3,731 matches
-
munca ta. Aici a făcut o pauză, pentru a-mi da răgaz să-i mulțumesc pentru buna sa credință de tip regele Solomon. Cum eu am tăcut în continuare, s-a prefăcut că tușește ușor și a continuat: — Ca să fiu cinstit cu tine, Barbara, când am citit, am fost puțin confuz. Până la urmă, mi-e teamă că am fost chiar dezamăgit. În cameră a izbucnit un țârâit puternic. Pabblem a scos un oftat în timp ce s-a aplecat în față ca să apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă însor c-o americancă nebună. Știind că niciodată n-o să fiu destul pentru ea. Cel mai mult, lui Irene îi era dor de dreptul de a-l atinge. Naji îi promisese c-avea s-o iubească și s-o cinstească, dar, și mai esențial, își promisese trupul - degetele pentru plăcere, pieptul pentru căldură, brațele pentru siguranță. Eu n-am fost destul pentru mine, a spus Irene cu sinceritate. N-a contat cu câți bărbați m-am culcat, că eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi mai bine să-mi explici și mie. Aș fi preferat să mă prefac că nu știu nimic, dar... Îmi dau seama că te-am cam supărat, așa că nu mă mai pot abține... Îți spun totul, adevărul gol-goluț. Ca să fiu cinstit, am venit aici pentru șantaj... — Șantaj ? — Da. Nu-i așa, domnișoară? Fata luă cu mișcări rigide ibricul de pe aragazul din fața rafturilor și turnă apa fierbinte Într-un ceainic mare din porțelan. Nu făcu nici cel mai mic gest de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea pe parcurs, cerîndu-mi bani ca să-și țină gura. E adevărat că am și eu slăbiciunile mele, dar chiar să-ți bați joc și să n-ai deloc Încredere În mine... atunci ce rost mai are să te prefaci că ești cinstit? — Da, dar cînd Începi și născocești tot soiul de povești, nu te lași pînă nu mă scoți pe mine vinovată, nu ? ZÎmbetul Îi dispăru ca și cînd i l-ar fi smuls cineva. I se citi apoi pe chip HYPERLINK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-a trecut să zic ce ai Înțeles dumneata. Vedeam lucrurile mult mai simplu... un menaj În trei, de exemplu. El putea pretinde doar că este fratele dumitale, dar de fapt... Era și aceasta o posibilitate. — Adică cum? — Ca să fiu cinstit, starea de lucruri mi s-a părut ambiguă. — Mi-ar fi plăcut să-i spuneți așa ceva și fratelui meu. Dar acum nu mai am nici un dubiu. Am răsfoit repede albumul, Încercînd să n-o privesc. I-am arătat fotografia fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe tine, vreau doar să știu cum s-au petrecut lucrurile. — La ce bun? — De ce nu mi-ai zis de la bun Început că magazinul din orașul F furniza combustibil? Să nu-mi spui că n-ai știut. N-ai fost cinstit cu mine. Îmi mai ascunzi și alte lucruri importante? Se Înroși. Își țuguie buzele sfidător. Respira anevoie. Zău că faceți afirmații care distrug bunele intenții. V-am arătat fotografiile de bunăvoie... fără să mă gîndesc la vreo răsplată. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sinucid. De ce-oi fi avînd un caracter atît de mizerabil ? Oribil... Faceți-mi favoarea și uitați ce v-am spus despre cei care toarnă apă În benzină... M-a luat gura pe dinainte, dar adevărul este că negustorașii sînt cinstiți, În general... nu fac ei găinării din astea... Iar cît despre afacerile dubioase, țin și ei socoteli duble... Încearcă de două ori, eventual... Și chiar dacă mai toarnă ei apă, sînt atît de nepricepuți, că imediat Îi prind... zău că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nu-i aveai cu tine. Știau să negocieze cu vameșii, cui să dea șpagă, cum să facă fund raising de la excursioniști, să plătească lumea echitabil ieșirile și intrările în liniște. Mai păstrau câte o sticlă de coniac să ne cinstim în final cu toții că am trecut cu bine peste grelele încercări. Pe scurt, aveau mereu talentul să ne facă să ne simțim contrabandiști norocoși ai unei rețele mafiote. Ei vegheau la norocul nostru. Erau