KorAP: Find »[drukola/base=clipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

Pervoiedov, ce ai descoperit privind cauzele morții? Erai nerăbdător să mă informezi, parcă. Medicul păru uimit de întrebare, ca și cum nu îi înțelegea relevanța. În cele din urmă, Porfiri își întoarse privirea înspre Pervoiedov. Cu totul neobișnuit, acesta privea fără a clipi. ă Dorești să îmi spui ceva? ă Foarte bine, foarte bine. Am să ți-o spun. Cu tot respectul, cu cel mai mare respect într-adevăr, doresc să îți aduc la cunoștiință că îți detest metodele. ă Normal. Doar ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Petrovici își aprinse o țigară. Flacăra chibritului îl ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un răspuns la sunetul surd al soneriei. Tusea îl puse pe gânduri și voia, dacă totuși tușise, ca aceasta să fie de origine psihologică, decât strict fiziologică. Adevărul era că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
semn că s-ar opune privirii lui. ă Constantin Chirilovici. Constantin Chirilovici. Care este numele său de familie? L-am uitat. ă Toată lumea îl cunoaște drept Constantin Chrilovici. ă Poate de asta nu mi-l pot aminti. Porfiri zâmbi și clipi. M-ai mângâiat pe față. De ce ai făcut-o? ă Nu știu. ă Poate fiindcă vrei ca să te mângâi și eu pe față. ă Da, asta e. Porfiri își puse mâna flască pe obrazul ei. Avea pielea fierbinte, iar fardul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
lucruri pe care îmi place să le fac la bucătărie, atât fiindcă îmi face plăcere, cât și fiindcă nu îmi place să le las în seama altora. Porfiri își manifestă înțelegerea și încercă să se revanșeze pentru bășcălia sa blândă clipind des. Anna Alexandrovna păru uimită. ă Vrem să vorbim cu toți din casă, spuse el, pe un ton mai serios. Unul dintre ofițerii mei se va întoarce după masă pentru a lua declarații. ă Dar Osip Maximovici și Vadim Vasilievici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
mai trăia. ă Am înțeles. A fost dorința răposatului dumneavoastră soț ca Stepan Sergheievici să locuiască aici? ă Soțul meu a fost de acord cu asta și, prin urmare, presupun că și-a și dorit-o, spuse Anna Alexandrovna. Profiri clipi în exces din nou în timp ce îi simțea tensiunea din exprimare. Apoi spuse: ă Așa dori să cercetez camera lui Stepan Sergheievici. și de asemenea să arunc o privire în magazia lui Boria. A avut Boria vreo secure? ă Da, bineînețeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ridicat pe sus și scos afară, încât șireturile nelegate ale cizmelor biciuiau aerul în timp ce acesta își lovea picioarele în protest. Fu adus în fața bărbatului în shuba. ă Întâi îmi aduceți cadouri, apoi mă arestați. ă Ăsta este, spuse Porfiri Petrivici clipind des. Ăsta e Virginski. § După ce i-a fost dat ceva de mâncare, Virginski fu dus în biroul lui Porfiri. Un polizyeisky înarmat staționa în fața ușii. Porfiri îi puse contractul în față, iar Virginski îl citi în câteva secunde și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
că vocea sa i îngroșa și mai puternic când era agitat. ă Dragul meu Vadim Vasilievici, spuse Osip Maximovici cu blândețe și zâmbi, însă ochii îi rămaseră serioși. ă Nu v-am pus aceste întrebări în legătură cu acest caz, spuse Porfiri clipind des. Vă întrebam doar din interes. Aveți dreptate, cazul este închis. Însă sunt aici pentru a vă vedea în legătură cu alt caz. Mă aflu aici inestigând dispariția unui anume Alexei Spiridonovici Rataziaiev. ă Nu știm pe nimeni cu numele acesta, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
spune. ă Nu văd la ce bun v-ar folosi. ă Asta o voi decide eu. ă Osip Maximovici este un sfânt, zise Vadim Vasilieici după o vreme, în care se uită la Porfiri îndelungat, cu ochii mici, fără să clipească. Porfiri se înclină, ca și cum i-ar mulțumi pentru această informație. Capitolul cincisprezece O mulțime de icoane Zoia traversa Arcada Apraxin cu aceeași hotărâre infelxibilă cu care străbătuse Parcul Petrovski cu câteva zile mai devreme. Cei care o vedeau venind se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
