2,692 matches
-
afla la gura Solonețului. Acest grup se continua spre Vest cu satele mânăstirii Humor. Într-o arie destul de restrânsă se aflau opt sate, în mijlocul acestora aflându-se curtea boierească de la Tulova. Se pare că unele sate erau foarte mici, ele contopindu-se până la urmă cu Litenii de azi. După aceea, din moșia lui Oană vornicul făcea parte satul Gâdinți, care se află la 5 km est de Roman și la peste 100 de km față de grupul de sate de la obârșia Șomuzului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ele se grupau în jurul comunelor Girov (Iucaș în document), Mărgineni-Plopești, la Slatina, Dumitrești și Cărbunești. La Sud-Est de Buhuși se aflau alte sate ale lui Oană vornicul: Siliștea (azi Români), unde era o altă curte a vornicului, iar lângă Roman, contopindu-se cu această comună, erau satele Cărbunești și la Văratec. Nu departe de Roman, pe Bistrița, se afla satul Costinți (azi Costișa). La foarte mare distanță, între Huși și Vaslui, se aflau două sate. Cea mai importantă danie pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Dragoș Stănigescul, fiul lui Nan, vând satul Buciumeni lui Isac vistier. Satul Buciumeni fusese dăruit de Alexandru cel Bun popii Iuga și fratelui său, Nan. Isac vistier cumpără și Fălticenii, aproape de care era și cu care avea să se contopească Buciumenii. La 24 februarie 1442, fiii lui Stănigă schimbă Buciumenii cu jumătate din satul Gocimănești, dar în 1490, satul se afla iarăși în stăpânirea urmașilor popii Iuga și ai fratelui său Nan. Faptul că Marușca și Dragoș Stănigescul vând împreună
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întemeietoare a zimbrului din legenda Moldovei, fapt ce-l îndeamnă pe Mircea Eliade să considere tema vânătorii rituale „una cu siguranță autohtonă”, cu un prestigiu religios la daci. Cultul mithraic urmează cronologic credinței în Sol Invictus cu care se va contopi, amândouă imaginile fiind asimilate de viziunea christică. Acționând ca împuter¬nicit al Soarelui, Mithra pedepsește taurul fugar și din trupul acestuia apar plantele sacre: grâul, vița-de-vie și alte ierburi folositoare. Asemeni ritualului din colinde, uciderea animalului primordial este urmată de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar privită, admirată, contopindu-ți privirea în ea. în lumina răsăritului de soare Cu rucsacul în spate, scandând regulat măsura mersului cu bastonul, înaintez de acum în lumina dimineții. Pare un fel de lumină pascală, din biserică, în noaptea învierii, când se cântă preconiul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
iad pentru îngeri (București, 1996), Ceasuri fără minutare (București, 1996), Versuri pentru Ina (București, 1996), Naveti un surâs în plus? (București, 1996), Poeme cu umbre de gratii (București, 1996), ș.a. În poezia sa sunt „antrenate fețe desfigurate, abrutizate ce se contopesc de fapt într-o singură față, ștearsă, uniformizată, fără identitatea umană. În perioadă interdicției impusă de cenzură, poetul „inventează decastihul dispus structural - oral într-o formă mneumotehnică (exemplu: Unde sunt cei care nu mai sunt?) a lui Nichifor Crainic sau
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
-i venea să creadă. În jurul nostru se făcuse roată de curioși. Mama îi identifica cu greu; îi lăsase în floarea vârstei și-i găsea pe mulți încovoiați, cu pletele ninse. Întrebări, îmbrățișări pătrunse de lacrimi, redescoperiri după atâția ani se contopeau într-o spontană și inedită euforie. Aveam impresia, în acea stranie, inedită dimineață, a unei a doua învieri, succedând pe prima, de astă dată laică, a regăsirii, fie și pentru o clipă, a ceea ce a fost; era un moment rar
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri, Tasie
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
