4,212 matches
-
Roșii, din ziua de 28 iunie 1940. Cu acea zi fatală s-a întrerupt brusc opera gospodărească a statului român în Basarabia, iar stăpânirea bolșevică de un an de zile a dărâmat și risipit mult, foarte mult din ceea ce românii clădiseră acolo, cu atâtea jerfte materiale și cu atâta râvnă, tragere de inimă și pricepere. În multe resorturi, starea de astăzi din Basarabia este cu mult mai tristă și dezolantă decât chiar la 1918.” La 1 august 1940, în ședința Sesiunii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
niciodată desăvârșita abandonare? E o lume moartă lumea noastră, continentele noastre albe. Nu mai găsesc nimic acolo. Dacă aș fi primit, cum mă rog lui Dumnezeu să fiu, într-o familie indiană, aș găsi puteri să-mi refac viața aceasta clădită pe nimicuri, pe interese stupide și pe abstracțiuni. Aș vrea s-o iau de la capăt, să cred în ceva. să fiu fericit. Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă și nu găsesc asemenea dragoste decât aici, aici, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doi, câteva luni. - Până ce va trece ciclonul televiziunilor și al rotativelor, adăugă. În mai puțin de un an, lucrurile se vor uita, și ne vom putea reîntoarce fiecare la treburile noastre... Două săptămâni în urmă, erau instalați într-o vilă clădită după război, pe o colină, la câțiva kilometri de La Velette. Dar pregătirea și înregistrarea interviului se prelungea mai mult decât se așteptase. Veronica începuse să dea semne de nerăbdare. - Vorbim atâta, și despre atâtea lucruri, iar eu nu înțeleg esențialul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
migrează de la o echipă la alta În funcție de dispoziție și rezistența fizică și În curînd nu se mai Înțelege nimic. Acest lucru contează mai puțin, pare foarte important ca noi să ne strigăm tare pe nume, pe teren, și să ne clădim astfel un fel de Încredere În tovarășul soldat de lîngă noi. Asta ar fi intenția, e clar că face parte din program; dar adevărul e că prieteniile Încep să se lege de la sine. Gălăgia caldă, veselă pe care o facem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să plouă, dar veselia e mare și Încep să se lege camaraderii. CÎnd ne Întîlnim la locul de fumat, selecția se face În baza lucrurilor comune. Vlad e un tip nu foarte Înalt, bine clădit, poate un pic prea bine clădit pentru Înălțimea lui, cu un aer rumen - te uiți de două ori la el ca să-ți dai seama că de fapt nu e grăsuț. Suferă de o veselie contagioasă, e din Craiova, e Depeche Mode. Bogdan e din Brașov, are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
preromane (poate că Freya). O statuie rudimentară din piatră, aflată la muzeu, se presupune că o reprezintă pe această zeiță. Însă o altă frumoasă inscripție romană, aflată tot la muzeu, sugerează, mai plauzibil, cultul lui Venus. Romanii au cinstit izvorul clădind un stabiliment balnear solid, din care, din nefericire, nu s-au păstrat decât temeliile și o bucată de zid. Ideea că apele izvorului ar avea un efect afrodisiac a revenit periodic. Se spune că Sonetul 153 al lui Shakespeare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pe vremuri, Alex obișnuise să se amuze cu vopsele și lut și papier mâché. Brian și Gabriel se îndoiau că mai continua și acum. Era un simplu pretext. Papucul era un soi de pavilion de plăcere, o căsuță de vară clădită prin 1920, la capătul mai îndepărtat al grădinii, de către Geoffrey Stillowen, tatăl lui Alex. Dar clădirea nu era chiar atât de mică. Veți avea libertatea să locuiți acolo când eu voi fi în pământ, ceea ce s-ar putea întâmpla de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi după comutator, aprinse lumina, intră în casă și încuie ușa în urma ei. Papucul fusese clădit prin 1920 de Geoffrey Stillowen, excentricul tată al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lectura romanelor polițiste (părintele Bernard o asigurase că acesta nu era un păcat), dar figura, în schimb, aviditatea cu care citea ziarele pentru a descoperi crime și dezamăgirea ei când nu găsea nici o relatare. Biserica St. Paul din Victoria Park, clădită în 1860 de un admirator