din zona Haymarket. Rataziaiev a semnat un document care a fost întocmit la una din bombele de lângă Haymarket, după spusele lui Virginski. Oricine este trimis trebuie să înceapă de la Haymarket înspre exterior. ă Pare o slujbă bună pentru Salitov. Porfiri clipi des și se înclină. ă Ar fi bine să menționeze și numele lui Govorovîn timpul cercetărilor. ă Foarte bine. Nicodim Fomici încuviință și își strânse buzele gânditor. Că veni vorba de Virginski, spuse el după o vreme, să știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
misterului. și totuși se temea de numele asta și nici nu avea încredere în el. ă Acum să scrieți chestia aia pentru Țar, spuse Dmitri. Ar trebui să primesc o medalie de aur pentru asta. Mi-am riscat viața. Porfiri clipi concentrat. ă Citația? Voi fi încântat să o scriu. Dar mai am încă o întrebare pentru tine. După ce i-ai transmis mesajul lui Goriancikov, te-ai oprit pe la magazia grădinarului administatorului. Nu-i așa? Porfiri observă cu uimire cum băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Salitov de la Districtul de Poliție Haymarket. Conduc o investigație oficială. Trebuie să cooperați sau veți suporta consecințele. Salitov băgă mâna în buzunarul hainei și îi întinse fotografia lui Rataziaiev. Îl recunoști pe omul ăsta? Patronul studie fotografia fără niciun comentariu. Clipi odată cu înțeles, făcându-și fața o mască imperturbabilă. ă Mulți oameni trec pe la noi, spuse într-un final, dându-i fotografia înapoi. ă Dar îl recunoști? ă Nu neapărat. ă Nu neapărat! strigă Salitov, cuprins brusc de ură. Ce dracu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
comunica superiorului său și tot așa până ajunge la Țar. Sunt convins că el va fi mulțumit. ă Își bate joc de tine, prostule, rânji brusc portarul. ă Te asigur că ăsta e modul în care funcționează sistemul, spuse Porfiri, clipind calm. Gratitudinea Majestății Sale Imperiale - sau neplăcerea - este transmisă de sus în jos. Își coborî capul pentru a-l amenința pe Portar cu înțeles. La fel de bine poți să primești o monedă sau o bătaie. Porfiri se întoarse către Dmitri cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
căciulă, amintindu-și de o datorie ignorată deliberat. Era pe punctul de a face stânga-mprejur când se auzi strigat pe nume. Funcționarul șef Zamitov îl văzuse. La al său puternic, asurzitor 'Porfiri Petrovici!', Prințul Bicov își ridică privirea. Porfiri clipi de câteva ori și își strânse buzele zâmbind. Prințul se ridică în picioare, cu căciula într-o mână și cu cealaltă întinsă vag ca și cum ar apuca ceva. ă Dragul meu prinț, spuse Porfiri, mergând repede spre el. Cât de oportun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
degrabă, un bâzâit nesuferit de gol. Tolkachenko bătu cu degetele ezitant în ușă. Când nu primi niciun răspuns, strigă: ă Hei, tu! Constantin Chirilovici. Ce pui la cale? Tolkachenko auzi pași în urma sa, venind de la etajul superior. Se întoarse și clipi în întuneric. În același momnet, ușa apartamentul de vis-a-vis se deschise slobozind o lumină galbenă. Iacok Borodonici, tânărul funcționar civil care locuia acolo, se uită afară nervos. Pașii de pe scări se opriră și oricine era, acesta părea că este reținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Deci, el este înăuntru? șopti Salitov. ă Da, confirmă Tolkachenko, vorbind și el cu voce scăzută. Nu m-am mișcat de aici. Nu a ieșit afară. Niciunul nu a ieșit. ă Niciunul? șopti celălalt bărbat, ale cărui gene fără culoare clipeau energic. Deci sunt doi oameni înauntru? ă Da, spuse Tolkachneko. Am auzit doi bărbați urcând scările. și două voci înăuntru. ă Deschide ușa, ceru Salitov. Tolkachenko ezită, făcându-i loc domnului care venise cu Salitov. ă O clipă, Ilia Petrovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pistolului. ă Voi de acolo! Aici este poliția. Sunteți arestați. Înțelegeți? Nu se auzi niciun răspuns. ă Trebuie să vă spun că am auzit ceva, sâsâi Tolkachenko. Înainte. Suna ca o luptă. O căzătură. Cineva căzând la pământ. Tolkachenko tăcu. Clipea cu disperare, ca și cum ar fugi de ceva care își făcea loc în imaginația sa și nu mai rosti nimic. La rândul său, Porfiri Petrovici