2,427 matches
-
Electricitatea nu fusese pe placul tatălui său, așa că, deși și-ar fi putut permite să o aducă până în Brinac, preferase să se folosească, până cu puțin înainte să moară, de lămpi (susținând că sunt mai sănătoase pentru ochi) și de clopoței străvechi agățați ca niște frunze la capătul unor rămurele lungi și înguste din metal. Iar el, la rândul lui, iubise locul prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aici, pentru că o să vrea să vadă ce s-a ales din minunata lui casă, n-o să se poată abține. Trec pe-aici tot felul de necunoscuți, întocmai ca și dumneata, și toți sunt înfometați, dar de fiecare dată când sună clopoțelul îmi spun: „Poate că e el“. Și dacă ar veni? întrebă Charlot. —L-aș scuipa în față, răspunse fata, iar el remarcă linia frumoasă a gurii ei, forma pe care o aveau și buzele lui Janvier. Ăsta ar fi primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei dragostea? continuă fata. Suflându-și nasul lor mare? Crezi că ochii ăștia de avocat ar fi în stare să plângă? El întinse mâna și-i atinse brațul. Cred că ar arăta-o în felul ăsta... și în clipa aceea clopoțelul de la intrare începu să sune și să se zbată pe tija sa metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută de ani, întâmplări din războaie și revoluții. Clopoțelul se auzi din nou, ca și cum omul de afară își dorea cu disperare să intre în casă sau ca și cum avea dreptul să ceară să fie primit. Charlot puse lanțul și deschise ușa numai câțiva centimetri. În întunericul de afară, singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și noi să fim; cât este, Doamne, de sublim un colțișor de armonie! O lume de semnificații e-n fiecare mărțișor, este un zbor, este un dor, măcar o zi să fim ca frații. Un ghiocel e un potir, un clopoțel, un sân de fată ce-ntotdeauna ne arată sfântul iubirii elixir; e forma inimii ce bate în pieptul celor ce se-nchină, e pulsul dragostei ce poate să umple viața de lumină. Un ghiocel crescut în doi cu seva unor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
strâns inima fiindcă, preț de o secundă, nu mi-a venit să cred că totul se terminase între noi. —Tu ești măritată? am izbutit s-o întreb. —O, Doamne, da! a răspuns ea cu o voce ca un clinchet de clopoțel, dându-și ochii peste cap în semn de mare suferință. Mi-am dat seama că nu o interesam câtuși de puțin. Deschisese discuția doar ca să ajungă la problemele ei. —Pedeapsă pentru păcatele mele! a spus ea aruncându-mi un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celulita? —Durm’t conduce un salon de frumusețe, m-a lămurit ea. Asta explica multe. Cu siguranță, explica faptul că Chaquie reușea să arate așa de bine. Am spus că-l conduce, a spus ea cu o voce ca de clopoțel, dar de fapt el e patronul. Noi suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de vântul ce se zbenguia printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele de băiețandri, care pocneau din bice și spintecau văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură, dar bucuria lor fu tulburată, în tot satul, de telegrame morbide, care mai puneau, deasupra ușii de la intrare, câte o bucată de atlas negru, ținut, la mare cinste și cu preț
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ca să-și arate cât mai direct personajele, dramaturgul recurge la „suspans”, la economia de cuvinte. De aici tendința de a pune un mare accent pe mimică și pe jocul de scenă. Jupân Dumitrache „își mângâie favoritele”, Dandanache „face gestul cu clopoțeii”, Ipistatul „bate din picior și din mână, aspru” și arată portabacul cu muzică făcându-l să cânte, Cetățeanul „sughite și se caută mereu”, se clatină, iar Catindatul „face o grimasă în partea măselii”. Fragmentate, repetate sau reluate într-o formă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se putea citi emoția. O emoție ce vibra cu încordare. Tăcerea adâncă a fost spartă de o voce subțirică și cristalină, ca de clopoțel de argint: - Oprește-te, că te lovești de pământ! Ca și cum ar fi înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A făcut un cerc larg pe deasupra
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