al lui William Butterfield, era o sală imensă, asemănătoare cu un hambar, fără nave laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-i dezvelea dinții pătrați. Capul părea straniu, ca un dovleac iluminat pe dinăuntru. Intrase în Papuc prin pivnița de cărbuni, care avea o fereastră ce dădea spre coridorul din spatete casei (fereastră care, pe vremuri, înainte de a se fi clădit anexa casei, răspundea în curte). Această intrare acoperită cu o perdea aproape că nici nu se vedea, dar George își amintise pe dată că avea un mâner defect, care se deschidea cu mare ușurință. Era supraexcitat de sălbăticia scenei nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că-i ceva legat de William, poate că o părticică din sufletul lui a transmigrat în noi. Sau poate că toate astea se pregătesc... da, acum înțeleg... de multă vreme... — Aș putea veni cu voi? Am mulți bani. Am putea clădi două case. Aș cumpăra o mașină. — Alex, exclamă George, suntem inspirați, am devenit zei! Se uită la ea cu expresia lui radioasă, de nebun, în care Alex văzu, pentru o clipă, reflecția feței ei. Se priviră unul pe celălalt. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să aparțină unei clase, unui grup de alte sisteme, care acționează în aceeași zonă. b) Sistemul trebuie să aibă capacitatea de a se diferenția, prin elemente specifice, atît în cadrul grupului de apartenență, cît și în afara lui. Identitatea unui sistem se clădește pe următorii parametri: 1. Conținutul. Reprezintă practic atît esența sistemului, cît și ramificațiile acestuia. Conținutul este format din toate elementele componente, care contribuie la realizarea identității sistemului. Printre aceste elemente componente putem enumera: numele sistemului, valorile și normele, regulile, activitatea
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
sens" decât plecând de la un "sensul comun", pre-individual. Pe aceste fundații "arhaice", inițiale, pare să se înalțe sentimentul de apartenență al triburilor contemporane. Numeroase cercetări scot bine în evidență înrădăcinarea dinamică a acestei vechi și noi căutări a Graalului inițiatic. Clădită pe arhetipuri imemoriale, ea este ilustrată într-o producție cinematografică al cărei succes nu poate decât să ne interpeleze 101. Fără a aduce o judecată normativă, ceea ce nu face obiectul unei gândiri comprehensive, este sigur că în diversele ei aspecte
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toate acestea conceptele diferă în profunzimea și natura schimbărilor discutate. Stresul traumatic secundar se centrează asupra simptomatologiei specifice sindromului de stres posttraumatic, având o instalare bruscă și invazivă și fiind construit în baza observației empirice. Traumatismul vicariant este un construct clădit în baza unei teorii, cu o instalare graduală, care determină schimbări profunde și permanente ale schemei cognitive. 3.3. Burnout Definirea conceptului și date științifice Burnout-ul este un construct care a fost folosit să descrie starea de epuizare emoțională și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
căruia, obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un «univers» egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Prin analogie cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
chin mă sui cu fiecare treaptă -, în sonetele volumului 7, poetul se dovedește a fi un solitar, simțind tot mai acut clisa toamnei și inerentele sincope ale drumului ales aparent deliberat, ipostaziindu-se, într-un fel ca un alt meșter Manole (Clădesc cetăți din putrede cuvinte), fiindcă mă încurc în umbre strânse stol și, la fel ca toți creatorii, conștientizează că limitele nu pot fi depășite: Urc doar atât cât poate să dureze / Hotarul meu uitării dând obol, dar, e mulțumit, așa cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bunul Dumnezeu și de acum încolo. Sănătoși să fim, că ne vom descurca noi - a adăugat tatăl Vasile. Era o iarnă geroasă, cu zăpadă multă. Din când în când, se stârnea câte o vântoasă, care prefăcea ninsoarea în viscol și clădea dune cât omul de înalte, acoperind și gardurile. Bucuria copiilor... Pe nou venita pe lume, cei doi părinți au botezat-o Ecaterina, inspirați de numele sfintei din calendar. Copila era sănătoasă, nu era deloc plângăcioasă, așa cum sunt de regulă sugarii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
