3,539 matches
-
confuzia și în paradoxala lui simetrie. Simetria acestui vârtej este singura simetrie haotică, lipsită de o excelență formală și de un sens geometric. Dar există în orice vârtej o posibilitate viitoare de formă, precum în haos este o posibilitate de cosmos. Aș vrea să trăiesc la începutul lumii, în vârtejurile demonice ale haosului originar. Să existe în mine posibilități de forme, dar nici una să nu fie realizată și efectivă. Totul să vibreze de o neliniște universală de început, ca o trezire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creștin al unei rezolvări finale pe un plan transcendent, ci pe un plan imanent. Revenirea la sine și interiorizarea spiritului absolut sfârșesc istoria nu în dramă, așa cum se desfășoară sfârșitul în viziunile apocaliptice. De altfel, dialectica, absolutizând procesul și istorizînd cosmosul, refuză - teoretic vorbind - escatologia. Între stil și escatologie, sistemul lui Hegel păstrează un echilibru și se dovedește consecvent proporționalizării antinomiilor - intenția mărturisită a oricărei dialectici. Mult mai mult decât germanilor, rușilor le-a lipsit stilul în cultură. El este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orice idee de irațional din productivitatea imanentă a vieții. Rușii n-au stil în cultură, fiindcă ei nu trăiesc în imediatul vieții și cu atât mai puțin în imediatul valorilor; de altă parte, ei nu-și organizează - din inimă - un cosmos rațional, așa încît misiunea lor în lume ne apare ca o răsturnare, ca o neîndurătoare vijelie. Atât de mult s-a insinuat Rusia în lume, încît de aici încolo, dacă nu orice drum duce spre Moscova, Moscova ne va ieși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
public , caracterizată de dispariția confruntării ideologice Est-Vest. În perioada postbelică, dreptul internațional și-a lărgit în permanență obiectul reglementărilor pentru a reflecta evoluția relațiilor internaționale și emergența unor noi valori și domenii, care au căpătat și dimensiuni internaționale: energia nucleară, cosmosul, mările și oceanele, populația. Sub incidența unor astfel de preocupări, au intrat mai ales după adoptarea Declarației universale a drepturilor omului și drepturile omului, în special sub aspectul promovării lor, în cadrul cooperării interstatale. Au fost adoptate numeroase documente în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
2. A doua observație importantă se referă la uzul confuz și derutant al conceptelor de natură/ființă respectiv subiect/persoană în opera târzie a Părintelui Stăniloae, dar mai cu seamă în sinteza TDO. De pildă, după ce afirmă că observarea raționalității cosmosului impune cu necesitate aristotelică concluzia că lumea „își are originea într-o Ființă care a urmărit prin crearea lumii - și urmărește prin conservarea ei - cunoașterea lumii și, prin ea, însăși cunoașterea Ei de către om”1. Apoi, acest limbaj substanțialist („Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
extern). Fenomenologia nu poate ignora, pe de altă parte, experiența suferinței în interioritatea profundă a sinelui, care, deși însoțită de durere în trup, nu e cauzată de nici o violență externă, la nivelul epidermei. Poate fi aici vorba despre suferința devenită cosmos spiritual în poezie 1, în „sarcina gândirii”2 și, mai ales, în experiența crucifiantă a rugăciunii 3. Prin urmare, durerea trupului nu determină univoc suferința sinelui. Durerea survine într-un lanț de cauzalități și se menține la o apreciabilă distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al „cetății divine” nu este autarhic, așa cum era cazul polis-ului grec. Biserica trăiește prin emanația energiilor personale ale fiecărui suflet mântuit. Omul reconciliat cu Dumnezeu devine o „silabă poetică” sau o „notă muzicală”2. Fără restaurarea integrală a umanității, cosmosul nu-și poate dobândi frumusețea divină pierdută 3. „Augustin a pus în centrul teologiei sale ideea comunității pașnice; gândirea lui Dumnezeu, a revelației lui Dumnezeu a fost pentru el inseparabilă de gândirea raiului, a cuvintelor și a «legilor muzicale» pogorându
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru „tot poporul” și „întreaga lume”. Contrar oricărei utopii, dar fidel vechilor profeții biblice, „tărâmul făgăduinței” se înfiripă din carnea inimii care a cunoscut rugăciunea pentru întregul Adam1, reconciliind în Hristos omul cu sinele propriu, cu semenii și cu întregul cosmos. Creștinismul nu este o nouă doctrină morală, fie ea pacifistă, ci revelația supremă a unui nou mod de existență guvernat de iubirea divină. În fluxul și refluxul incoruptibil al acestei dăruiri de sine a lui Dumnezeu, omul este chemat la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cartea Românească, București, 1985. Șora, Mihai, Firul ierbii, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1998. Taubes, Jacob, The Political Theology of Paul, Stanford University Press, Stanford, 2004. Taylor, Charles, Sources of the Self, Cambridge University Press, Cambridge, 1990. Thunberg, Lars, Omul și cosmosul în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul, trad. rom. de R. Rus, EIBMBOR, București, 1999. Tonoiu, V., Dialectică și relativism, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978. Toynbee, Arnold, Studiu asupra istoriei, vol. I-VI, trad. rom. de Dan A. Lăzărescu, Editura Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
filosofilor, specialiștilor în științele naturii, a marcat marile religii ale lumii, tema predominantă de gândire fiind descifrarea mecanismului care să dea stabilitate raportului om-mediu, starea de echilibru - până la Ilya Prigogine - fiind un deziderat unanim acceptat, modelul perfect fiind sugerat de cosmos, cu ritmurile și regulile sale imuabile. Dificultatea în logica analizei apărea atunci când se compara omul (numărul oamenilor și cerințele lor) cu posibilitățile limitate ale mediului: se poate accepta ca omul să fie cel favorizat și mediul, aservit nevoilor acestuia, ca
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
Își manifestă febril bucuria și Încrederea, bravează chiar, iar În momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, Înfășurat În largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul Întreg, pentru a sfîrși Într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut Împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca În demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus În recunoașterea și afirmarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
