8,186 matches
-
pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. - E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
vină la serviciu înaintea mea. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi‑am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin minte cu o viteză uimitoare. Ce‑ar fi să plec chiar acum? Este o cursă peste câteva minute
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
dialectică a regimului comunist, motiv pentru care a și fost promovată curând la Inspectoratul Școlar al Regiunii Banat. După plecarea ei, așadar, am fost dați pe mâna lui Bologa. Era un om înalt, cu fruntea adânc decupată, nas proeminent, mers ciudat, cu picioarele cam aruncate înainte. Te cucerea cu un umor al lui, spontan, distingând el latura comică a lucrurilor cu mult înainte de a i se releva și interlocutorului. Se ofusca ușor, nesuportând să fie contrazis, de pildă, după ce a participat
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
care nimeresc în fața unul agregat de securitate care îmi cercetează în amănunțime bagajele de mână la raze X. În fața mea un fel de poartă „spre viitor” fără ușă, care seamănă cu un arc de triumf. Un flăcău cu un aparat ciudat în mâna mă invita să trec prin poarta respectivă. Se aude un țiuit și cerberul mă fixează într-un pătrat desenat pe dușumea și începe să mă maseze pe tot corpul ba cu aparatul, ba cu mâinile. În fine, ajunge
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
pe dinafară. Și am zâmbit observându-i persiflarea subțire din prima parte a scrisorii, amestecată cu o undă de înțelegere și duioșie, să nu spun chiar compasiune din cea de a doua parte a ei. Și oricât ar părea de ciudat, îmi trecuse toată supărarea. Nu-i mai purtam nici un fel de ciudă acestei Căpriana care, mi se păruse mie, ținea morțiș să păstrăm legătura. În definitv ce ar fi rău în asta, din moment ce nu dăunează nimănui? Așa se face că
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi opresc suspine Și mâna-mi tremură ciudat Când gându-mi zboară către tine La viața-n doi cât ne-a fost dat ... Aș vrea să nu mai plouă seara Și ramuri să nu se mai despoaie Și să-și ascundă goliciunea Sub picuri mici și reci de
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
mănuși albe și fracuri ce serveau la mese. Nu iși revenea din mirare, nu înțelegea. O petrecere surpriză? Ea nu aflase nimic. Nici măcar nu era echipată adecvat. Căuta din priviri toaleta, să-și aranjeze ținuta. Părea în transă. Un sentiment ciudat o înfiora. O forță nevăzută îi purta pașii în locuri dinainte stabilite. În incăperea destinată doamnelor se uită în oglindă. O femeie cu păr negru tuns a la francaise, cu bentiță argintie în jurul frunții, o studia uimită. Rochia retro în
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Probabil, lucrurile trebuie să-și urmeze cursul. - Să nu răcești, Carol! auzi vocea cu inflexiuni joase. Își încrucișă mâinile la piept și se intoarse către el. Nu-i vedea fața. Lumina ii bătea în spate. Stătea cu mâinile în buzunare. Ciudat om. - Nu sunt lămurită. De ce m-ai adus aici? - Nu eu te-am adus. Destinul ne-a reunit. - Vrei, să fii mai explicit? Sunt pilită, dar neuronul funcționează la capacitate maximă. - Două lumi diferite au interferat și ne-am întâlnit
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
probabil că Teroarea din anul 1794, ce a urmat Declarației... din anul 1789, dincolo de conjuncturile evenimențiale și temperamentul protagoniștilor revoluției, poate fi pusă și pe seama nedesemnării explicite a legalității ca valoare fundamentală în corpul celebrei declarații. (5) Un fapt destul de ciudat dacă ne gîndim că Declarația avea sensul unei constituții. Or, importanța legalității este multidimensională. Din punct de vedere filosofic, ea mută chestiunea dreptății dintr-un plan aproape exclusiv divin în planul relațiilor dintre oameni și dintre aceștia și instituțiile create
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
