2,394 matches
-
că la o anumită dată cine știe ce comandant à la Ceapaev sau cine va fi mai fost... Toate aceste date trebuia să le știm și să le cinstim sărbătorindu-le cu fastul cuvenit, în timp ce despre istoria noastră națională, despre aniversările și comemorările noastre de suflet... nici un cuvințel. Dar cântecele noastre patriotice? Mulți patrioți români au făcut ani grei de temniță pentru că voiau să fie români, cum au fost moșii și strămoșii lor, și au plătit cu libertatea și temniță grea, ucigătoare. Aceasta
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să fac cu bucata de pantalon ce atârna inertă în locul piciorului dispărut, așa că până la urmă am prins-o cu ace de siguranță. Arătam ca un veteran de război ce se pregătea să meargă în piața publică la vreo ceremonie de comemorare. Eram funcționar la Banca Centrală de paisprezece ani și nu am întârziat decât o singură dată, cu ocazia grevei șoferilor de troleibuze. Astăzi nu mi puteam permite acest lux. Mă gândisem să plec mai devreme și să trec pe la Magazinul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice. Iată ce am putut aduna despre figura cotidiană a lui Gauss. La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de rigoare. Le socotim însă irelevante pentru figura morală a lui Gauss. * Adevăratele aventuri ale acestei vieți, în definitiv cenușii, sunt descoperirile matematice care o înseamnă. Ele aparțin, în ce privește matematicile pure, aritmeticei, algebrei, teoriei funcțiilor și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în zări și dă mărturie de vrednicia poporului român de a fi demni în fața istoriei și de a arăta lumii frumusețea credinței și culturii nostre. Patrimoniul cultural și spiritual al neamului românesc este cartea de identitate și de demnitate națională. Comemorarea vredniciei înaintașilor noștri devine comuniune cu generațiile viitoare, deoarece patrimoniul sacru exprimă comuniunea omului cu Dumnezeu Cel veșnic. Integrarea europeană ne-a dat șansa, dar ne și obligă, să arătăm o carte de identitate și de demnitate națională în domeniul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a II-a, Polirom, Iași, 2007, p. 295. Vezi același Jurnal intim. Vezi Stéphane Courtois et alia, Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune, Humanitas-Fundația Alianța Civică, București, 1998, pp. 310-328, „Umbra NKVD-ului în Spania“. În decembrie 2006, la comemorarea a șaptezeci de ani de la moartea lui Unamuno, între consilierii municipali ai PP, majoritari, și cei ai PSOE a apărut un diferend din pricina faptului că cei dintâi au respins o rezoluție introdusă de opoziție prin care se cerea anularea hotărârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
personaje capătă bunăoară o anumită autonomie și într-un roman ca Isabella von Aegypten oder Kaisers Karl der fünfte, de Achim von Arnim (1781-1831). A se vedea bunăoară, în Cum se face un roman, comentariile aspre pe marginea acțiunii de comemorare a lui Góngora (și chiar față de poezia acestuia), întreprinsă de reprezentanții generației de la 27, în anul 1927, la Ateneo de Sevilla, în încercarea de a se racorda la tendințele avangardei europene. „După judecata mea, nimic mai mizerabil decât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1898 - d.1982) Născută Chiriac din Tălpigeni, comuna Boțești, județul Fălciu și clopotul în glasul lui Să plângă parc‐ ar vrea, Că din bătrânul Tălpigeni A mai căzut o stea. 29.03.1982 Scrisă la moartea mamei * MAMĂ Astăzi la comemorare, mă roade‐un strașnic dor O am mereu minte și simt parcă un fior Mă sfătuiesc cu morții și simt puterea lor, Trăiesc cu mama‐n suflet și‐ aștept ceasul să mor. Cornelia mi‐i mamă, și‐mpart viața cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ca pe‐ o tainică planetă Ea s‐a stins ca o cometă. Mama- n viață cât trăiește Toți copiii și‐ i iubește; Dar în sufletu‐i fidel Î‐ i drag cel mai mititel! 29.03.1992 SCRISOARE MAMEI Mamă, de comemorare Îți scriu strașnică scrisoare. De Ileana ca să‐ți spun Ea a dispărut pe drum. Nu știu, a căzut de‐o boală? Sau de‐ o mână criminală? Crud a fost al ei destin De s‐ a stins în groaznic chin. Dac