cu atât mai indispensabili, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amețeală, mintea începea să nu mai priceapă, cărările se împleticeau, și în mijlocul acestei nedumeriri absurde, vocea îi sări vioaie către domnul Pavel: - Niște păhărele pentru coniac. - N-avem coniac. - Avem, am cumpărat eu, special, dar gata să uit: să-l cinstim pe domnul judecător. Domnul Pavel aduse păhărelele, în timp ce ea scoase din sacoșa de piele cu care venise sticla cu coniac, și, destupând-o, începu să servească fiecăruia și doamnei Carolina pe care o strigă să vină de la bucătărie, ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu puteau fi omise în perioada margarinei și a morcovilor la borcan. Pentru cei care au desfășurat o activitate în "exterior", indiferent de domeniu, aceasta era altceva. La post îți puteai etala cel mai bine calitățile, pregătirea, maturitatea profesională. Fiind cinstit cu mine însumi, știind exact ce și cât pot, mă consideram fără exagerare bun pentru orice post! La acestea, se adăuga și faptul că vorbeam bine trei limbi străine: germana, franceza și engleza, așa că eram "valabil" pentru cel puțin 50
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prin copaci; vânturile duioase ale toamnei treceau printre mormintele tăcute și frunzele galbene foșneau. Iar străinul se odihnea sub glii. Târziu și-a adus aminte părintele Ștefan că mormântul străinului a rămas fără cruce, tocmai pe la sfârșitul toamnei; așadar a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atunci când oi veni, să chemăm pe Marin. —Uite, domnule! zise iute crâșmarul, cu ochii în sus și cu un deget înainte, parcă voia să-și aducă aminte de ceva; uite!... Îl chemăm și vă înțelegeți din două vorbe... O să-l cinstești cu țuică, domnule... Un pahar, două, trei, cât ai dumneata bunătate... și afacerea s-a încheiat! îți spui eu! pe onoarea mea! Eu, domnule, am fost caporal în oaste, la artilerie!... Mă cheamă Sandu Popescu! Și mă privi tăcând deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din satul Barboși - Covurlui. Fântâna Hazuluitc "Fântâna Hazului" În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un român pletos de pe la Dămienești, au cinstit o garafă de vin, ș-acu, așa, pe la o amiază, se pregătea să pornească acasă. Cum s-a făcut, cum s-a dres - și-a găsit degrabă un tovarăș la carul lui rămas fără trăgători. Un român „din ceea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuvinte s-au înțeles; satele alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă, ș-or cinsti un pahar dulce, pentru tovărășie și pentru prietinie. Am luat pe juncani trei sute fără doi lei, zise Dumitrache Hazu, cu un zâmbet blajin pe obrazul proaspăt ras. Am de unde da o cinste... Acasă mai am doi boi mândri ca ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
humelnic. Boierul închise ușa. Oamenii își puseră cușmele în cap și porniră spre bordeie. Iaca, tot ai rămas la noi... zise moș Nastase vesel. —Și mie îmi pare bine, răspunse Niță. Eu zic să luăm o leacă de rachiu, să cinstim, moș Nastase... —Bine, măi băiete, bine... numai noi nu prea avem crâșme pe-aici... Da’ sâmbătă sara se duce un om calare ș-aduce. Om cinsti noi mai târziu, de bine ce ne-am văzut... De-acu eu socot c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi pare bine, răspunse Niță. Eu zic să luăm o leacă de rachiu, să cinstim, moș Nastase... —Bine, măi băiete, bine... numai noi nu prea avem crâșme pe-aici... Da’ sâmbătă sara se duce un om calare ș-aduce. Om cinsti noi mai târziu, de bine ce ne-am văzut... De-acu eu socot c-ai să stai la noi... Boieru-i om cumsecade. —Adevărat, e om tânăr și deschis, mărturisi Lepădatu pe gânduri. Asfințise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și în colțul acela de lume, împresurat de toate părțile de tăcerea depărtărilor și de un ocean de întuneric, glasurile