3,264 matches
-
Uită-te numai În ce hal Îi sunt pantalonii. Trebuie să-mi amintesc eu tot?! Orice lucru. Și jur că nu mai e nici un pic de loc În creierul meu, Richard. Mi-am amintit să te rog să verifici dacă cizmele de cauciuc sunt În mașină. Îmi pare rău, am uitat. Nu e mare lucru. Ba nu, nu-ți pare rău. Dacă ți-ar fi părut rău, nu ai fi uitat. Ce cantitate de amintiri credeți că poate Înmagazina creierul uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dintre certurile mele de acum cu Richard sunt despre ținut minte sau uitat lucruri. Ca atunci când am ajuns pe plaja din Pembrokeshire, În acea primă după-amiază din vacanța de la jumătatea trimestrului și s-a dovedit că Richard uitase să Împacheteze cizmele de cauciuc ale copiilor. Nu știu ce m-a făcut să-mi ies din minți În halul ăla. Da, copiii aveau picioarele ude, dar se simțeau atât de bine. Înfofoliți În trei straturi de haine, Ben și Emily se joacă mulțumiți lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Păi, căutăm un condur de sticlă care să suporte cea mai mare presiune pe milimetru pătrat și care să nu scape din picior la miezul nopții. În caz că nu găsim așa ceva, ne vom mulțumi cu ăștia, și cu ăștia, o, și cizmele alea maro sunt frumoase. Mă scuzați, aveți cumva cizmele acestea, mărimea 36? —Tu porți 36? mă Întreabă Momo neîncrezătoare. —Nu, tu porți. Dar nu pot să... Douăzeci de minute mai târziu, stăteam la casă cu patru cutii. Puse În situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cea mai mare presiune pe milimetru pătrat și care să nu scape din picior la miezul nopții. În caz că nu găsim așa ceva, ne vom mulțumi cu ăștia, și cu ăștia, o, și cizmele alea maro sunt frumoase. Mă scuzați, aveți cumva cizmele acestea, mărimea 36? —Tu porți 36? mă Întreabă Momo neîncrezătoare. —Nu, tu porți. Dar nu pot să... Douăzeci de minute mai târziu, stăteam la casă cu patru cutii. Puse În situația de a alege Între pantofii cu tocuri cafea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În situația de a alege Între pantofii cu tocuri cafea cu lapte și cei bleumarin cu cataramă, am ales ambele perechi. Apoi am mai luat și pantofii negri cu toc cui pentru că erau prea frumoși ca să nu-i ai și cizmele de culoarea caramelei, care au fost un chilipir. — Îmi plac mult cei negri, spune ea, dar nu cred că pot efectiv să merg cu ei. Nu asta e ideea, Momo. Ideea e să mergi cu capul cât mai sus. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e că mama, care se autodenumește „mami, deoarece sună mai englezește“, este obsedată de ideea de a controla viața unicei sale fiice. Mamă de profesie și snoabă uluitor de tupeistă, are un fix cu aristocrații britanici, decorațiunile lor interioare și cizmele lor de cauciuc (Le Chameau, căptușite cu piele). Ambiția ei era să mă mărite cu un bărbat englez și aristocratic. (Cariera nu făcea parte din planul ei, dar făcea parte dintr-al meu.) Candidatul ideal fusese „Băiatul din Vecini“, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine răsfățată! Îl preferam pe Charlie cel dinainte, când era un regizor ce se lupta cu viața în LA. Se auzi un zgomot de tocuri și o femeie atrăgătoare, între două vârste, intră în bibliotecă. Purta pantaloni de călărie bleumarin, cizme de călărie pline de glod și o cămașă albă bărbătească. Părul ei șaten era prins într-o plasă la ceafă. Părea desprinsă dintr-o reclamă Ralph Lauren, doar că era mai șic. —Eu sunt Caroline, mama lui Charlie. Tu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sunt urâtă și fără nici un haz. Oricum, nu găsesc nimic de râs. Nimic demn de interes. Iar tu, Edo, ai dispărut de când am ajuns la Georgiana. M-ai lăsat singură, în paltonul meu în carouri peste rochia galbenă și în cizmele negre cu toc jos, mult mai comode decât pantofii ăștia nenorociți care mă bat insuportabil! încerc în mod discret să-mi scot picioarele din pantofi, care mă strâng din ce în ce mai tare la vârfuri. Uf, ce ușurare! Nu m-a văzut nimeni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai mult din politețe, consul tându-și involuntar ceasul. — Nu, tu stai și gândește-te la roman, îl opresc eu, aproape cu spaimă. Poate îți vine vreo idee și mă suni mai târziu, îi mai spun, în timp ce-mi trag cizmele. Am să încerc să mai scriu în seara asta. Pa! Și o zbughesc în goană în jos pe scări, abia atingând treptele cu tălpile. 8. Am ajuns la liceu la ora 11, întoarsă pe dos de-a binelea. Nu am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre el, ca să nu mă dezintegrez de emoție. Nu e nimeni la el acasă. E doar o tăcere învelită de o așteptare încordată, care atârnă în aer. Eduard mă ajută să-mi scot canadiana și se apleacă să-mi scoată cizmele. Mă mângâie ușor pe corp, parcă pentru a-l reconstitui în minte, ca un orb. Trece ușor cu palmele peste umeri, peste conturul sânilor, peste talie, peste șolduri, nescăpându-mă din priviri și sărutându-mă când și când, cu aceeași
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste pantalonii negri de stofă și niște cizme îmblănite, cu toc jos - e ianuarie, totuși. Precis că e și ger. Asta i-ar mai lipsi, să răcească, să facă iar una dintre răcelile ei de pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