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lucreze sub bagheta celebrului Iura Luncașu. Că marele Dinică a jucat și sub Îndrumarea regizorală a lui Esrig și Pintilie, Blaier și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jignitoare, că replica emblematică a operei marelui comedian ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Credida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
blocare la inițiativă. Ce se putea scrie la rubrici, chiar de era lume cu talent sau aplecare la o expresie mai aparte, un sentiment mai autentic, respectiv, care știa ce este un anunț adevărat? Mai ales la decese și, respectiv, comemorări cu parastase s-ar fi putut crea mult mai bine, dacă nu era cenzura. Talentele erau oprimate, nu numai la scriitori doamnă, ci și aici, la noi, la creatorii din domeniul anunțurilor. Ce să ne mai ascundem după degete! Oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un geamăt, privind ecranul calculatorului. Clătină abătut, dojenitor din cap. - Spune intelectualii de-acuma că scriitorii erau cenzurați, că nu le dădea voie să cânte cum le venea talentul. Dar ce să mai spui de bieții oameni cu decese sau comemorări, care venea să-și plângă durerea la anunțuri și nu putea! Că era formule stas, respectiv șabloane tipizate. Nu puteai să dezvolți nici un sentiment de tristețe, respectiv, de dor, cu compasiune sau... Nici nu mai spun că nu era voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deși nu ei erau capii răzvrătirii de ieri, vor simți și ei efectele, puțin diminuate. Clasa mea era cea care va suporta toate "costurile" demonstrației de ieri. Dar, domnule Inspector, manifestarea din ziua de ieri a fost un fel de comemorare și cinstire a memoriei celui care a murit din pricina rănilor provocate de un domn diriginte propriului său elev, Orande Cosmeho. Noi doar am reacționat cum se cuvenea la evenimentele care au avut loc. Dacă erați în locul nostru sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când Sfântul Duh se revarsă peste apostoli. Barba îi era retezată strâmb, în dreptul omușorului. Ce a considerat el de cuviință să creeze pentru noi ca demonstrație practică a fost un discurs solemn, o cuvântare care-i fusese comandată pentru ziua comemorării arderii cărților de către naziști la Berlin, un discurs înflăcărat adresat maselor. îl pregătea de mult. Dar îi pricinuia greutăți. VIGNETA Nu, mai bine era să nu țină acel discurs. îi era profund neplăcut. Cu toate că era un scriitor important, poate cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tineretului de a combina literele cu focul - nu, aceasta nu era treaba poeziei! Poezia ori există, ori nu! încă și mai rău decât abuzul puterii asupra scriitorilor este abuzul scriitorilor împotriva lor înșiși. Ca acum, la jubilee și ceremonii de comemorare și manifestări de tot felul! în final, după ce coborâse de pe calul de rasă puternic și stătea alături, bătându-l pe grumaz și mângâindu-i botul, a spus: Așa merg lucrurile. Și în Germania, în timpul acelei scurte călătorii, care mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Traian încă de pe când era la primărie, zău că merită... Fiindcă trebuiau să poarte un nume... În acest an 2011, pentru prima oară, România sărbătorește la 15 ianuarie "Ziua Culturii Naționale" sub auspiciile unui moment consacrat din istoria culturii noastre: comemorarea poetului Mihai Eminescu, de la a cărui naștere se împlinesc 161 de ani. Nici nu se putea alege un reper mai însemnat din cultura românească decât data apariției pe pământul românesc a celui care parcă a fost piatră de hotar pentru
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
