tinichea, fixate pe o scîndură. Muzicianul folosește un fel de box de metal cu care ciupește corzile, producînd un sunet ca al unei chitare de jucărie. Pe la 12 a apărut un camion al cărui șofer, după multe stăruințe, a căzut de acord să ne ia pînă În orașul următor, Lautaro. Am găsit loc În cel mai bun atelier mecanic din zonă și un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, „de trei ori trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
câțiva practicanți ocazionali, ca mine. Iar undeva în spatele sălii, contemplativi și cam triști, câțiva canadieni în vârstă, atrași bănuiesc de prospețimea și tinerețea adunării. Serviciul religios la care am asistat a fost impregnat de cântecele edulcorate și naive, interpretate la chitară de sud-americani. Nu-mi plac deloc, sunt prea departe de sobrietatea inițială a acestei confesiuni. Catolicismul acesta de campus nu vrea să supere pe nimeni, massele trebuie să fie mulțumite și încurajate să vină la biserică, fie și cu prețul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
capete de rață. Africanii pregătesc orezul și frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând cu poftă din pipa de maté. În fine, chinezii. Ei gătesc tot timpul cu îndemânare incredibilă în wok-uri mâncăruri elaborate, matematic gândite, în care culorile legumelor se combină cu felul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
totul că e viu De-a nopții armonie. Încet apare luna, sus Pe-ntinsul cer albastru Iar eu privesc cu gandu-mi dus Frumosul nopții astru... Într-un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un cintec de chitare... Și tot vazduhu-i parfurmat De florile cochete Ce parca-acuma s-au adunat În splendide buchete... Pe palul cer din cînd în cînd O stea s-aprinde iară, Cu fulgerarea unui gând Din vremi de-odinioara... În umbră lor bătrânii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]
-
dus nici pe acestea prea departe și, de altfel, și aici existau destui care erau cu mult mai buni decît mine. Am pus bazele unei for mații rock - lucru destul de rar în liceele epocii Ceaușescu ; eram șeful formației, cîntam la chitară -solo, dădeam stația și distors-ul la maximum, elevele care asistau la repetiții mă priveau cu admirație ; am ajuns la faza pe județ a „Cîntării României“ și am cîntat pe scenele Casei de Cultură din Pitești și a Casei de Cultură
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
poezii patriotice. În ce mă privește însă, „Cîntarea României“ a fost motivul pentru care liceul ne-a cumpărat mie și cîtorva amici o stație de amplificare „Club 2000“ (cu trei intrări, egalizor și boxe înalte de un metru) și o chitară electrică de 1600 lei, o copie după Gibson, făcută la Reghin. Liceul avea un bass foarte vechi, stil „lopă țică“, eu aveam chitara mea electrică, bate ristul - toba lui (pe care scrisese cu o carioca neagră „TAMA“), iar clăparul - un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stație de amplificare „Club 2000“ (cu trei intrări, egalizor și boxe înalte de un metru) și o chitară electrică de 1600 lei, o copie după Gibson, făcută la Reghin. Liceul avea un bass foarte vechi, stil „lopă țică“, eu aveam chitara mea electrică, bate ristul - toba lui (pe care scrisese cu o carioca neagră „TAMA“), iar clăparul - un Yamaha adus de taică-său, care era șofer de tir. Cîn tam rock : Led Zeppelin, AC/DC, Deep Purple, Santana și aveam și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Scenariștii Sergiu Nicolaescu și D.R. Popescu au vrut să facă o poveste zguduitoare despre idealurile pentru care s-au jertfit tinerii în 1989 și care-au ajuns terfelite de corupție, uitare și indiferență ; a ieșit o poveste cu cântece la chitară care sună rusește și se pronunță turcește (Duru-duru, dai cu curu ), cu un șofer de TIR frigorific ce parcă tot aude ceva în containerul plin cu cadavre, cu un ofițer, Ciucă, întâlnindu-se cu șoferul de TIR, Cioacă (cel mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