restaurant rustic unde nu putea ajunge decât parcurgând pe jos o bucată de drum. Coborî din taxi pășind prin noroi cu teamă și dezgust, simțind câte un fior pe șira spinării ori de câte ori stropi murdari o atingeau pe haine și pe cizme. Nu-i plăceau ploile, așa cum nu-i plăceau nici ninsorile care acopereau totul de nu mai știai unde te afli. O înspăimânta ideea că nu mai vede pe unde merge sau nu mai știe unde este, că niște banale străzi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hodină și la huleai și după amuțirea tunurilor, dăduse îndemn la horă în Goldana. El, cel dintâi, făcând îndemn fanfarei și purtând veston stacojiu, ca zorii primăverii vieții noi, ieșise la joc, bătând din pinteni, sub stejarul de la Primărie, în cizmele lui ofițerești, lustruite de sărbătoare. În duduit armonios de alămuri, Păun cel blând și de treabă, cum îl numeau oamenii din Goldana, păși, de nevoie, în vestonul lui, nemaivăzut, roșu, ca drapelul clasei proletare, spre mama Kaliei, țiganca cu glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru din întuneric, pășind pe cărarea de alături de drum, cu pălăria dată pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț, în dreptul roibilor, potrivindu-și, pe trupul înalt, chimirul lui de piele, cu care era încins pe mijloc. Grăi cu unele mlădieri în glas: Noroc bun, bade Petrea, acolo unde călătorești! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își permiteau cu plăcere aprinsă această obscenitate, admisă chiar și de veacuri mai morale -arătându-și pulpele rotunde. Bărbații, care făcuseră armata, pe vremea Suveranului, la cavalerie sau, mai încoace, după război, la alte arme, bunăoară, în trupele de Securitate, unde cizmele intră în echipamentul de instrucție și de paradă, minunându-se de atâtea frumoase și albe rotunjimi, exclamară, ca niște cunoscători de seamă, care nu au lipsit niciodată de la obligatoriile manevre: Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă, care fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și l-a dus în necunoscutele adâncuri Unii eram goi, ca să nu ne udăm îmbrăcămintea, alții s-au aruncat în vâltoare, așa echipați, fără a mai ține cont cu ce era pe el, dar oricum fiecare avea trase în picioare cizmele de cauciuc pe care le purtăm noi, minerii, în subteran Treaba este că mie, așa, încălțat fiind, mi-a răzbătut prin talpa de cauciuc un cui dintr-o bârnă, pe care mă sprijinisem din întâmplare, spărgându-mi tare piciorul N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
slăbiserăm în energie și în putere Atunci, salvatorii ne-au luat de braț pe câte unul, Ali Străilaș fiind primul cel condus de brațe, iar după el, Pamfil Duran și așa, rând, pe rând Și pătimind noi și patinând cu cizmele prin mâlul negru din galerie, ne-au scos, până la un post telefonic, unde ne-au lăsat să ne așezăm pe niște burlane, pentru popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știau să înainteze, nici încolo, nici încoace. Barca se oprise pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă, altul își ținea capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte ani, mi s-a părut ceva interesant: scuipam și eu, la rând cu ceilalți, în capul soldaților cu steaua roșie la bonetă. Alioșa, cel care bălăbănea cu cizmele în apă, peste marginea bărcii, se uita către noi, în sus, cu ochi turbați, așa de răi, încât mi s-a făcut frică. Era însă prea beat, ca să reacționeze în vreun fel: mișca numai o mână a amenințare, scăpând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde și inspiră adânc aerul plăcut răcoros al dimineții. Ce reală desfătare să calce din nou pe asfaltul curat fără să mai fie nevoit să stea cu cizmele înfundate până la glezne în mocirla și mizeria frontului! Pe Calea Griviței, două tramvaie pline ochi cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri într-un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu chirie până când proprietarul, un om de afaceri egiptean, dăduse faliment în afacerile care le învârtea prin România și grăbit fiind să plece făcuse o propunere a unui preț de vânzare mai mult decât convenabil lui Marius. Își aruncă neglijent cizmele și scapă un oftat de mulțumire atunci când intră cu tălpile dureroase ale picioarelor în moliciunea plăcută a covorului gros. Trage draperiile și lumina puternică a zilei dezvăluie mobilierul acoperit cu huse protectoare. Privește în jur. Interiorul nu arată nici îmbâcsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
involuntari, fapt cu atât mai penibil pentru ea. Toți cei prezenți, chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea pe doamna Sofia Hagiaturian, mama Smarandei? Ultima descendentă a influentei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stema heraldică a unei vechi familii nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru cei ce locuiesc acolo, dintre care mulți abia dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer de casă mare, într-o uniformă gri, strânsă pe corp și cizme înalte, temeinic văcsuite, plimbă în lesă un Saint Bernard. Privind la ei, nu-ți dădeai seama care este mai plictisit. Câinele ce mișcă apatic din coadă, sau omul care mustăcește cu gândurile rătăcind aiurea. Taxiul încetinește pentru a intra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la sala de antrenament. Stimată domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește energic tocurile cizmelor și înclină scurt capul. Cu un zâmbet larg, Smaranda face prezentările. Logodnicul meu, locotenentul Marius Rădulescu. Domnul locotenent Manfred Kohler. Cei doi tineri se salută cu deosebită politețe. Permiteți să mă așez? întreabă cuviincios neamțul, uitându-se la Marius. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]