urcă pe cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Osaka, azi dimineață. — Seniorul Nobutaka e al treilea fiu al Seniorului Nobunaga. N-ar trebui ca, mai întâi, să vă întâlniți? — Nu-i cer să vină aici. L-am chemat să participe la apropiata luptă, care va fi slujba de comemorare a Seniorului Nobunaga. Este cu Niwa, așa că n-am găsit necesar să mă pierd în formalisme. Mâine se va alătura, cu siguranță, taberei noastre. — Dar Ikeda Shonyu? — Ne vom întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oda. Lucrurile s-au decis rapid. La ceremonia de închidere, au fost semnate angajamente de loialitate față de noul senior și pecetluite, prin jurământ, în fața altarului închinat lui Nobunaga. Era a treia zi din Luna a Șaptea. Ceremonia care marca prima comemorare a morții lui Nobunaga ar fi trebuit să se țină în ajun. Dacă ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la adresa lui Hideyoshi erau generate intenționat de partizanii lui Takigawa Kazumasu și ai lui Sakuma Genba, dar se complăcea în satisfacția de a se umfla în pene, știind, în secret, că avantajele aveau să-i revină lui. După conferință, solemnitatea de comemorare a morții lui Nobunaga și festivitatea consacrării moștenitorului, cetatea Kiyosu începu să fie inundată zilnic de ploi torențiale. Unii dintre seniori plecară spre provinciile lor a doua zi după festivitate. Alții, însă, fură reținuți pe loc de apele în creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inamice din apus sau din miazănoapte, așa că împotriva cui își pregătea armata, chiar în inima națiunii? Cu ce argumente se justificase Hideyoshi? Și el avea câteva nemulțumiri: promisiunea neîndeplinită de a-l muta pe Samboshi la Azuchi și slujba de comemorare pentru Nobunaga, la care Nobutaka și Katsuie nu veniseră. Întâlnirea dintre Hideyoshi și soli avu loc în corpul principal al cetății, parțial reconstruit. Înainte de începerea negocierilor, se servi o masă și ceai. Era prima oară când se întâlneau Hideyoshi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
disperate și a ucigașilor să pară că sunt pricinuite de aceeași durere“. Mulți îi ceruseră entuziasmați lui Tiberius ceremonii strălucitoare, de stat, pentru cenușa lui Germanicus. A refuzat. „A spus «nu». Nu va fi nici o ceremonie în Forum sau vreo comemorare la Rostra“, au reacționat revoltați populares, „nici măcar onorurile care i s-ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
latine pline de forță, de perioduri grecești limpezi și echilibrate. Prudent însă, după două rânduri stupide ceru ajutorul celor din familia Caesaris, iar aceștia, la fel de prudenți, îl ajutară, slugarnici. El constată mulțumit că ar fi scris mult mai bine acea comemorare mincinoasă, dar nu adăugă aproape nimic. Vorbi despre moartă, despre Augustus și despre istorie cu o plăcere perfidă; la fiecare cuvânt, anii aceia îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cunosc durata, a murit Tiberius. Oamenii primiră vestea într-o liniște desăvârșită și rămaseră în așteptare. Prefectul luă cuvântul și, inaugurând o procedură urgentă - care avea să se repete de multe ori în timpul alegerilor viitorilor împărați -, brutal și fără vreo comemorare a celui mort, se declară sigur de ceea ce simțeau marinarii săi. — Își doresc, cer - strigă el - alegerea unui om care să recunoască în sfârșit meritele și necesitățile glorioaselor forțe navale. Oamenii răspunseră printr-un vuiet. El aminti deodată numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după moarte pe Caius Marius, mai-mare peste populares în vremea aceea, așa îl reabilitează el acum pe Marcus Antonius“. Se apropia luna septembrie; în zilele acelea cădea comemorarea bătăliei navale de la Actium, a victoriei fatale, definitive a lui Augustus asupra lui Marcus Antonius. — Roma se umple de arcuri de triumf, se pregătesc parade militare, zise pierdut blândul Helikon, ca și cum ar fi spus o poveste. Tânărul împărat convocă autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]