2,444 matches
-
obișnuiți la New Grove House duminica, Împreună cu fiul lor mai mic, Geoffrey. Căsnicia, atât cât puteai judeca din afară, era evident mult mai fericită decât a bietei Jeanne, din povestea lui Maupassant. Maternitatea Împlinise frumusețea lui Trixy până la o perfecțiune coaptă, iar micul Geoffrey era imaginea heruvimului cu părul creț din reclama cu „Baloane de săpun“, la săpunurile Pears. La intervalul cuvenit, ea produse un al doilea fiu, botezat Guy după unchiul său și căruia Henry fu rugat să Îi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
termină Ce știa Maisie În decembrie și o trimise unei reviste din Chicago, care Începu publicarea În serial În ianuarie. Corectă șpalturile la Comorile din Poynton, mult-revizuita variantă În volum a Vechiturilor, care urma să apară În februarie - primul fruct copt al noii metode de creație literară, după cum Îl considera. Acum, că Își golise masa de lucru, era liber să compună eseul despre George Du Maurier, cerut insistent de McIlvaine, căci În Harper’s apăruseră deja primele patru episoade din Marțianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În consonanță cu starea lui de spirit elegiacă. Warren Își adusese bicicleta de la Felixstowe și Împreună se hurducară pe potecile prăfoase, pline de șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la țară, căzând de acord că balanța Înclina Împotriva lui, iar Henry rememoră cu jind atracțiile tentante ale lui Lamb House. Două zile mai târziu se Întoarse la Londra, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După opriri, conducătorii de 302 DANIEL BĂNULESCU arteriale, bandaje, flaconașe, un stetoscop, scoase toate din gentuța de piele, ovală, de culoarea piersicii coapte, pentru a face loc înăuntru celor două mii de bilete de bancă albastre, imprimate cu chipul lui Nicolae Bălcescu și sustrase de la barosanul din Ministerul de Interne. Arvinte remarcă, în treacăt, că, dacă doctorul n-ar fi înghițit banii, ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ei, vechitura asta! a râs ea. Julia era îmbrăcată într-o rochie cu paiete, de un albastru pal, fără mâneci și extrem de strânsă pe trup, care-i împingea sânii înainte și în sus, astfel încât să semene cu doi pepenași perfect copți. Partea de jos a rochiei se mula pe popoul apetisant, terminându-se într-o trenă care se unduia în spatele Juliei, strălucind la orice pas. Femeia o cumpărase cu o zi înainte și plătise pentru ea echivalentul deficitului național al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă femeii care umplea cadrul cu șoldurile ei generoase, învelite în tafta de culoarea cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acasă și găsesc „Pachetul de conectare“ pentru „memoria de buzunar“ pe măsuța din hol. Richard a eșuat pe canapea și se uită la meciul lui Arsenal. Mi-a lăsat niște paste În cuptor: au mirosul și consistența tălpii de pantofi coapte. Este de neconceput pentru altcineva decât mine să ducă sus lucrurile care se află jos lângă scări? Rich nu-și desprinde ochii de la televizor. —Ah, marea Femelă revine. E deja acea perioadă a lunii? — Mă acuzi că aș suferi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mândria aceea tembelă pe care ne-o provoacă Em. Își dorește mult să te Întorci acasă. Dar tu, Kate, tu-ți dorești? Opțiunea pentru o replică mândră și sfidătoare atârnă În aer așteptând s-o culeg ca pe-un fruct copt. O las În aer și spun: —Și eu aș vrea să mă Întorc acasă. Frumoasa din pădurea adormită a fost Întotdeauna preferata lui Emily, prima casetă care i-a captat atenția. La doi ani a făcut o obsesie pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un cer în fundu-i se îndoaie. Tot ce-a dorit în visul lui el are: Tărie, stele, luna cea bălaie... Dormind murmură - murmurând tresare. {EminescuOpIV 183} AH, MIEREA BUZEI TALE Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceva bun-bun! Bunica, fără să-l alinte cu diminutive, pupături, Îmbrățișări, Îl verifica dacă mai știe Tatăl nostru și Înger, Îngerașul meu, după care Îi dădea să mănânce bunătățile acelor vremuri: colțunași cu brânză, Învârtită, răcituri, prune cu orez, plăcinte, sfeclă coaptă În cuptor, zahăr cubic sau perje afumate. Bunicu’ Ghiorghi Îi aducea uneori suplimentul sub formă de mere, gutui sau bostan copt, după care Îi spunea cu aerul unui fals moșneag gârbovit și cu vederile slăbite: Hasmațuchi, eu nu mai văd