compotul de prune nefiind pe placul "occidentalilor" și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei 4 instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri de țigări, kilograme de cafea și alte articole, achiziționate cu ciubucurile de la clienți sau cu trocul făcut în porturi (o sticlă de șampanie "Zarea" luată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o năframă în jurul gâtului și nelipsitul sombrero. Poartă cu el un lasou, "las boleadoras" trei mingi de mărimea celor de tenis, cu miez metalic, prinse de o funie, care-i servesc la prinderea animalelor, un cuțit mare și uneori o chitară. Un istoric local sintetiza fizionomia Gaucho în următoarele cuvinte: "pentru el pământul e al tuturor, așa ca aerul și lumina". Muzeul, original și interesant, s-a inaugurat în 1978 într-o clădire construită pe la 1890 și prezintă exponate a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu avea bani să angajeze decât o trupă de opt, am fost nevoit să fac o selecție foarte riguroasă. În timpul audițiilor, În holul teatrului am fost acostat de o tânără cu păr lung de un roșu aprins și cu o chitară atârnată de gât: „Am auzit că montați Medeea. Nu aveți nevoie de un compozitor? Tocmai am absolvit Bennington College la secția Compoziție și caut de lucru“. De obicei sunt cam rezervat față de astfel de propuneri spontane. Dar de data asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
finanțeze proiectul. Nu avea nici un rost să mai rămânem În Săo Paolo, așa că am pornit cu Priscilla spre aeroport, Încărcați nu doar cu bagajele proprii, ci și cu textele și recuzita aduse din New York pentru antrenament, cu gemantanul lui Liz, chitara, tobele și tot felul de instrumente achiziționate În Bahia. Ne despărțeam de Brazilia cu inima destul de grea, simțindu-ne parcă vinovați, ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu periculos ar fi provocat schimbările intempestive ale ultimelor două zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să adaug că, În conformitate cu subiectele la modă, elegia mea avea ca temă pierderea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tren, ce se ntâmplă? Din șase locuri, unu-l ocupam eu, celelalte cinci fiind ocupate de un grup de tinere sportive, în blugi, cu pulovere, din care două - extrem de drăguțe, restul - tinere, în orice caz - foarte drăguțe ; aveau și o chitară. Au râs, s-au amuzat, era un spectacol fermecător, care a făcut să treacă foarte ușor cele opt ore de drum, da’ nici pomeneală să poți să te gândești la o conferență. Prin urmare, vin în fața Dvs., într-adevăr, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
al intelectualilor comunei, iar actorul de la teatrul din oraș, venit să ne ajute, atrăgea ca un magnet domnișoarele din comună, care nu lipseau de la nici o repetiție. Unele veneau doar de dragul lui. După ce se terminau repetițiile, actorul cânta muzică folk la chitară și noi îl acompaniam. A fost o perioadă rodnică, de armonie, de înțelegere și de bucurie. Aveam o relație bună cu toată lumea, iar șefii mă apreciau și închideau ochii când uneori ajungeam mai târziu la comună, lunea dimineață în mod
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
chicote de râs și cu țipete. Și cum tineretul știe să facă plăcut și un lucru neplăcut, pana de curent era așteptată cu bucurie de toată lumea. Pe întuneric, oamenii se simțeau cu mult mai liberi. Medicul veterinar venea uneori cu chitara. Era întâmpinat de fiecare dată cu aplauze. Cânta melodiile lui Gabriel Dorobanțu. Semăna destul de bine cu acesta. Fredonam refrenul binecunoscut „Hai, vino iar în gara noastră mică/ Privește-mă să vezi cât mi e de frică... Marea sărbătoare se apropia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe la prânz și că va lua masa în sat. Comandase borș de găină, friptură de pui cu mujdei și pâine de casă. Inginerul de la vie a intrat tiptil în birou: Mâine vine noul medic veterinar! E frumos și cântă la chitară. Se vor îndrăgosti toate femeile din sat de el. Dacă e frumos sau nu, asta contează mai puțin. Vine să stea până obține detașarea sau vine să se stabilească în comună? Vine de tot! E însurat cu o minunăție de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]