începu să clipească des. ă O luptă? se întrebă el cu voce tare. ă Le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Înainte. Suna ca o luptă. O căzătură. Cineva căzând la pământ. Tolkachenko tăcu. Clipea cu disperare, ca și cum ar fugi de ceva care își făcea loc în imaginația sa și nu mai rosti nimic. La rândul său, Porfiri Petrovici începu să clipească des. ă O luptă? se întrebă el cu voce tare. ă Le-am dat o șansă, spuse Salitov, hotărât, înainte ca Tolkachenko să poată să răspundă. Porfiri încuviință. ă Mai întâi, hai să stingem lumina de acolo. Salitov încuviință la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
stingem lumina de acolo. Salitov încuviință la rândul lui și îi făcu semn lui Iakov Borodonici, ducându-și o mână peste gât și arătând înspre lumină. Iakov Borodonici se uită la el, stupefiat de brutalitatea gestului. În cele din urmă, clipi cu ochii larg deschiși și stinse lumina. ă Descuie ușa și apoi dă-te la o parte, veni comanda lui Salitov din întuneric. Ei așteptară în timp ce Tolkachenko se chinuia cu cheia. Voiau ca rotirea cheii să dureze o veșnicie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fi să așteptăm până mâine. Vedem cum stau lucrurile de dimineață. Amintindu-și cum se simți când Nikita se întorsese la sanie în mijlocul furtunii, Ulitin nu mai insistă. Se utiă apoi la telegramă și i se făcu milă de sine. Clipi des pentru a nu izbugni în plâns. § Se apropiau de mănăstire pe râul înghețat Zhidra. Ulitin zărea crucile din aer brăzdând văzduhul, cu soarele rece de iarnă exultând printre ele. Inima îi sta să-i sară din piept, însă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ușa biroului lui Porfiri, dar nu părea doritor să avanseze în cameră. Aștepta în schimb răspunsul lui Porfiri. Porfiri slobozi o dâră de fum și scutură scrumul de pe țigară. ă Ce să fie adevărat? Își ridică privirea din hârtii și clipi în exces. ă Ultima nebunie a lui Liputin? Porfiri îi înmână inspectorului șef o scrisoare purtând antetul biroului prokuror-ului. ă Trebuie să îi înmânez prokurorului Iaroslav Nicolaevici Liputin dosarul privind decesele în condiții suspecte ale lui Stepan Sergheievici Goriancikov, Boris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se opri și își cuprinse fața în mâini. ă Ce este, Pavel Pavelovici? ă Mi-a cerut să mă rog pentru sufletul lui. Virginski și lăsat mâinile jos, dezvăluind o față plină de confuzie. Pentru sufletul lui Osip Maximovici. Porfiri clipi agitat. ă și poți face asta? ă Dumneavoastră puteți? ă Eu sunt credincios, spuse Porfiri. și cu toate astea mi-este peste putință să îl amărăsc pe Dumnezeu cu astfel de rugăciuni. ă Am încercat. Spre binele ei. Virginski căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
după o vreme se liniști și îl privi pe acesta în ochi, privirea îi era rugătoare, dar lucidă. ă Eu am crezut-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse de guler și îi spuse în fața duhnind a votcă: ă A fost fiica voastră. Fostul funcționar civil nu reacționă deloc la spusele lui Porfiri. Lilia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
să-l mai văd niciodată. ă Îmi pare rău, spuse Porfiri. Rugați-vă să fie în viață. Rugați-vă să se gândească la dumneavoastră - cu căldură și cu afecțiune. Simți un junghi în lobul frontal. și dragoste. Porfiri începu să clipească. Nu se putea opri. Simțea că nu mai este în stare să se oprească. Porfiri închise ochii strâns și îi acoperi cu mâna. Când își îndepărtă mâna și deschise ochii, văzu că prințul plecase. De asemenea, îi trecuse și criza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

spiritul Întreprinzător, pentru calitățile lui de lider; știe chiar să cânte la pian bucata mea preferată, Sonata lunii. Dar când suntem Împreună nu ne transmitem nimic. A, și vorbește Încontinuu la două telefoane. Sam Își masa nervos tâmpla stângă și clipea mai des decât de obicei, ca și când i s-ar fi uscat brusc lentilele de contact. Kitty Își dădea seama că În acele momente probabil o ura din toată inima, pe ea și pe toate fetele drăguțe care avuseseră șansa să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]