bun. Pentru tren a trebuit tot Ilie să-mi dea banii. Dădusem un ultim tur pe la crâșma lui Ali, numai ca să mă-ntristez. Tanger, care părea să aibă multe să-mi spună, amuțise ostentativ la intrarea Francezului, anunțată de clinchetul clopoțelului de deasupra ușii, care-l anunța pe fiecare nou-venit. Toți clienții obișnuiți parcă amuțiseră cu nasul în scrumierele pline de mucuri de țigări stinse cu bere. Francezul s-a postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
casă ce nu mai corespundea descripțiilor homerice. Aici, cercul de cunoștințe întâmplătoare, cu care probabilitatea să mai dai vreodată ochii este redusă la minimum, s-a lărgit până la dimensiunile unui târg de provincie. Ies repede din crâșma de cartier, zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
monedele metalice. Aveam 27 de lei de câte un leu și-mi plăcea să-i clincănesc din când în când. Îmi dădeam seama că inspectorul voia să mă intimideze și eram hotărâtă să-l ignor. Dar, imediat ce-a sunat clopoțelul, omul s-a ridicat ca un arc, a trecut la catedră și a-nceput să le vorbească elevilor, ca și cum n-aș fi fost de față: — Lecția aceasta a fost o rușine. Profesoara voastră a trecut degeaba prin școală. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în care domnul sau doamna învățătoare te poartă prin locuri în care ți-ai dori să ajungi, îți dezleagă taine ce par de nepătruns pentru mintea ta de copil, pauzele ți se par clipe ce parcă vin greu iar când clopoțelul, cu sunetul lui cristalin, dă semnal, deja gândul îți zboară și nimic nu-l mai poate reține în clasă. Atunci să vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
meserii își aleseseră în visele lor? Dar voi, copii, voi v-ați gândit ce să vă faceți când veți fi mari? MUNTELE SIHAȘTRILOR Ultimele zile de școală par cele mai lungi. Minutele par a nu se mai sfârși iar guralivul clopoțel devine salvatorul tuturor. E așteptat cu înfrigurare și primit cu urale de glasuri pline de veselie. Nu se neglijau orele ori temele de făcut, dar nu mai păreau interesante, deveniseră, ca din senin, plictisitoare. Plutea în aer un dor de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu voia să discute chestiunea. Nu înțelegeam de ce. XXVIII Explicația a venit o săptămână mai târziu. Era pe la zece seara. Cinasem singur într-un restaurant și după ce mă întorsesem în micul meu apartament ședeam în salonaș și citeam. Am auzit clopoțelul sunând aspru și ieșind pe coridor am deschis ușa. În fața mea se afla Stroeve. — Pot să intru? m-a întrebat. În lumina slabă de pe palier nu-l vedeam prea bine, dar ceva m-a surprins în glasul lui. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în acele momente: cadouri, zăpadă, cetele de colindători, bucuria nemăsurată, toate la un loc cu „acel” ceva magic specific perioadei. Este seara de Crăciun. Toți oamenii așteaptă nerăbdători să apară Moșul. Familiile sunt fericite stând la mesele îmbelșugate, ascultând glasul clopoțeilor zglobii. Afară sunt troiene de zăpadă, fulgii zboară leneș spre pământ, iar zăpada pufoasă și strălucitoare atrage toate privirile... Ador când florile de gheață se așază pe geamuri privind steluțele argintii care se culcă ușor pe pământul înghețat formând o
ANTOLOGIE:poezie by Maria-Teodora Savu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_687]
-
decât de două ori, noaptea, singură, la capătul unui ponton. Dau relații despre ea mai mult după explicațiile lui Viky, subliniate de laudele Ioanei. Cealaltă are gura mărită de atâta râs, vorbele ei se aud în tot portul ca un clopoțel de cinematograf, și vorbește mereu cu gesturi insuportabile de copil răsfățat, dând impresia că e la dispoziția oricui. Câteodată râsul ei strident și vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic clopoțel de aur. — Câți ani aveți? întrebă Hideyoshi. Dar nici una dintre fete nu vru să răspundă. Dimpotrivă, buzele li se albiră atât de tare, încât dădeau impresia că, dacă erau atinse, ar fi izbucnit în plâns. Hideyoshi râse încetișor și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar și școală! Pe onoarea mea! Cică lucrau pe un fel de manechine în mărime naturală, cu niște clopoței agățați peste tot! Și, desigur, buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care făcea să clincăne un singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]