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după care Îi dădea să mănânce bunătățile acelor vremuri: colțunași cu brânză, Învârtită, răcituri, prune cu orez, plăcinte, sfeclă coaptă În cuptor, zahăr cubic sau perje afumate. Bunicu’ Ghiorghi Îi aducea uneori suplimentul sub formă de mere, gutui sau bostan copt, după care Îi spunea cu aerul unui fals moșneag gârbovit și cu vederile slăbite: Hasmațuchi, eu nu mai văd așa de bine! Ia vezi tu ce minciuni mai scriu aiștia la jornal! Dar nu pot, bunicule, decât acolo unde-s
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta? râse Veterinara și își lovi paharul, ușor, de al lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens și dulce ca o melasă, acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
auzit nimic ― Nefericirea, Galilei, e provocată și de faptul că nu folosim un limbaj simplu. ― Mă tem că e greu să folosim un limbaj simplu în legătură cu moartea. Adevărurile simple aparțin vieții. Stând aici și simțind în nari mirosul de iarbă coaptă, mă gândesc ca nu există experiență căreia să nu-i poți supraviețui Niciodată nu poți spune: am încercat totul. Întotdeauna îți mai rămâne ceva de încercat. Pasiunea mea pentru lumină e protestul unui om aproape orb. Totul e foarte simplu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecuse un zâmbet. - Ce dacă sânt săraci? Nu se spală, nu mănîncă? De unde cumpără mălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pe datorie, te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-aia crește. Îl știi cu leafă, fă-i loc în carnet! Azi îi dai, mîine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apoi urmele de la degete, te tundea și te trimitea la zdup. Tot o să-i dea doi coți de pârnaie, socotea. Alergă repede la Bozoncea, să-i spuie tărășenia. Aceasta juca cărți cu ucenicul și cu Gheorghe. Stăpânul -la văzut fiert, copt. - Ce-i? - Au pus laba pe Nicu-Piele... Ăl bătrân a lăsat foițele. -Unde? - În Grivița, la podul Basarab. Eram în șuteală și s-a prins clientul. 225 Se făcuse tăcere. Starostele a zis scurt: - Gata, ușcheală, să nu deschidă pliscul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târguim puțin... Și să-i fi văzut pe greci, că le plângeai de milă. Cișmele la ochii lor, nu alta! Ăștia aveau tarabe la capătul pieței, vindeau covrigi cu susan, corobețe, halva, peltea și semințe. Toamna umpleau prăvăliile cu bostani copți. Pe toată rampa se scurgea un miros dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de tutun în fața dughenelor. ' Pungașii își umpleau buzunarele goale de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui, oh... În noaptea aceea au dormit în groapă, și a doua zi, în zori, s-au dus la casa Didineir 276 În drum au trecut și pe la simigii. Piața, plină. Grecii, cu tarabele încărcate. Mirosea de departe a dovleac copt și a sămânță prăjită. Au grăbit pasul. Drept la Iani în prăvălie s-au înființat. - Bună ziua la negustori! a zis cel tânăr. Cațaonul înlemnise. Nici nu mai mișca. Codoșul își freca palmele cu bucurie. - Ce mai faceți, bre? a întrebat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
48, e chiar unul dintre Întemeietorii acelor forme de cultură și civilizație ce vor da contur modernității noastre. Simte, plin de ardoare, că trăiește Într-o vreme de tranziție, când totul rămâne de refăcut; dar văzând lucrurile din perspectiva maturității coapte, nu Își poate reprima dezamăgirea: „În epoca de tranziție prin care a trebuit să trecem ca să ieșim din starea de umilință În care eram căzuți și să ne ridicăm la o viață civilă și politică, am putut avea multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]