7,400 matches
-
În finanțe. Sigur că pentru realizarea acestui deziderat trebuie un guvern foarte puternic și, din acest motiv, la fel ca Înainte M. S. și-a fixat drept țel să-i concilieze pe conservatori cu junimiștii și să formeze un cabinet conservator junimist. Lucrurile n-au ajuns Încă până aici, dar regele tot mai speră că va reuși În cele din urmă. Dacă dl Cantacuzino se va Întoarce din concediu Într-o stare de sănătate măcar pe jumătate bună, regele ar vrea
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
dl Cantacuzino se va Întoarce din concediu Într-o stare de sănătate măcar pe jumătate bună, regele ar vrea să rezolve chestiunea În cauză la modul că dl Cantacuzino să rămână doar cu numele ministru prezident și șef al Partidului Conservator, dar nu mai mult decât ca un «ornament de masă», așa s-a exprimat regele, iar dl P. P. Carp să intre În guvern ca ministru de Interne cu câțiva dintre oamenii săi. Probabil că atunci dl Manu va ieși
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
ornament de masă», dar dacă nu se va Întâmpla acest lucru atunci situația se va complica și mai mult căci iar va fi vorba să se aleagă un șef de guvern care să fie În același timp și șeful Partidului Conservator. În acest caz vor răbufni din nou toate vechile rivalități. Mulți dintre conservatori sunt de părere că dacă s-ar retrage dl Cantacuzino tot nu se va putea trece peste generalul Manu, acesta din urmă ar trebui să devină cel
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
că va deschide ochii oamenilor politici și le va da convingerea că doar prin reduceri masive la buget (20-30 de milioane) poate fi apărată țara de o catastrofă” (16/29 mai 1900) . În cele din urmă, sub presiunea acelor elemente conservatoare care nu doreau să-și vadă partidul plecat de la putere fără a fi rezolvat criza financiară prin care trecea țara, și era vorba În primul rând de Nicolae Filipescu, care dorea să-l contracareze pe Take Ionescu, s-a realizat
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
și era vorba În primul rând de Nicolae Filipescu, care dorea să-l contracareze pe Take Ionescu, s-a realizat Înțelegerea dorită de rege. Gh. Gr. Cantacuzino cedează șefia guvernului lui P. P. Carp și rămâne doar șef al Partidului Conservator. Aceasta se realizează În urma unui consiliu de miniștri ținut la Castelul Peleș la 6/18 iulie 1900. A doua zi noul guvern, În care președintele Consiliului de Miniștri era și ministrul de Finanțe, depune jurământul. Guvernul Carp se bucura de
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
deoarece combinația a fost pusă la cale de către Nicu Filipescu prin manopere ascunse, fără să-l pună la curent cu intriga urzită” . La fel de pornit Împotriva guvernului, dar fățiș, era generalul Gh. Manu, care și-a dat ostentativ demisia din clubul conservator . Așteptat ca un „mântuitor” de opinia publică, după cum scrie același Bacalbașa, guvernul Carp s-a dovedit repede a fi o mare decepție. Liderul junimist nu a acceptat programul regelui, pur și simplu nu credea că este cu putință o economie
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
cu toată suflarea țării de la un capăt la altul” . Era chiar programul regelui și, așa cum se va vedea În curând, nu erau vorbe goale. Nu numai liberalii se Împotrivesc lui P. P. Carp, dar mai ales adversarii săi din Partidul Conservator și din Parlament. La 19 ianuarie/1 februarie 1901, Carp cere majorităților parlamentare să se hotărască dacă Îi acceptă sau nu programul. În aceeași, zi regele Îi spune lui Pallavicini că „P. P. Carp trebuie să cedeze În mai multe
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
minimă. La aceasta s-a adăugat neputința de a pune În aplicare, pe cale parlamentar-legislativă, o serie de reforme (În domeniul rural și electoral mai cu seamă) care să contribuie la modernizarea structurilor statului român. Opoziția adunărilor cu o compoziție majoritar conservatoare făcea ca orice demers În această direcție să eșueze. Din aceste cauze, Al. I. Cuza, folosind prerogativele pe care Convenția din 7/19 august i le acorda, a acționat În vederea soluționării a două chestiuni, care În fond urmăreau același scop
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
au fost speculate de adversarii lui Al. I. Cuza, care-i reproșau că a uitat de angajamentul luat În 1859, de a renunța la tron În favoarea unui prinț străin. În vara anului 1865, un grup de oameni politici liberali-radicali și conservatori, printre ei aflându-se și C. A. Rosetti, I. C. Brătianu, An. Panu, Ion Ghica, Gr. Bibescu-Brâncoveanu, Dim. Ghica, George B. Știrbei, C. N. Brăiloiu, au semnat un legământ În care, luând În considerare situația țării și interesele ei, precum și votul
