4,391 matches
-
mi-a sărit imediat la el, așa că fac eforturi să-mi iau o privire lipsită de orice expresie și să zic: — Cine, Connor ? — Nu, prostano ! Străinul din avion. Cel care știe totul despre tine. — A, ăla. Simt că mi se colorează rapid obrajii și cobor privirea, fixîndu-mi-o asupra suportului ștanțat pentru pahare. — Da, ăla ! Ai reușit să-l eviți ? — Nu, recunosc. Și nu vrea deloc să mă lase În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am... Împrietenit. Dar, vă rog mult, cînd vine, purtați-vă ca și pînă acum, spun repede, În timp ce Jack dă mîna cu tipul În blazer și pornește spre noi. Purtați-vă ca Înainte... O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu sarcasm. Cred că e o mică mare diferență Între noi. Tu abia dac-ai schimbat două vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întîlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întîlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sîngele Îmi pulsează În urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim ? Casc ochii mari la ea. — În vis. Mă privește fix, și obrajii i se colorează instantaneu. Mă descurcam ? — Lissy... zic, făcînd o față agonizată. — Eram groaznică, așa-i ? Eram groaznică ! Știam eu ! — Nu, firește că nu erai groaznică ! exclam. Erai... erai foarte... Nu-mi vine să cred că am la modul real o conversație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul nisipos. Capetele lor, așa cum mi le aminteam. Pfuuh. Krog nu era În stare nici să-și amintească bine chipurile lor, nici să scrijelească așa cum trebuie. Oare cum făceau cei ce scrijeleau și colorau pereții după o vânătoare izbutită? Am Încercat să-mi amintesc meșteșugul lor, numai că mâna mea nu urma ceea ce vedeau ochii prin pâcla amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu putea. Așa că, până la urmă, am făcut câte un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Filmul pe care‑l alesese Ravelstein reprezenta una din operele lui preferate: Italianca În Alger de Rossini. Instrumentiștii și artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor. Ravelstein, Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vii... De când n-ai mai văzut tu păsări vii? Acolo s-ar putea să visezi mai bine, s-ar putea să visezi... da, cel de-al doilea vis al tău... Acolo toate sunt la fel, și nopțile sunt altfel, sunt colorate în albastru, nu ca aici, e cu totul altceva, îți jur, Grubi, s-ar putea să visezi cel de-al doilea vis... Numai acolo se poate visa, Grubi... îți jur că ai să visezi încă o dată... visul tău... Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mediu de ore de lucru pe an cu numărul de traulere cu prețul de vânzare a codului la Hanovra și Rejkjavyk, se scade consumul de hrană, votcă și alte câteva bunuri de consum cârpăcite din tablă și bucățele de plastic colorat de industria electrotehnică pe cap de familie de pescar, se obține un profit net de o treime din lumea civilizată, nu e rău, dar e loc de mai mult, de mai multă civilizație, de mai multe traulere, beculețe, telefoane - ─ Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu mai are de mers decât vreo două stații pe lângă gardul cenușiu al unității de tancuri, prin pâcla dimineții. Fețele călătorilor se întorc aproape fără să vrea către soarele care iese pe coșul fabricii de hârtie. Flacăra lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și cu somnul, iar la căderea serii, înspre casă, cu oboseala și tristețea. Dar în selvă, acestea erau cele mai bune ore. Blândul răsărit de soare, plin de parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre apus, căutându-și somnul. Clipi din ochi uimit: Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu o sarbacană nemaipomenită, se ivise în mijlocul luminișului și îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
timpul să pornească înapoi spre colibă, înainte ca „flagelul“ - atacul milioanelor de țânțari - să transforme drumul de întoarcere într-un infern. Grăbi pasul și ajunse la mlaștină când soarele începea să se ascundă după coroana copacilor dindărătul colibei. Cerul se colora în carmin și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o ultimă sforțare, reuși să o târască câțiva metri pe uscat. Apoi, gâfâind, se prăvăli alături ca să-și recapete răsuflarea. Lăsă să treacă o jumătate de oră și se întoarse la mlaștină. Cu prima rază de lumină ce începu să coloreze cerul în cenușiu, patru caimani, cel mai mare de aproape trei metri, se odihneau pentru totdeauna pe pământ. Începu atunci obositoarea sarcină de a jupui animalele și petrecu așa toată dimineața. Când se întoarse la colibă, soarele era foarte sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu e de-ajuns să câștigăm timp, spuse Inti pe un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă cu cojocul pe ea, iar pădurea pare de cristal. Aceasta frumoasă zi de vară