-i iese În cale, după o scuturare mai puternică a Înălțimilor cerului. Așezarea comunei se prelungește În sus, spre răsărit, pe cele două părți ale unui pârâu, care culege izvoarele dealului răsăritean ce duce spre șes, străbate comuna și le contopește cu Visa. Plăcile de marmură de pe fațada casei Bunicului, În care m-am născut Înainte de trecerea șoselei naționale Nr. 14: Sibiu-Mediaș-Sighișoara, peste râul ce străbate satul, În dreapta șoselei se ridică vechea cetate săsească, ce adăpostește Între zidurile ei biserica evanghelică
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Nietzsche: "pentru un adevăr este mai primejdios să fie aprobat de poet, decât să fie contrazis de el". Poemul este omul așa cum ar arăta fără pielea ce-i ține oasele și mușchii laolaltă: ecorșeu și ființă autonomă în care se contopesc lumina, întunericul și un sentiment despre cum poate lumea sfârși. Un străin pe care ne căznim să-l iubim. Cei vechi se pricepeau la om, deci și la poezie, când au lăsat asta: "Iar Dumnezeu a creat omul [pentru ca el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
parte a întrebării. Dacă nu aș fi fost Nichita Danilov, cine aș fi vrut să fiu?! Cred că tot Nichita Danilov. Orice om, indiferent de numele pe care îl poartă, are un destin aparte. Nu poți înlocui un om decât contopindu-ți destinul cu propriul său destin. Să admitem că aș vrea să fiu Eminescu, sau Baudelaire, Poe, Whitman, Esenin etc.... Oare aș avea puterea de a-mi asuma asemenea conștiințe? Nici măcar, să zicem, Daniel Corbu, poet care-i născut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putea crede așa ceva? Te-ar surprinde un posibil adevăr despre această relație? Sau ai spune, hai, Gellule, tu mă minți! Și câte altele, încât în răspunsul la această întrebare încap tot felul de minciuni și adevăruri, încât acestea s-ar contopi și ar deveni orice. Spune-mi care sunt raporturile tale cu visul? Visezi? Ai vise care îți revin obsesiv? Sunt vise provocate sau vise care îți tulbură sublumea din subconștient? Ca orice om, visez, desigur. Nu fac din vise o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altor suflete, a altor ochi și urechi, a altor perspective care însă nu se contrazic. Aceștia sunt atunci cititorii mei! Cititorul meu trebuie să aibă două calități: să fie meloman și să aibă conștiință socială. Dacă aceste două calități se contopesc într-un individ, atunci așa de simplu arată cititorul meu. Dacă ar fi să scrii critic despre tine, cum ți-ai defini poezia? Cu ce cuvinte ai ilustra un spot publicitar menit să atragă publicul spre cărțile tale de poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de pe drumul Damascului, care l-a transformat din temelii pe Apostolul Pavel? Remuse, Remuse, de ce te prigonești? Omul fuge toată viața de sine, când ajunge, în sfârșit față în față cu sine însuși, trebuie să se recunoască și să se contopească. Dar s-ar putea ca omul să nu se recunoască pe sine, să nu se suporte, să nu se iubească. În acest caz întâlnirea omului cu sinele e ratată, omul moare neîmplinit. Că, dacă te uiți bine în jur, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locuiesc pustnici. Cât de greu și anevoios e să urci la ei. Ce loc singuratic și retras și-au ales de locuit. Departe de lume, dar aproape de Dumnezeu. Doamne, câtă liniște, câtă sfințenie, numai păsările cerului cântă și parcă se contopește cântul lor cu rugăciunile pustnicilor de prin munți. Vedem și Marea Tiberiadei cu ale ei legende din trecut. Aș dori să opresc o clipă totul În loc ca să pot a mă sătura de privit. Oricum, trăiești clipe deosebite. Știu că nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
acum se ieșea afară, preoții și popor, Înconjurând pe străzile În jurul bisericii. Toți aveau lumânări aprinse În mâini și cântau: Mergi la Cer și Te Așează... Doamne ce frumusețe era...În glasul clopotelor și lumea cânta, era pe Înserate. Se contopeau Cerul și Pământul, Îngerii și oamenii. Era ceva care ne transforma, o lucrare lăuntrică. Priveai lumea, pe fețele lor tăcute și luminoase, spunea ceva tainic...ochii abia mai puteau ascunde la unii lacrimile. Te trădau, te făcea să privești În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