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
exprime teama <ref id="97">97 Timpul, 8 martie 1881, f. 1. </ref> ca „problema Dunării” să nu fie folosită ca mijloc de presiune pentru a se obține recunoașterea titlului. Acest punct de vedere a fost exprimat atât de către oficiosul conservatorilor, Timpul <ref id="98"> 98 Timpul, apud Hoyös c. Haymerle, București, 23 martie 1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 16/1881, f. 18. </ref>, cât și de ziarul liberalilor, Românul <ref id="99"> 99 Românul, apud Hoyös c. Haymerle
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
Slavici, care colaborase de la înființare, este angajat redactor al paginilor de politică externă și de literatură. În același an, la 30 aprilie, Maiorescu renunță la direcție și răspunderile acesteia se împart între Slavici și Grandea. Susținuți și de alți publiciști conservatori, ei încep o violentă campanie de presă, îndreptată mai ales contra politicii externe a guvernului liberal. La puțină vreme după declanșarea războiului cu turcii, Grandea părăsește gazeta, pentru a înființa cotidianul „Resboiul”. Împovărat de greutatea muncii redacționale, Slavici cere, în
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
violentă campanie de presă, îndreptată mai ales contra politicii externe a guvernului liberal. La puțină vreme după declanșarea războiului cu turcii, Grandea părăsește gazeta, pentru a înființa cotidianul „Resboiul”. Împovărat de greutatea muncii redacționale, Slavici cere, în repetate rânduri, grupării conservatoare, aducerea la T. a lui Mihai Eminescu, atunci redactor la „Curierul de Iași”, dar poetul nu va veni la București decât spre sfârșitul anului. Prin ianuarie 1878 li se alătură I. L. Caragiale. Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
I. L. Caragiale. Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari puteri vecine, Turcia și Rusia, precum și de critică severă a stării de lucruri din țară, provoacă nemulțumiri în rândurile conducătorilor conservatori. Pentru a tempera elanul critic al celor trei tineri scriitori, în februarie 1878 este numit redactor-șef I. A. Cantacuzino; neputând să își impună punctul de vedere, acesta renunță după un timp la conducerea gazetei, pe care o va asigura
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
intransigența și, uneori, chiar rigiditatea dovedite atunci când se referă la apărarea drepturilor naționale, la condițiile puse de puterile europene pentru a recunoaște independența de stat a României, îi aduc neplăceri tot mai mari. El intră în conflict cu influentul lider conservator Al. Lahovari, se vede în situația de a-l critica pe P. P. Carp și chiar pe Titu Maiorescu. Atitudinea independentă a redactorilor și, implicit, a oficiosului conservator are ca rezultat o scădere a subvențiilor acordate de șefii partidului. Totodată
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
Rocco, Dionisie Miron, Grigore Ventura, N. Basarabescu, N. Cristescu, iar mai târziu D. R. Rosetti-Max, M. E. Papamihalopol, scriitorul Constantin C. Bacalbașa, Paul Scorțeanu ș.a. Ca urmare a unei reorganizări, la sfârșitul anului 1900 două din cele mai mari gazete conservatoare, T. și „Constituționalul”, sunt înlocuite prin „Conservatorul”. Ultima serie (1923-1924), condusă de un comitet, l-a avut prim-redactor pe I. Joldea Rădulescu, gazeta aflându-se acum sub influența politică a lui Al. Marghiloman. În primele luni ale anului 1876
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
N. Cristescu, iar mai târziu D. R. Rosetti-Max, M. E. Papamihalopol, scriitorul Constantin C. Bacalbașa, Paul Scorțeanu ș.a. Ca urmare a unei reorganizări, la sfârșitul anului 1900 două din cele mai mari gazete conservatoare, T. și „Constituționalul”, sunt înlocuite prin „Conservatorul”. Ultima serie (1923-1924), condusă de un comitet, l-a avut prim-redactor pe I. Joldea Rădulescu, gazeta aflându-se acum sub influența politică a lui Al. Marghiloman. În primele luni ale anului 1876 singura colaborare literară notabilă este aceea a
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
venirea lui Eminescu paginile de cultură și beletristică ale gazetei își recapătă vechea înfățișare. Poetul este autorul a numeroase articole, unele dintre ele adevărate studii de sociologie, de istorie socială, de analiză realistă a stării politice, în care pozițiile Partidului Conservator sunt în mod frecvent depășite, pentru a face loc crezului ideologic propriu. Acestei publicistici, de o mare intensitate a sentimentului patriotic și de o distincție a expresiei pe care nu le mai atinsese scrisul jurnalistic românesc decât prin M. Kogălniceanu
