3,263 matches
-
ce este moartea... Există numai teama de moarte, moartea dizolvându-se în această teamă!... Există numai spaima morții... Sfârsitul este o simplă necunoscută...”. Noapte... O noapte fără sfârsit... Încearcă să doarmă... Scrisoarea din urmă... 2013... In Ajunul Bobotezei... Ger de crapă pietrele... Iorgu cu halat pe umeri, cu mâinile încrucișate la piept, făcea pași rari prin cameră, până la fereastră, aruncând câte o privire afară. Iarnă grea și omăt de vreo cinci palme. Incă de la Sf. Nicolae a început cu o fulguială
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Spre dimineață, se trezi după un somn lung, care părea fără sfârșit și deschizând ochii încet, începu a se limpezi. Un pumn de stele împrăștiate pe cer, parcă nemișcate, așteptau revărsatul zorilor, iar luna argintie cobora încet printre nori. Se crăpa de ziuă. Valuri de nori, aducători de ploaie se adunau pe cer. Perdelele oftară adânc, răscolite de o adiere de vânt, care pătrunse în casă cu răcoarea diminetii. Iorgu stătea în pat nemișcat, dar mintea continua să țese, între somn
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cale. ...Două nopți mai târziu, vineri spre sâmbătă, 7 septembrie... Iorgu s-a trezit dintr-un vis greu și confuz. Era ora trei... Se făcea că a căzut într-un somn adânc si blând. Deodată, usa de la camere s-a crăpat un pic, si prin deschizătură, s-a auzit chemat de Vasilica, încet, abia soptit, să nu se sperie, cum făcea ea deobicei. ”-Gogu, Gogu... vezi că ai pe plită, în crăticior mâncare, fii atent să nu se ardă! ” ”-Bine, bine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
teamă pentru Vasilica, să nu pățească ceva. Era între somn și trezire... se lupta cu somnul. Până la urmă, alunecă într-un nou somn, cu alt vis... ...Se făcea că erau în casa din Tătărași. Deodată, ușa de la cameră s-a crăpat un pic, și prin deschizătură se auzi glasul Vasilicăi... ”-Gogu, Gogu nu uita... mâine plecăm în concediu, pregătește-te..!” ”-Bine, bine, Fata..!”, i-a răspuns el. Inainte de plecare la gară, Iorgu mai zăbovi cu niște treburi. Când a ajuns
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trecut în drum spre casă și pe la cimitir. Pe fiecare mormânt erau aprinse candele astfel că acesta părea o pădure cu licurici. Au împărțit câteva pachete celor care erau prin cimitir la ora aceea și au ajuns acasă când se crăpă de ziua. Frusina pregătise preparate din mielul pe care tatăl său îl sacrificase cu câteva zile înainte. Cum au ajuns acasă, s-au spălat pe față și pe mâini cu apa în care puseseră două ouă și bănuți, așa cum este
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. Le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar în realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. Mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. Le adunam pe cele mai contorsionate în camera mea și le pictam sau le decoram cu hârtii. În rest, tot ce făceam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
S-a cufundat și n-a mai ieșit. N-a mai apărut la suprafață decât, Într-un târziu, dar, umflat, ca o cine știe ce arătare. S-a dus vestea, de Îndată, de-a lungul și de-a latul domeniilor sale Întinse. Crăpase inima, În el, după spusele unora dintre foștii apropiați. Ei, acum, ce facem cu el? A fost, Întrebarea, care s-a pus cu acuitate. Îl pregătim și-l Înhumăm. Unde? Unde, chiar, unde, că nu e nici un locșor, pe nicăieri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
măcar, cu o bere. Când Valică a pus mâna pe clanță, curentul, de la alte uși, deschise, i-a zmuls-o, pe cea de dinaintea lui, și i-a trântit-o de Încălțămintea piciorului drept. Sticla, groasă, ce e drept, și scumpă, a crăpat. Patronul, Gugu Porumbaș, a sărit ca ars, de alături, cu scandal. Și l-a apucat, pe Valică, de pulover. Plătești ochiul de geam spart. Plătesc. Una sută de lei. Una sută de lei. A plătit-o. A chemat miliția. Aia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