acestea moi aveau ceva blând și prietinesc. Flăcăuașul veni într-un târziu cu băutura. Așezați în jurul focului, oamenii începură a cinsti și a vorbi de greutățile muncitorilor de toamnă și despre pregătirile de iarnă. Și cum vorbeau, un tropot iute de cal răzbătu prin noapte, se apropie și se opri în dreptul perdelei. Moș Nastase Tentea zise rânjind: —Aista-i Sandu Faliboga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa-i! Acu-i sâmbătă sara și noi stăm la sfat și bem un pahar... De câți ani, în fiecare sâmbătă, ne strângem noi așa... Acu băietu ista, Niță, îi tânăr, da’ are s-ajungă și el ca noi ș-are să cinstească, ș-are să-și aducă aminte de cei bătrâni. Noi aicea așa petrecem, noi în de noi, popă n-avem, biserică n-avem... suntem și noi niște bieți oameni care trăim în singurătate... Gheorghe Barbă începu a râde scuturându-și pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a râde scuturându-și pletele cărunte: — Iaca așa, măi băiete, vorbește și jâdovu ista de când îl țin eu minte, așa vorbește și oaia asta, moșneagul ista de Tentea... Spun una, spun alta, da’ toate-s la un fel... Și după ce cinstim rachiul, ne ducem și ne culcăm... Da’ eu, bre, eu îs de la munte, de unde sunt păduri... Ați văzut voi, măi, păduri ca acolo? Pune, măi, zece moșii ca a boierului, o sută de moșii cap la cap... tot pădure verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu ai ale tale, și eu vreau să mă împac cu tine!... Ia lasă-mă, bădică... grăi năcăjit Niță și se întoarse să plece. —Măi Lepădatule! nu mă supăra! strigă Faliboga. Eu vreau să mă împac cu tine și să cinstim amândoi o leacă de băutură!... Faliboga apucă mânios de brațul drept pe Niță și-l smunci spre el. — Hai cu mine! Lepădatu îl urmă în tăcere prin cernerea ploii și prin amurgul mohorât. Nimeni n-auzise, nimeni nu văzuse ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas bărbătesc. Am venit, ș-am adus și ulciorul... Grecușor intră cu ulciorul. Și-ndată Faliboga turnă vin în ulcele de lut și cinsti pe cei de față. —De mult nu s-a mai văzut vin pe-aici, zise el vesel, da’ încaltea acu am adus de cel vechi, de la un jidan de la Săveni. Iaca, și eu închin ulcica asta... Și zic să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din alte vremuri, și care a venit după mine cine știe din câte hotare... Și să trăiască și Niță Lepădatu să-mi cunoască inima... Iar Barbă să zică ceva din fluierul lui!... Bău de dușcă ulcica ș-o întinse Ianei. Cinstiră și ceilalți. Bău și Lepădatu, sub privirile arzătoare ale lui Faliboga; iar Gheorghe Barbă începu a zice din fluier un cântec de la munte. — La munte la noi, altfel sună fluierul, grăi el după ce se opri. Cânți sus - și-ți răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei, și pe la amiază și părintele și dascălul plecară pe caiii lor, pe întinderea albă de omăt. Oamenii îi urmăriră cu ochii până ce se pierdură în depărtare ca două puncte negre. În sărbători oamenii mâncară carne de porc, după datină; cinstiră și băutură. Știau că trec într-un an nou și se înveseleau în căldura bordeielor. Își făcură rândul la mâncare și băutură și ciobanii și haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-o oală cu borș o găină grasă în cinstea musafirului. Doi flăcăuași sprinteni trebăluiau prin gospodărie, prin șura curată și prin ocolul vitelor. - Și într-un târziu, după ce ospătai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la rând pe toți prezicătorii din Fès pentru a le cere ajutorul. ANUL PREZICĂTORILOR 901 de la hegira (21 septembrie 1495 8 septembrie 1496) Femeile cinstite din Fès, când sunt nevoite să străbată piața de flori, grăbesc pasul, se înfășoară mai tare în văluri și aruncă-n dreapta și-n stânga priviri de animal hăituit; căci, dacă folosirea mirtului sau a narcisei nu are în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]