neliniștile existențiale”. „Suprema Înălțare din viață În moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca Împlinire Întru revelație, numesc de fapt, Într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai Încape nimic decît... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - În cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decît „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atît de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puțin tipice pentru o poezie fascinată de mirajul modernității. Acestei „poezii-ecran”, cum o numea În paginile Integralului Stephan Roll, nu-i pot rămîne străine aspectele insolite ale cotidianului citadin, În care Își dau Întîlnire, Într-o convergență complexă, elemente ale cosmosului tradițional al poeziei, cu altele, trimițînd la realitatea imediată, chiar prozaică: „Toate plantele au poposit În acest / Catalog de mașini agricole: Sena” - sună două versuri din prima secvență a poemului ce dă titlul cărții. Iar În altă parte: „zgomotele descresc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Observația aceasta n-ar spune mare lucru, dacă n-am adăuga că are loc o evidentă modificare a universului imaginar: spațiul de referință Încetează să mai fie aici lumea civilizației tehnice și a orașului modern, pentru a ceda locul unui cosmos elementar, proaspăt și pur, simili-paradisiac, În care fiecare prezență naturală devine un reflector sui generis al ființei elogiate, proiectată Într-o inepuizabilă rețea de analogii. Poetul se situează, totuși, foarte departe de ordinea și echilibrul tradițional-romantic, orice coagulare de tip
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Într-o ordine alegorică, ci În fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate Într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune În structuri insolite În virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicînd subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atîtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ambianță obiectuală), cît spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cîndva de Voronca Însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încît fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază În egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai În aceasta stă Însă și pericolul sufocării discursului liric, supraîncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” pînă la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mod ca și exclusiv din același cadru, iar În Ulise și Brățara nopților deschiderile spre asemenea orizonturi echilibrau, oarecum, febra „Împărăției afișelor luminoase”. Plante și animale șterge Însă cu totul urmele vechilor angoase, pentru a se exprima ca elogiu al cosmosului primar. Sub un motto, Între altele, din San Francesco d’Assisi, se anunță o lirică a fraternității cu făpturile elementare, iar cîteva propoziții din Odobescu promit instalarea Într-un peisaj plin de culoare și prospețime. Cum s-a observat Însă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la Învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul Îndrăgostit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să reveleze Înrudiri secrete, participarea la o Totalitate armonioasă, festivă, de eden primordial. Spațiul ideal, dezvăluit de călătoria reală sau imaginară, e, de aceea, unul feeric și muzical, scenă a unui spectacol neîntrerupt: un univers-scenă și vitrină, o lume-oglindă, un cosmos melodios, În care se „Încearcă instrumentele” cele mai diverse, Într-o orchestrație imnică, cu „acorduri”, „arpegii”, „accente” și „ecouri” traducînd În sunet aceeași răsfrîngere a obiectelor În obiecte, a ființelor În ființe. Fiecare poem din Act de prezență conține asemenea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
neîntreruptă Într-o atmosferă alta decît aceea a principiilor și regulamentelor incontestabil arbitrare?” Ele definesc Însă, dincolo de transparența conceptuală a manifestelor, o formă mentis caracteristică poetului, un model generator al structurilor imaginarului, ce poate fi identificat deopotrivă la nivelul configurării „cosmosului” specific, al conturării eului liric, al unei anume dinamici a limbajului. Fără să prefigureze prea mult din spectaculoasa evoluție avangardistă a lui Voronca, Restriști-le debutului trasau totuși o schiță semnificativă a ceea ce urma să se definitiveze ca vectori ai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutînd comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea Însăși În relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar Înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca Își structurase viziunea ca „reportaj” sui generis, realizat de un subiect nu numai curios de tot ce se Întîmplă În afara lui
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
răgaz, - spațiu și timp al „Îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sînt decît cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atît de persistentă În scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează În coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
furnizează indivizilor motivații și simțul sinelui. De asemenea, Bourdieu afirmă că dispozițiile economice cele mai fundamentale, nevoi, preferințe, propensiuni, nu sunt exogene, adică existente În virtutea naturii umane universale, ci endogene și dependente de o istorie care este chiar aceea a cosmosului economic În care acestea sunt solicitate și recompensate.” (2000:20). „Agentul social, dotat fiind cu un habitus, este un individ colectiv sau un colectiv individualizat prin Încorporarea de structuri obiective. Individualul, subiectivul, este social, colectiv. Habitusul este subiectivitate socializată ale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de cercetat, subiectul uman adică, despre caracteristicile sale, despre stările interioare, despre relațiile cu ceilalți, despre mediul său de viață etc., ceea ce nu se întâmplă în alte zone ale cunoașterii. Doar metaforic se spune că savanții pun întrebări naturii și cosmosului. Culegerea de informații relevante prin interogația directă nu este posibilă nici măcar în relația cu animalele superioare. Numai existența conștiinței (reflexivității), a comunicării prin simboluri și, în special, prin limbă face posibilă cunoașterea prin interogarea nemijlocită a obiectului vizat de cercetare
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]