2,402 matches
-
cine știe dacă cei care nu-s originali, dar nici n-au chip, nu se vor îndura. Cei care nu-s originali, dar nici n-au chip, au și ei originalitățile lor. 16: Pe acest bloc de gheață, ca să fii cinic - trebuie să ai vocație. Ca să fii brutal - trebuie să ai vocație. Ca să fii gangster - trebuie să ai vocație. Ca să fii indiferent - trebuie să ai vocație. Ca să fii diplomat - trebuie să ai vocație. Ca să fii generos - trebuie să ai vocație. Ca să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
părțile de vecini, silniciile la care a fost supusă populația românească n-au mai cunoscut limite. Și când o delegație română s-a plâns primului ministru Teleki de amploarea masacrelor de la Ip și Trăznea despre cele întâmplate, acesta a replicat cinic : «nu se poate nuntă fără junghiere». Despre toate acestea ne informează eruditul istoric Florin Constantiniu în recenta sa lucrare «O istorie sinceră a poporului român» ed. a II-a revizuită și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 1999. De aceea la plecarea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
-ți-mă! Nu mă faceți să-mi fie rușine la gîndul că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a venit momentul să ispășim. Pedepsește-ne fără cruțare, pentru că am ucis un nevinovat, care era În același timp o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică. Iubește această lumină care Îl doare și Îi reamintește o vîrstă cînd n-avea trecut. Alerga odată cu timpul, cu părul În vînt. Acum e Îmbibat de memorie. Dar cel puțin a Învățat să nu mai creadă În ceea ce nu exista
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o oarecare măsură și pentru 4, 3, 2. în scena restaurantului, chelnerul alege din meniu exact acele feluri de preparate din carne pe care n-ai vrea să le auzi menționate, iar diminutivele (tocăniță, ficăței) conferă un aer și mai cinic întregii situații. Privirea Otiliei, îndreptată spre noi, cei din sală, închide nu doar povestea, dar și o întreagă rețea a complicității, capabilă să treacă de pânza ecranului. Cred că aici, în acest make-believe, trebuie căutată chimia dintre film și spectator
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Occident, rămâne întotdeauna cineva să stingă lumina la aeroport în cazul de față, Cristi Mungiu, cu Occidentul lui (care are un haz nebun)... Dorel Vișan (un pater familias polițist), Coca Bloos (soția grijulie), Tora Vasilescu (amanta), Ioan Gyuri Pascu (vecinul cinic, bun la toate), veterana Eugenia Bosânceanu și tânăra și foarte talentata Tania Popa (irezistibilă în chip de telefon mobil !) sunt cu toții memorabili în acest road-movie imobil, un Non e pericoloso sporgersi ! , în care datul cu tifla se conjugă cu râsu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
R.P.R. face ordine Dacă nu s-ar fi întâmplat, povestea din Marele jaf comunist ar fi trebuit inventată. E genul de poveste făcută să stea pe un ecran (mare sau mic, n-are importanță) și pe care un producător/distribuitor cinic de la Hollywood (știu, e un pleonasm...) ar vinde-o în doi timpi și trei mișcări. Gândiți-vă numai : e ruptă din Realitate ; conține un grup de bandiți ; bandiții sunt comuniști ; mai mult, bandiții sunt evrei, iar aceștia sparg Banca Națională
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Acum, cînd, desigur, știe că-s prieten cu Livia... Acum, cînd își închipuie că mă voi căsători cu Livia... Da, Livia! pe care eu, ingratul, prins în duelul unei răfuieli mai vechi, am uitat-o. Dar doamna Teona, această femeie cinică, ajunsă la poziția de pe care își poate permite să se amuze jucînd teatru, nu a uitat-o. Ideea că eu, cel care am curtat-o cîndva, sînt prieten acum cu Livia o roade. Și-o roade cu atît mai tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doamnă!?... Stau cu privirea plecată, rotindu-mi în mîini fularul, încercînd să găsesc o explicație, să pot spune două-trei vorbe și să ies. Cristina îmi înțelege frămîntarea și mă lasă în pace, așteptînd să deschid eu discuția. Îi simt privirea cinică, de învingător, căci, la urma urmei, eu nu-s decît un învins. Tăcerea camerei de hotel, așternută între mine și Cristina, e spartă brusc de sunetul telefonului. Ridic privirea și întîlnesc ochii speriați ai doamnei Cristina. Dumnezeule!, au aflat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a oferit tot ce-ai vrut, dar ți-a năruit crezul interior, a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în general. Ai devenit cinică; îți place să surîzi încurajatoare cîte unei victime, cum mi-ai surîs mie astăzi; bărbatul-victimă începe să-ți facă curte, tu îi dai speranțe, ca în final, la momentul oportun, să-l poți pune la punct, să poți exclama în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și-am s-o fac! zice ea hotărîtă, privindu-mă fix, am s-o fac pentru că meriți. Meriți să primești o lecție! Și de la tine? o întreb calm. Și de la mine, îmi răspunde apăsat. Și cine ești tu ? o întreb cinic. Îți mai amintești noaptea aceea albă, de Ajun, cînd, amețită de băutură, insistai să-ți spun ce "profesoară" am avut? Într-un tîrziu, cînd m-am îmbatat, ți-am răspuns: "o Doamnă, cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oare, e o soluție?! Poate că ironia ar fi... Bag mănușile în buzunarul scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndelung, alegîndu-și