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
făcuse și la „Curierul de Iași”, pe terenul cronicii teatrale, al comentariului și recenziei literare sau științifice, al polemicilor lingvistice și filosofice. Cu timpul, deși trebuia să facă aproape toată gazeta, el are de înfruntat și controversele frecvente cu politicienii conservatori, nemulțumiți, printre altele, de revolta cu care redactorul semnalează indiferența oficialității față de soarta ostașilor care se întorceau din război. Uzura se face din ce în ce mai simțită spre sfârșitul primăverii anului 1883, când Eminescu scrie tot mai rar, lăsând grijile redacției în seama
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
Lermontov, Gogol (Mantaua, Taras Bulba), E. A. Poe, Nathaniel Hawthorne, Bret Harte, Jules Verne, Émile Gaboriau, Al. Dumas, Jókay Mór, Bjørnstjerne Bjørnson ș.a. Încercarea de a relua T. după primul război mondial, de data aceasta ca organ politic al așa-numiților conservatori democrați, a fost sortită eșecului. Nici partea literară a cotidianului nu a mai atras scriitori cunoscuți. Din redacție a făcut parte, pentru câteva luni, Dem. Theodorescu. Sub pseudonimul Dyonis, el scrie zilnic la rubrica „Pe foi de calendar”, urmărind cu
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică într-un moment
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
nu întreg la minte, obișnuit al cafenelelor bucureștene, călătorit în străinătate și cu oarecare cultură, Petru Albulescu-Albastru, „director proprietar, redactor, administrator, perceptor și casier”, a scris aproape singur cele optzeci și opt de numere ale periodicului, pe care îl subintitula „conservator, liber, albastru, risipitor, socialist, popular, avar, original, inamovibil” și pe care îl vindea el însuși. Amestecând relatări autobiografice, comentarii politice insolite, opinii de plezirist, teoretizate ca și cum ar fi fost vorba de o concepție, numind-o „nostologie”, Albulescu obține o mixtură
TURNU BABILON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290313_a_291642]
-
alături de Eugen Vaian în calitate de redactor-șef, revista literară „Săptămâna ilustrată” (1893), în paginile căreia a și publicat proze scurte (O pereche, Doctorul, Decepție) și a ținut, alternativ cu Eugen Vaian, rubrica „Convorbire săptămânală”. S-a implicat în dirijarea ziarului politic conservator „Țara” (1893-1897) și a lucrat în redacția săptămânalului bucureștean „Teatru, muzică, modă” (1897-1898), tipărind aici schițe și povestioare morale (De măritat, Jertfa supremă, Ispita, Două surori, Poveste tristă ș.a.), texte de un patetism echilibrat, tocmai cât să atingă sensibilitatea cititoarelor
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o utopie și un criteriu de judecată morală și estetică. El dă altă justificare acestei compartimentări: „Țărănimea nu e reacționară. Ea e conservatoare și pasivă [...] E satul forma politică ideală? Nu. Principial, nu există formă politică ideală. Satul e însă forma de așezare omenească cea mai favorabilă «omeniei». Nu cred în evoluția uniliniară. Nu cred în progres. «Omului de pe stradă» trebuie să-i
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de „vernescani” (În paginile „Binelui public”) și de „fracționiști”, sau din tabăra conservatorilor, mai puțin din cea a junimiștilor pe care I. C. Brătianu ar fi intenționat să-i cointereseze la ideea unui guvern național, idee condiționată, fără șansă, de „bătrânii conservatori”, cu rezervarea președinției Senatului lui L. Catargiu; ce-i drept, În fine, actul proclamării Regatului nu a fost onorat pe măsura importanței sale de parlamentari (moțiunea președintelui Camerei, D. Lecca, fiind adoptată În absența a 42 de deputați, În Camera
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
prestații fiscale reduceri sau scutiri de impozite și taxe. Tipologia politicilor sociale vizează construcția și funcționarea concepțiilor politice diferite. Se disting trei modele de politică socială se înregistrează diferite grade ale unor parametri: a) modelul liberal rezidual (SUA); b) modelul conservator (Germania); c) modelul social-democrat (Suedia). Sunt identificați o serie de indicatori sociali pe domenii în funcție de care putem aprecia valoarea politicii sociale: populația; sănătatea unde sunt incluse: starea de sănătate, serviciile de sănătate și resurse; învățământul; ocuparea forței de muncă și
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]