concluzia că, strămoșii noștri au creat și au dezvoltat o cultură originală, cunoscută în istoria antică a Europei cu numele de geto-dacică, pe fondul hallstattian, cu rădăcini adânci în epoca bronzului, în care s-au asimilat și în care au contopit la rândul lor diferite elemente și influențe străine. Un tezaur din monezi de argint a fost descoperit în 1964, în punctul „Drumul dintre vii”. Având pe avers chipul lui Zeus, iar pe revers figura unui călăreț barbarizat, acest tezaur a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fără drog vreo patru luni. Apoi m-am dus la New Orleans. New Orleans expune privirii un șir de ruine pe mai multe niveluri. De-a lungul Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri din mahon, scuipătoare și candelabre de cristal. Ruinele de la 1900. În New Orleans există oameni care nu au ieșit niciodată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
independentă, ci, mai cu seamă ostilă una alteia. Când știința este puțină, ifosul mult este", scrie un contemporan al începuturilor acestei Societăți, grecul Panthatheos din Smirna. De vreo zece ani, la inițiativa lui Const. Mândru, ceea ce fusese parte s-a contopit cu întregul Societatea, dezbinată, înțelegând că unitatea proiectată odinioară este necesară, chiar indispensabilă. În acest cadru de conciliere, colaborarea unor medici la construirea zestrei muzeale a Societății poate fi elocventă. Nu este potrivit, în acest moment aniversar, să procedăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că Tommaso și familia sa au bătut lemnul de foc pentru a reduce dimensiunile legăturii întregi de lemne la o jumătate de legătură. 177 Battista di Braccio Guicciardini a fost Podestà (guvernator) și Comisar de Prato atunci cand orașul a fost contopit de trupele spaniole la 29 august 1512. Văzând orașul pierdut, Battista a încercat să fugă, dar a fost capturat și pus în lanțuri de către spanioli, care au pus și o recompensă de 1000 de florini pe capul său; vezi Francesco
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-o "feerică frumusețe verbală". Poeme ca Ursitoarele, Mușatin și codrul, Miron și frumoasa fără corp etc., dar mai ales Călin Nebunul, din care exemplifică sugestiv, sunt "capodopere" ale "graiului românesc", în care se "dezvoltă o inspirație proprie și tradițională, contopind minunat creația individuală cu geniul poetic al unui neam întreg". Fără a știrbi cu nimic măiestria poeziei lui Vasile Alecsandri, o culme până atunci a fertilizării poeziei populare, Ion Pillat denunță în acesta "un model" ce "trebuia neapărat depășit" subliniind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pedagogie, nici în psihologie ori în sociologie. În aceeași perioadă se desființează și Institutul de Perfecționare a Personalului Didactic. În 1981, în urma unor acuzații politice aduse Institutului de Științe Pedagogice și Psihologice (între timp institutele de pedagogie și psihologie fuseseră contopite), de a fi colaborat cu propagatori ai "meditației transcendentale" ("colaborare" cerută, de altfel, de "foruri superioare"), se hotărăște de către cea mai înaltă autoritate de stat desființarea unicei instituții create special pentru cercetări în domeniul educației și învățămîntului. Se confirma astfel
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aici într-o cameră de dormit. Irina s-a simțit obligată să repete ceea ce deja îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele de pe ei. S-au așezat pe pat, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
munte lichid spre ei, cum îi spulberă ca pe gâzele cele neînsemnate, cum se prăvălește spre oraș, cum se întâlnește cu cealaltă apă ieșită din matcă, apa fluviului, cum împreună rup digul vechi, de protecție, cum cele două ape se contopesc mugind ca un miliard de tauri furioși, cum se reped spre așezarea numită Serenite, cum o înghit, pur și simplu o înghit ca și cum niciodată n-ar fi existat pe fața pământului. *** Când s-a luminat de ziuă, nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]