de serviciu și 15 bucătari de înaltă clasă, doi dintre aceștia având masteratul în doctrine mondiale și culegerea melcilor. 24.GROPI Ca și dumneavoastră sunt ferm convins că este imposibil să cuprinzi dintr-odată infinitatea motivelor pe care se poate clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și de unde anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
îl vom trece pe flori, verdele ierbii pe trup ca o formă ușoară/ să te zidesc și nici un pic să te doară/ ...Valul de la un timp va aluneca pe ape/ astfel dorind de zid să te scape/ ...de zidul habitatului clădit pe Ostrov. Fiecare poem este o sinteză a unui timp îndelungat, poate o viață de om, de aceea viul se metamorfozează rapid, într-o singură pagină, pentru a-ți lăsa în suflet fiorii ciudați ai incertitudinii, dar și satisfacția unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
a ticăloșit pe mulți români care și-au vândut conștiința pe arginții simbolici din Biblie. În nevoia lor de bani, unii au făcut pact cu diavolul (nevoia scuză mijloacele) și de la acceptarea orânduirii socialiste (care cu toate lipsurile ei, a clădit ceva în țara asta - rămasă după război și după datoriile de război (fără seamăn și socoteală) doar cu pământul gol, cu oameni goi și îndoliați, cu văduve și orfani, cu secetă îndelungată, cu zdruncin și spaimă de viitorul descris în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
Sau dacă o face, se dezice de misiunea pe care și-a asumat-o inițial. Dar partea cea mai grea a misiunii începe abia pe ruinele Bastiliei. Fără ea, nici prima parte n-ar avea sens. Căci în funcție de ce se clădește pe ruinele unei închisori se poate aprecia cât de necesar era ca ea să fie dărâmată. Cineva care ar dărâma o închisoare pentru a ridica din ruine alta și mai cumplită ar servi oare libertatea? Cu siguranță nu. Ei bine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie să zdrobească această opresiune cu totul. Datoria lui, a unui asemenea om, este mai întîi să nege și după aceea să afirme, să clădească pe ruinele negației sale ceva. Or, toată drama lui Robespierre asta este, în fond. El a fost trimis la ghilotină atunci când încă se afla în plină negație. Când nu avusese încă timp să ridice pe ruine un adevăr nou. El
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-l judecăm numai pentru ceea ce a făcut, când nu aceasta era opera lui. El de-abia pregătea condițiile pentru a-și începe opera. Pentru a cântări exact rolul lui Robespierre, ar trebui să știm ce anume vroia el să clădească după ce negase ceea ce avea de negat. Putem discuta, firește, în ce măsură ghilotina era un mijloc de negație adecvat. Eu cred că nu. Sânt convins că nu. Dar să recunoaștem cel puțin că Robespierre a dispărut înainte de a spune: iată clipa la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dragoste, orice... Pentru întîia dată am simțit o apăsare care mă neliniștea. Nu, nu voiam s-o pierd. O cucerisem prin luptă, trebuia s-o pierd tot prin luptă. Nu înțelegeam să dărâm din cauza unei prostii, dealtfel neconsumate, tot ceea ce clădisem cu atâta trudă. Am recitit din simplă curiozitate, apoi cu interes tot mai cres-cînd, numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu le scrisesem? Fusesem în stare să aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
risipise în vânt ca o păpădie? Cu orice fată, când ajungi la sărut, a doua zi o iei de acolo de unde ai rămas. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile: cu ea trebuia întotdeauna s-o iei de la început. Tot ce clădisem între două săruturi se năruia peste noapte și zidirea trebuia reîncepută de la temelie. Într-adevăr, situația devenise critică. Intransigența ei, împinsă dincolo de orice limite, îmi aminti de eroina din Le Disciple. Ce ar fi dacă aș pune în aplicare faimoasa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]