tot mai puțini se-opresc s-asiste roluri nesecate de soare de lumină pelerini cu alte roluri scrise pe-alte scene cu alte lecții dure de-nvățat cu ochi deschiși în visurile terne n-au timp de rolul unui clovn ciudat sunt clovnul mut din propria mea viață joc roluri într-un teatru de coșmar fac valuri în a timpurilor ceață cu strâmte zile prinse-n calendar 15.07.2014 desprinderea de lume din strop de soare clipe-s adunate un
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
și calmase parcă prin discuția cu noi), nicidecum nu preferă ideea de plimbărica cu propriile-i resurse „naturale”.:)) De remarcat faptul că poate greutatea de exprimare îl calmase pe acela, însă el putea să vorbească în limba internațională am văzut. Ciudat fusese la vamă, unde tipele nu prea stiiau engleză (chiar acolo, în așa posturi!), dar tot se uitau așa, ba că din cauza verificărilor, ba că verificau actele prea mult timp, dar.. I-am zis colegului că fetele l-au găsit
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
malul Dunării, în spatele său. - Bună ziua, Cristian. Mi-a spus Andreea... De bucurie Cristian a luat buchetul de trandafiri în mână și-a luat iubita de gât strângând-o, gata, gata să o sufoce. În ochi avea lacrimi de bucurie. Ce ciudat. Sentimentele care îl încercau erau copleșitoare. Acum putea să trăiască la întreaga intensitate aceste mișcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Și-a strâns iubita în brațe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
în: Ediția nr. 130 din 10 mai 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 8 Mai 2011. Te uită-n ochii mei și-ascultă Până ce ochii tăi mă dor- E liniște ca după nuntă Și mirii tac în treaba lor... Ce dor ciudat îmi arde huma! E luna mai în toate cele, Tu nu auzi cum cade bruma Din cer pe dealurile mele? Sătule de atâta larmă, Ca apa obosită-n piuă, Lasă-mi cuvintele să doarmă, Măcar până se face ziuă Și-
E LINIŞTE CA DUPĂ NUNTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349600_a_350929]
-
i-l bănuiam fixat undeva în spatele unui lampadar ce cobora dintr-un tavan stacojiu, cu brațe lustruite și sculptate împrăștiind o lumină calmă, proteguitoare, spre o femeie cu un chip încă nedeslușit și cu atât mai mult misterios. Ce era ciudat e că intrase direct, fără vreo formulă protocolară, în subiect, îl epuizase în nici o frază mai ca lumea, părea încifrată, era de presupus că preliminariile nu făceau parte din joc - dacă o fi fost vreunul, iar momentul apropierii dialogului nu
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
sărit în ochi” sunt, în mod paradoxal, tocmai cele ale ... ”părintelui PARADOXISMULUI mondial”: dl prof. univ. dr., de la Universitatea din New Mexico - FLORENTIN SMARANDACHE (prezent la secțiunea de Proza). Și “săritul în ochi” nu este chiar întâmplător: pentru noi, extrem de ciudat este că acela ce-l combate pe Albert Einstein, prin mijloace matematice și fizice genialoide, să gândească și scrie maxime/aforisme (cu conținut paradoxal, “bien sür”!), de o atât de nobilă sensibilitate: “Nu doar să cunoști lumea, ci să poți
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
Slatina - unde am participat la Festivalul de Literatură ce poartă numele tumultuosului poet - în care am cunoscut și am reîntâlnit oameni deosebiți. Și nu știu cum, amintirea lui Minulescu mă trimite la pelicula „Madame Bovary”, vizionată chiar în aceste zile de Sărbătoare. Ciudat, spre deosebire de roman, ecranizarea mi-a lăsat un gust amar. Regizorul și-a condamnat eroii de la început la moarte, făcând din ei niște fantome terne, fără suflet, care se simțeau vinovați înainte de a păcătui. Vinovăție transmisă și mie! Tăcerea nefirească ce
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
mai tare, zâne și fauni, centauri și inorogi, zei și monștri. Să te ferești însă de viclenia demonului cu șase capete”, rosti mica vietate pe un ton blând, asemănător celui uman. Fetița japoneză începea să-și dea seama că ceva ciudat se petrece cu ea, că, chiar dacă Pădurea Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca de la un moment dat încolo să fi avut halucinații. Prea erau multe lucruri ciudate, inexplicabile, ce păreau izvorâte din
