2,545 matches
-
pleacă la Oran - „un oraș obișnuit și nimic mai mult decât o prefectură franceză de pe coasta algeriană” - unde va plasa acțiunea romanului "Ciuma". În 1940 se căsătorește cu Francine Faure, originară din Oran. În 1941 începe să lucreze la romanul "Ciuma". În 1942 un reviriment al bolii sale îl obligă pe Camus să se odihnească la Chambon-sur-Lignon. La 8 noiembrie 1942 are loc debarcarea trupelor anglo-americane în Africa de Nord, fapt care îl separă până la Eliberare pe Camus de soția sa, rămasă la
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
îl obligă pe Camus să se odihnească la Chambon-sur-Lignon. La 8 noiembrie 1942 are loc debarcarea trupelor anglo-americane în Africa de Nord, fapt care îl separă până la Eliberare pe Camus de soția sa, rămasă la Oran. În 1946 termină de scris romanul "Ciuma". Vine, apoi, amurgul împlinirilor, marcat și de decernarea Premiul Nobel pentru literatură în 1957. După trei ani, la 4 ianuarie 1960, moare într-un stupid accident de mașină, în timp ce se întorcea la Paris din scurta vacanță a sărbătorilor de iarnă
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
povestiri "Reversul și Fața", "Exilul și împărăția" conțin în formă artistică episoade ale copilăriei algeriene și chiar momente ulterioare, fără să anticipeze tematica romanelor. "Moartea fericită" este varianta inițială a romanului " Străinul" (1942), căruia i-au urmat alte doua romane: "Ciuma" (1946) și "Căderea" (1956), care propuneau două atitudini existențiale numite explicit și în eseuri: constatarea absurdului existenței, care dizolvă voința, și lupta, care anulează temporar lipsa de sens a vieții. Piesele de teatru "Caligula" (1938), "Neînțelegerea" (1944), " Starea de asediu
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
destramă în fața unui narator imaginar, ce îi potențează sentimentul exilului. Prozatorul pare să nu acorde eroilor săi șansa de a ieși din absurd, înstrăinare și vinovăție nici măcar prin moarte, care ar fi un final sigur, precizat și terapeutic. Doar romanul "Ciuma" refuză ideea agoniei perpetue, întrezărind o soluție temporară pentru umanitate: lupta...
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
atunci la Henric al III-lea al Franței și apoi la alți monarhi străini ce s-au succedat rapid, ceea ce a produs un declin al importanței orașului, declin înrăutățit de jafurile din timpul invaziei suedeze și de o epidemie de ciumă bubonică ce a ucis 20.000 de locuitori ai capitalei. În 1596, Sigismund al III-lea din dinastia suedeză Vasa a mutat capitala administrativă a Uniunii Polono-Lituaniene de la Cracovia la Varșovia. Deja slăbită în secolul al XVIII-lea, până prin anii
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului. Tot Papa Calixt al III-lea, l-a numit pe Iancu de Hunedoara: „atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”. Iancu de Hunedoara a murit în 11 august 1456, de ciumă, în tabăra de la Zemun. S-a instaurat, după victoria creștinilor de la Belgrad, o perioadă de 70 de ani de liniște relativă la granița de sud est a regatului maghiar. Iancu de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf.
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Domnia Capețienilor indirecți a început cu Filip al VI-lea (1328-1350), începând astfel o nouă serie de 13 regi (primii 7 vor domni din tată în fiu), perioadă marcată de profunde zguduiri, produse de Ciuma Neagră și de Războiul de 100 de ani, care s-a desfășurat în mare parte pe teritoriul Franței și a adus o instabilitate politică cronică, ilustrată de două regențe și o perioadă de 6 ani în care Franța nu are
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
lipsă din corpurile lor ca să avem cu ce arunca." De asemenea Dead folosea mai multe metode prin care făcea tot posibilul să arate ca un cadavru: își vopsea fața în alb pentru a imita paloarea celor care au murit de ciumă, purta haine pe care în prealabil le îngropase cu câteva săptămâni înainte de concert și avea un corb mort pe care îl mirosea înainte de a intra pe scenă pentru a simți duhoarea morții. În timp obiceiul de a avea capete de
Per Yngve Ohlin () [Corola-website/Science/312016_a_313345]
-
numeroase zone unde oile pășteau, pentru a le crește în captivitate și a le lua lâna pe care erau plătiți bine. a început, izolat, încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, după „Moartea Neagră”, - marea epidemie de ciumă din 1348. Împrejmuirile au continuat în secolul al XV-lea și au luat avânt în perioada Tudorilor, fiind cauzate de cererea tot mai mare de lână pe piață. Apariția acestui fenomen a însemnat renunțarea unei părți însemnate a nobilimii la
Fenomenul împrejmuirilor () [Corola-website/Science/312156_a_313485]
-
la adresa picturilor sale din biserica "Santissima Annunzziata". În ciuda faptului că este admirat din ce în ce mai puțin, continuă să picteze cu o enegie uriașă până în ultima clipă a vieții sale. Moare în februarie 1523 în Fontignano, lângă Perugia, probabil victimă aunei epidemii de ciumă bubonică. Nu se cunoaște locul unde a fost înmormântat.