probabil vorbele cu care să-mi dea replica. Mda, surîde ea. Am impresia că Ștefănescu nu a mințit cînd a scris că tu ai fost la Cristina. Știam doar că-i place să fie ironică la adresa bărbaților, uneori cinică, dar constat că... Tu tînăr, ea... Ascultă, Brîndușa! îi strig încet, înfuriat. Un bărbat și o femeie pot avea și alte coordonate pe care să se întîlnească, nu numai cele pe care le insinuezi. Dacă n-ai reușit să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de lege: n-are să atragă numai succesul ori înfrângerea unei singure persoane, ci are să antreneze sute de cazuri analoge. Și tocmai aici stă primejdia. Nimeni nu se poate angaja să-ți obțină câștig de cauză, pentru că, așa cum spunea azi destul de cinic un avocat al statului: „Statul e stăpân - rechiziționând casele, le ia foștilor proprietari toate drepturile, dar nici o datorie“. [...] M. c. p. 12 decembrie [1950], marți Am primit ieri cărțile poștale din 2 și 4 decembrie; am găsit-o azi când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de-o viață întreagă, iar vocea lui e un grohăit vestejitor și totodată melodios, care pare să iasă dintr-o oubliette de cinism fără fund. Presupun că filmului i se poate totuși reproșa că glamorizează politica internațională, pentru că, oricît de cinică ar fi, o comedie ca asta (sau ca His Girl Friday, sau ca One, Two, Three a lui Wilder) e totodată un omagiu adus energiei americane, reprezentate, în toate trei cazurile, de figura combinatorului abil care aranjează lucrurile una-două ; și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dorina - îi ține pe toți în frâu, fără ea toți ar înnebuni, toți se tem de ea, pe toți îi învârtește și-i sucește. Servitorii sunt dirijați de Dorina care le dă porunci, însărcinări etc. Dorina e o viperă sarcastică, cinică. Joi 9 Martie 2000 Dorina e foarte concretă în ceea ce spune. Pentru ea tot ce se întâmplă în casa asta și cu familia lui Orgon reprezintă întregul univers. Altă familie nu are. Copiii sunt ca și ai ei. Luni 20
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în care actrița Ada Gârțoman-Suhar își are mica sa proprietate privată. Babakina, Țiganca Ioana, Marieta...Cehov, Alecsandri, Nicolae Breban...Trei spectacole, trei personaje, trei întâlniri... O moșiereasă tânără și bogată, o țigancă deșteaptă și acidă, o activistă comunistă fățarnică și cinică - trei femei de vârste diferite (ce oroare!) îngrămădite în trupul altei femei care le desăvârșește și la face identități cu carne, cu suflet, cu frământări, cu sentimente, numai și numai din pricina harului de actriță. Magnetismul aparent spontan cu care își
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Revoluția din Octombrie? Cât mai trebuie că intelectualii s) se informeze despre URSS? Cunoscând câte ceva despre viața din ț)rile comuniste, nu sunt deloc de acord cu Avineri. Dup) p)rerea mea, analiza lui este nu doar superficial), ci și cinic), dac) te gandesti cât de puțin) libertate personal) exist) În Europa de Est. Nu trebuie s) sacrific)m drepturile altora. Dar m) uit din nou la profesorul Avineri și constat c) este o persoan) Încânt)toare, departe de a fi un om
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Maria țineau loc de Laios și Iocasta. Muzica sinistră scrisă pentru Sfinx, care provoacă o teamă viscerală, m-a făcut să mă Întreb cine altul decât Stalin l-ar fi putut Întruchipa mai elocvent pentru situația României pe Sfinxul devorator, cinic, distrugător de vieți și amintind de lagăre și exterminări. În această atmosferă ce evoca evenimente și epoci diferite, suprapunându-se Într-un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva piesa clasică pe care o știm și o discutăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era compus dintr-o serie de tablouri expresioniste care ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume cinică, unica legătură viabilă este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator științifico-futurist, un pian supradimensionat din care ieșea diavolul Însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit sărmanul Cupcici în noaptea aiasta chiar? Alexa și Negrilă îl privesc uluiți. N-ați aflat?! Chiar n-ați aflat?! Ce?!... Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul cădem asupra taberei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică prompt: „Foarte bine” (foarte bine că l-a părăsit!). „Cum adică foarte bine”, întreabă vădit intrigată una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de un alt anormal cu bani) executa o rapsodie de Liszt, pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală” - de lagăr? Umilit a fost și tata, pe când era școlar. Născut în 1905, avea 13 ani în 1918 și nu știa o boabă românește, motiv suficient pentru ca profesorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stil, morala hedonistă (Hérault de Séchelles nici nu era de fapt un libertin, ci un tânăr epicurian, om de spirit înțelept și brav). De altminteri, acea „deșănțare”, cum am numit-o adineauri, era mai mult verbală, era un fel mai cinic și mai sfidător de a disprețui ipocrizia, de a gusta plăcerile vieții și de a plasa vorbele de spirit. Oameni de spirit au existat întotdeauna, dar de regulă nu fac casă prea bună cu austeritatea ; în epoca aceasta însă, ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]