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
bătrâna se agita întruna, de parcă nu ea provocase incidentul. A ajuns la serviciu cu o întârziere de un sfert de oră. "Hallo tuturor... Scuze pentru mica întârziere", rosti pe un ton jovial. Colegii, în frunte cu boss-ul, o priveau ciudat, de parcă ar fi venit dintr-o altă lume. S-a enervat. "Hei, care e problema? Mi-am cerut scuze. Chiar nu pot să întârziu și eu în trei ani un sfert de oră?". "Și cu țeava spartă, cu apartamentul inundat
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Cum va trece peste imensa durere și ce-i va mai rezerva viitorul - rămâne de văzut. Cu aceste gânduri în minte, s-a pregătit pentru o nouă zi obositoare și a plecat către job. Ajunsă acolo, i s-a părut ciudat modul în care o fixa colegul de birou, Mike. Părea că nu-și mai dezlipește privirea de ea și asta i se părea ciudat. Mike era un tip mai curând retras, un maniac al computer-ului și al prânzurilor la
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
pentru o nouă zi obositoare și a plecat către job. Ajunsă acolo, i s-a părut ciudat modul în care o fixa colegul de birou, Mike. Părea că nu-și mai dezlipește privirea de ea și asta i se părea ciudat. Mike era un tip mai curând retras, un maniac al computer-ului și al prânzurilor la fast-food. Bun coleg, mai ieșea din când în când la o bere cu băieții, mai arunca uneori o ocheadă fetelor. Și cam atât, nu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
el, nu plânge, viața e un rai în care toți ne desfătăm, numai că noi nu vrem să ne dăm seama de asta, căci dacă am vrea, chiar mâine tot pământul ar fi un rai.” Vorbele lui sunau atât de ciudat și cu atâta hotărâre, încât toată lumea se minuna și lăcrima înduioșată. Adeseori veneau prietenii să ne vadă. “Dragii mei, îi întâmpina el, zău, nu știu prin ce m-am făcut vrednic de dragostea voastră... Cum am putut să n-o
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
trebuit să te întreb...". Aici. Lângă mine. Fierbinte. * Mergând rătăcit pe străzi, prin parcuri, ca un vagabond al altui timp. Nu am vrut să trădez pe nimeni, pe cuvânt că nu am vrut... Dar destinul s-a comportat atât de ciudat cu mine... Cu fata cu vioara... Cu Deborah. Probabil că așa se întâmplă în viață, până să te ridici de la pământ, ai fost deja lovit cu brutalitate... proiectat într-o lume paralelă. O ființă duală, uneori cu o psihologie de-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
căror tufe de mur cată spre soare. Zona se află între comunele Bertea și Ștefești . Deasupra zonei au fost văzute în câteva rânduri lumini ciudate deplasându-se în zig-zag. Eu nu sunt geolog, dar întotdeauna mi s-a părut foarte ciudat acest platou , într-un ocean de creste deluroase. Dar despre asta , vom mai povesti și altă dată. Am plecat gânditor la vale , abordând în gând viitoare planuri de cercetare geologica a Podului Berții , dar mi-am amintit de Valea Trovanților
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
autostradă în Germania. S-a dus să facă pipi și când s-a întors a călcat-o un tir, explică ca de obicei, când era întrebat de cineva, Iulian. Studenta îl studie cu atenție. I se păru că este cam ciudat cu aceste explicații. “Poate s-a șocat de la accidentul produs. Probabil ținea mult la soție”, găsi ea explicația, după ce se gândi că bărbatul din fața sa, arată superb. Mult mai bine decât toți colegii ei de an. Ba chiar decât cei
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
distractiv în același timp. Dar crea dependență... nu mai reușea să se dezlipescă de computer odată ce făcuse pasul acesta. Duminică, Iulian se îmbrăcă elegant, ca de obicei, cu cămașa sa albă și blugi. Andrei însă, orice ar fi îmbrăcat, tot ciudat părea cu fața și aspectul său de om bătrân. Părea mai în vârstă chiar decât tatăl său. Profesoara se gătise și se aranjase exagerat. Se vedea clar că dorește să-l impresioneze pe Iulian. Iar cu meniul pregătit se întrecuse
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]