2,486 matches
-
De-i suna din corn odată Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori Îți vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară, Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spînzurătorile! {EminescuOpI 184} S-A DUS AMORUL... S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii cenușii se mai războiesc crunt; iar greierii de sub fereastră-au dispărut! Și totuși noiembrie ne desenează pe-un șevalet așezat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
precum și la discrepanța dintre viețile lungi ale oamenilor în raport cu prognoza de rezistență a clădirilor, calculată ca urmare a furtului de materiale, la construcția lor cu acceptul Primarului, a acoliților săi et Company, la maximum 123 de ani, brăileanul trăind cât cioara, quod erat demonstrandum!... Sigur, omul de rând habar n-avea, Brăila existând dintotdeauna sub un clopot divin, dar sigur, efect imediat simțit în Iad, pentru că foarte rar marfa păcatului ateriza aici, îngrijorare care stârni oarece panică în rândul dizidenților Universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci poate noi, cârâiau ciorile! N-aveți voi ce face cu suflet de femeie, vorbea Mioara! Nimeni n-are ce face cu mine, nimeni nu-ncearcă să spună adevărul. Nu cumva mi l-ai luat tu? întrebă Mioara pe Autor. Eu nu știu ce să fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd până în Transnistria! Ciorile înghețaseră în cer. Țurțurii din nori nici nu le clinteau în ploaia de meteoriți. Un pilot din viitor se prăbuși la pământ chiar lângă paznicul din Mogador. Dacă nu erau airbag-urile cu aer cald, se făcea una cu pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu mâinile ridicate în fața soldaților. Se auziră câteva focuri de avertisment în aer, dar din stolurile de ciori înghețate nu se clinti niciuna. Paznicul înțelese că ceva nu e în regulă și asmuți din baracă dulăul care dormea lângă sobă. Străinii s-au oprit privind bestia. Un soldat trase un glonț. Glonțul trecu prin câine și ricoșă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic, pe culoarul lui văzându-ne ca doi călători plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam la vreo 100 de metri deasupra capului unde, într-un tribunal clădit din nori, Magistrați în robe roșii cu măști de lup pe cap treceau ciornele de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
putem ști că totalul acestor curbe independente una de alta este congruent scopului ideal pe care îl înglobează? Și dacă totul e congruent cu nașterea unei alte ecuații, iar matematicile superioare nu au găsit răspunsul? Și alte tocane din astea. Ciorile au dus întrebările tale infantile Magiștrilor mascați, care, firește, au scos fulgere din ochi atunci când îți citeau inepțiile. Se pare că la ceva tot ai fost bun, cu gafa ta de elev începător. Fulgerele au speriat pe magistrul de fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale gării din Brăila, pe holurile de beton ale școlii, pe holurile largi ale tinereții, cu ferestre uriașe, dincolo de ele foșnind, înspăimântător, porumbul. Cât uram această simfonie verde, cu partitura foșnetului moale, sfâșietoare, înfrigurată, uscată, seacă, plasticizată osmotic cu croncănitul ciorilor avide de a distruge această imensitate nestatornică, străbătută de acea sperietoare vie cu o șapcă de elev pe creștetul pleșuv, gonind nu se știe de ce printre cocenii drepți, încărcați cu știuleți galbeni și grei, bolborosind versuri sau rugăciuni sau injurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mmmuult mai ușor sărăcia și mizeria, și nu-ți mai pare rău după viața bună. -Cerșitul face parte din ratarea aia de care vorbești? Eu cerșesc, dar nu mi se trage de la ratare. M-am născut ca să sperii vrăbiile și ciorile, m-am născut singur și am rămas singur, am mers la școală câțiva ani, numai pentru a avea cu cine să mă bat, am fost brancardier la un spital de boli mintale, am furat, am fost pește, mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul că li se vor lua banii, și la gândul că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
om. Era ceva în aer și pe ulițe din pustietățile de care vorbesc scripturile; în locul mulțimei de trăsuri, neguțitori, de miimile de jidovi, domnia tăcerea grozavă a unui oraș de șaptezeci mii de oameni ce se rumpe numai de cârâiturile cioarelor, de urletul turmelor de câini sălbăticiți și de călcarea calului meu. Vă scutesc, domnilor, de reflecțiile mele..., dară mare jale este pe vremi nenorocite, când un târg sau o țară se topește într-o clipeală. Vă doresc să nu agiungeți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace și te mai așteptăm să treci pe la noi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
farsa aceea din Parlament când vechii comuniști s-au adunat în parlamentul României ca să condamne... comunismul pe baza unui raport scris de un alt jidan ajuns acum în stadiul de evreu, numit Vladimir Tismăneanu. Ia să vedem cine mama ciorilor o mai fi și acesta. Și iată ce găsim despre înaintașii săi: „Leonte Tismăneanu născut Leonid Tisminețki (n. 26 februarie 1913 - d. 1981) a fost un om politic, militant comunist și teoretician român de naționalitate evreiască, născut la Soroca, Basarabia
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să se ascundă undeva, pentru a nu i se observa lipsa lui capitală, el se apucă să facă teoria chibritului, pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă scriu o glumă, despre o cioară care stă în par, vine câte un individ din acesta care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe locul unde eu doar i-am sugerat că ar fi un eventual chibrit. Dacă scriu o glumă, despre o cioară care stă în par, vine câte un individ din acesta care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care demonstrează că potrivit teoriei lui Kant și Laplace, cioara aceea are X posibilități de manifestare, mecanică și volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
volițională ,pentru o evoluție plenară în spațiul virtualo-cognitivo-semiotic, și că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că potrivit unui paragraf din Hegel, coroborat cu o scriere a lui Schoepenhauer, cioara, nu este decât o proiecție a realului cognitiv, în conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
conștiința noastră și de fapt, nu este o cioară ci ... și dă-i și luptă, pe tema ciorii până-ți face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă nu știi cu cine îți pui în cârd. Săracul nenea Iancu, nu degeaba spunea că nu trebuie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de mers până la autobuz mai bine de un kilometru pe marginea liniei ferate, în văzul tuturor mașinilor care veneau pe șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]