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
popor străin. La vestea morții celor doi împărați, Trebonianus Gallus a fost declarat împărat, în timp ce la Roma, Hostilian, fiul mai mic al lui Decius, a fost numit în aceeași funcție. Cei doi au domnit împreună până la moartea lui Hostilian de ciumă.
Herennius Etruscus () [Corola-website/Science/312244_a_313573]
-
politice și financiare. În 1512, când guvernul din Florența se temea de întoarcerea familiei Medici din exil, Francesco a fost închis, fiind eliberat mai târziu, în septembrie, la întoarcerea familiei Medici. Unele surse susțin faptul că Francesco a murit datorită ciumei în anul 1538. Lisa s-a îmbolnăvit și a fost luată de către fiica sa, Ludovica, la mănăstirea Sant'Orsola, pentru a fi îngrijită, unde a murit patru ani mai târziu la vârsta de 63 de ani. Alte surse susțin că
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit "„Părul Călugărului”" de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a doua oară când a fost adusă în sat în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742 sau de mai târziu. Interiorul bisericii a fost repictat în 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost executate pe lemn, parțial nivelat cu bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
la sfârșitul secolului. Până în 1300 dezvoltarea economică este alimentată de o conjunctură economică favorabilă. Orașele se extind, deseori o a doua centură de fortificații fiind necesară. Expansiunea este frânată în secolul al XIV-lea datorită numeroaselor crize și epidemii de ciumă, în majoritatea orașelor numărul locuitorilor scăzând. Majoritatea orașelor au regăsit nivelul populației din 1300 abia în secolul al XIX-lea. La sfârșitul războiului de o sută de ani teritoriile actualei Belgii, cu excepția Principatului Liège, intră sub dominația Ducilor de Burgundia
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
grijă de el însuși. În decembrie, Catesby l-a recrutat în complot pe slujitorul său, , după ce acesta din urmă a aflat accidental de el. La 24 decembrie s-a anunțat că redeschiderea lucrărilor Parlamentului va fi amânată. Îngrijorarea legată de ciumă însemna că, în loc să lucreze în luna februarie, cum se bazau complotiștii la început, Parlamentul avea să se întrunească din nou abia după 3 octombrie 1605. Relatarea contemporană a acuzatorilor a susținut că în acest timp conspiratorii au săpat un tunel
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Fawkes, la început fuseseră aduse 20 de butoaie de praf de pușcă, după care alte 16, la 20 iulie. Praful de pușcă era teoretic sub monopol de stat, dar era ușor de obținut din surse ilicite. La 28 iulie, amenințarea ciumei a amânat din nou deschiderea Parlamentului, de această dată până marți, 5 noiembrie. Fawkes a părăsit țara pentru o perioadă scurtă de timp. Regele, între timp, și-a petrecut mare parte a verii departe de oraș, la vânătoare. El stătea
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
sud de Turda) a fost omorât mișelește Mihai Viteazul, „"cel frumos ca un copaciu"”, ostașii lui Gabriel Báthory trec prin foc și sabie pe românii din jurul Sibiului, pentru sprijinul acordat domnitorului muntean. Drept urmare se înregistrează o foamete cumplită urmată de ciumă care a decimat populația. În secolul al XVII-lea, satul este meționat în documente ce atestă tranzacțiile cu terenuri între diverși „domni de pământ” și slujbași regești. Astfel, în 1622 principele calvin Mihai Apafi I donează anumite părți din sat
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