O zi de vară. In: ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
fost dat să fim stele, pioni ai universului, trăind la distanță? Stelele ar putea fi confundate cu metafore cu strălucire albă, metafore născute în naivul timp al paleoliticului când un om alb ca lumina stelei a zărit o floare ce colora chipul unei fecioare, undeva la malul unui lac împânzit cu calm. De ce nu ne-a fost dat să fim pietre în albia unui râu, să fim veșnici cu adevărat? Trupul nu rămâne pentru a ne compara viața cu a altuia
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit, lăsându-și la o parte vârsta înaintată, purta o șapcă de baseball cu cozorocul la spate, o pereche de pantaloni de luptă colorați într-un portocaliu violent și un tricou cu imprimeu de camuflaj care-i stătea întins peste pieptul lăsat. Picioarele albe, închise în niște sandale pline de arici, băteau, cu un zel entuziast, ritmul omniprezentei muzici. Sper să mor, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu iese în evidență. Acum își dădea seama că greșise. Cu niște haine și un machiaj adecvat, era frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din greșeală, i-a dat drumul. „Hei! Hai să ne jucăm!“ Când vocea cu accent american a jucăriei s-a făcut auzită, în mod misterios, în cameră, Hugo a tresărit. S-a uitat agitat către mormanul de jucării, o amestecătură colorată de ochi de carton holbați, zâmbete de plastic și membre rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut lui Hugo de-a dreptul sinistră. Fără Theo care să le dea de cap, toate jucăriile alea păreau desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales că atunci și numai atunci (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, jur, onorată instanță) se simțise, pentru prima oară, un adevărat bărbat. Viitorul i se părea, atunci, colorat într-o delicioasă culoare roz, numai că... - Ai dansat cu Lucia doar în visul tău, Scriitorule. Te-ai culcat cu ea numai în visul tău, Scriitorule. Ai ejaculat, asta nu se poate nega, chiar aveai nevoie de o astfel de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cel mai Înalt nivel artistic, fiind și de maxim Înteres documentar. Volumul mai cuprinde Prefață, Cuvântul autorului și Repere biografice. Prefața-i scrisă de Sfinția sa părintele Gheorghe Calciu, alt veteran al gulagului bolșevic din România și martir anticomunist. Copertele sunt colorate În chip adecvat. Culorile dominante sunt roșul sângeriu pe prima copertă și verdele crud pe ultima. Pe aceasta se află câteva rânduri de adâncă semnificație filosofică, patriotică și istorică, extrase din pagina 339. Volumul debutează cu această dedicație: „Dedic această
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
astea, astea - la plus; alea, alea, alea - la minus. Tragem linie și adunăm. Tăiem din ‘pierderi’, mărim ‘câștigul’... - Vezi, de aceea îmi plac evreii. Știu să aducă economia în viața de zi cu zi. Pentru că degeaba te apuci să o colorezi, daca esti fălit. Îți asiguri baza - pe urma nu ai decât să cauți și altele. Îți asiguri felia de pâine mai întâi. Dacă îți poți permite, pui și unt pe ea. Ba chiar și gem. Dar numai dacă îți poți
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Și-a tras un scaun lîngă fereastra deschisă, așa stătuse și seara trecută; acum era ziuă, se vedea mult mai bine strada, dar erau mai mulți trecători. Iarăși cafea, atît; Încă un whisky ori un pahar cu vin ar fi colorat prea mult ziua, iar o posibilă Întîlnire cu Juan ar fi stîrnit un entuziasm nepotrivit; fiul trebuia să revadă același străin plăcut, un adevărat gentleman; cine știe, poate chiar un lord, ar fi putut crede; adolescenții aveau o imaginație nemărginită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sînt și eu! Thomas se Întîlnea tot mai rar cu foștii camarazi de escapade motorizate. Revenirile printre aceștia, cînd Ingrid era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului. X se trezește furios. Pornește în căutarea lor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]