categorie restrânsă de locuitori o formau "plăieșii", care erau încadrați în „"Corpul plăieșilor"”, veche instituție feudală creată pentru asigurarea granițelor țării. Aceștia patrulau pe potecile munților, împiedicând emigrările, zădărnicind contrabanda și asigurând un cordon sanitar în perioada deselor epidemii de ciumă și holeră. Tot acestor plăieși le revenea sarcina de a încasa veniturile munților. Plăieșii se recrutau din rândurile iobagilor și își păstrau portul lor național. Drept răsplată pentru serviciul prestat, ei nu numai că erau scoși din rândul iobagilor dar
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
măiestria artistică. Nu există niciun document care să ateste legăturile sale artistice cu marii maeștri italieni ai picturii din perioada Renașterii, dar influența lor este evidentă în operele sale. În 1511, Correggio se refugiază la Mantova, din cauza unei epidemii de ciumă care bântuia în orașul său natal. În Mantova are la dispoziție bogata colecție de opere antice a familiei Gonzaga. O influență puternică exercită asupra sa frescele lui Andrea Mantegna (1431-1506) din "Camera degli Sposi" a palatului Gonzaga. Admirând capodoperele antice
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
Mondial, unde își pierde un frate mai mare. La întoarcere, ajunge căpitan de șlep (după o altă versiune, atman, adică șef de echipă pescărească). Doi dintre copiii săi mor înecați, trupurile nefiind găsite. Două zile mai târziu, soția bolnavă de ciumă moare la un spital din Giurgiu. Ceilalți doi copii mor în scurt timp, molipsiți de ciumă de către mama lor. Pierderea primei soții și a celor patru copii îl determină pe Vasali să înceapă să bea, avându-l ca partener de
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
altă versiune, atman, adică șef de echipă pescărească). Doi dintre copiii săi mor înecați, trupurile nefiind găsite. Două zile mai târziu, soția bolnavă de ciumă moare la un spital din Giurgiu. Ceilalți doi copii mor în scurt timp, molipsiți de ciumă de către mama lor. Pierderea primei soții și a celor patru copii îl determină pe Vasali să înceapă să bea, avându-l ca partener de băutură pe Akim Parfenie, cu a cărui fată mai mică, Avdotia Arina, se va căsători. La
Terente () [Corola-website/Science/311263_a_312592]
-
consumul cerealelor (orz, secară, grâu) făcând pâine neagră. În schimb, nobilii aveau mese bogate în carne, ouă și pește, mâncând și legume și fructe, vinuri, dulciuri, unele aduse din Orient. În Europa se consuma mai multă carne decât în Orient. Ciuma a fost reprezentată printr-un schelet călărind un purice (Moartea era simbolizata ca schelet).A apărut în anul 1338 și s-a răspândit din Asia până în Europa. Aceasta se transmitea prin pișcătura șobolanilor de către purici. Aceasta boală a ucis aproape
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
veche:Οἰδίπους Τύραννος, "Oidipous Tyrannos") este o tragedie scrisă de Sofocle. A fost jucată pentru prima dată pe la aproximativ 429 î.Hr.. Tragedia „""” începe cu freamătul cetății Teba, care se afla în fața unui chin: plantele, animalele și femeile erau sterile, iar ciuma făcea nenumărate victime. Tebanii vin să ceară ajutorul lui Oedip, regele Tebei, care îi scăpase și de Sfinx, răspunzând corect la ghicitoarea acestuia. Creon, cumnatul lui Oedip, este trimis la oracol să afle de ce s-a abătut această nenorocire asupra
Oedip rege () [Corola-website/Science/311366_a_312695]
-
toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie și domnitorul Matei Ghica (1753-1756) care s-au retras aici din cauza unei epidemii de ciumă. Episcopul Inochentie a adus o serie de adăugiri complexului mănăstiresc, el adăugând catapeteasma (1766) și pridvorul închis (1768). Între anii 1852-1853 s-au efectuat lucrări ample de reparații, din inițiativa episcopului Meletie Istratie al Hușilor, care a făcut mai multe
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]