școala nu are cum să le ofere. Din păcate, bunicule, situația nu prea e așa cum zici. CÎt timp am fost elev și student, credeam de multe ori că sînt ca o butelie care trebuie umplută și mă Întrebam cînd o să crape. Nu-ți fă probleme, că nu doar tu ai simțit asta. Dar dacă tot ai Început să spui ceva, zi ce te frămîntă! Cum spuneam, aș vrea să știu cum s-ar putea totuși explica vindecările cu adevărat miraculoase ale
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Întorcea din lume. Thomas se gîndea uneori care ar fi fost viața lui dacă s-ar fi Înrolat Împreună cu Jesper În Legiunea Străină. Poate nici nu ar mai fi trăit; o aventură ce aducea cu imprevizibila ruletă rusească, scăpai ori crăpai, potul era mare, se cîștiga bine. Te Întorceai, după zece ani, dacă aveai noroc, plin de bani. Porneai o afacere, dar asta era ceva și mai periculos, puteai să pierzi tot, chiar să mori Împușcat În plin centrul capitalei, cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-ar fi potolit. Nici În fotografii nu ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sfîrșind subit era imoral, un fel de sustragere, În ultima clipă, de la pedeapsă. Aceasta avea să se Împlinească și dacă vocea Antoniei ar fi atins frecvența celestă ce putea face pămîntul să intre În rezonanță, vibrînd pînă avea să tot crape, ajungînd țărînă. Brusc, după o vreme - o zi-două, cîteodată -, Thomas se liniștea iar. „Străinul acela din tren se Înfierbîntase, vorbea, la un moment dat, ca de la o tribună“, Își Începuse Berg povestea. „Dacă l-ai fi văzut!...“ Anticarul chiar Încercase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole. La fațadă, acoperișul cădea cu o streașină lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți, în care se zărea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că tanti Aglae, cu Simion al ei și cu Aurica locuiau alături. Felix mai dădu câteva ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gheare întoarse în sus semănau cu ierburile din iconografia bizantină. Și, ca și acolo, un soare uriaș de aramă se lăsa înroșit pe zare. Priveliștea era sinistră și grandioasă. În apropierea heleșteului, pământul începu să se înnoroieze și să se crape în câteva mici râpe. Apa se întindea neagră, liniștită, sprijinindu-se în fund pe un pâlc de sălcii și, la margini, pe păpuriș tăiat asemeni unei perii. O bună parte din suprafața apei era presărată cu cotoare retezate de trestii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o altă fată, inaccesibilă. Însă examenele îl absorbiră cu totul și câtăva vreme uită și de Otilia, și de Georgeta. Pe când citea un curs, străduindu-se să memoreze pagină cu pagină, moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața odăii lui, crăpă ușa și își vîrî înăuntru capul lui ca o bilă. - Nu-nu-nu te-te duci nicăieri azi? întrebă el. - Nu. Am de învățat. Dar de ce? Ai vreo trebuință de ceva? - Nu. Am zis că e frumos afară, e soare, ți-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plimbe prin odaie. Aruncîndu-și ochii pe fereastra care dădea în curtea vecină, văzu o scenă care-l intrigă. Aglae, îmbrăcată, ieși pe ușă cu multă discreție și se îndreptă spre poartă. Puțin după ieșirea ei din casă, Aurica, tot îmbrăcată, crăpă ușa și urmări cu ochii pe mamă-sa. Când aceasta ieși pe poartă și se pierdu după case, Aurica alergă repede înspre poartă, unde așteptă câtva. Apoi, în același chip, porni și ea pe stradă. Felix deduse că Aurica urmărea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș Costache: - Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un câine. N-are nicicămăși pe el. Îmi crapă obrazul de rușine, fiindcă, ce vrei, sunt ginere. M-am întîlnit cu un intern. Măcar dumneata, ca cumnat, ai putea să-i trimiți, acolo, o sută de lei, să speli rușinea familiei. Eu ce-am putut am dat. Dă-mi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stai aicisau să rogi pe Aurica să vină. Stănică puse mâinile la piept, turcește, în semn că merită credință nestrămutată. - Du-te fără nici o grijă. Otilia își lua mantila pe ea și plecă, urmărită din ochi de Stănică. Acesta privi, crăpând puțin ușa, în curte, se încredință că nu mișcă nimeni, și apoi intră în odaia lui moș Costache. Bătrânul îl supraveghea dușmănește cu privirea. Stănică merse la ușa dinspre salon, o crăpă puțin și o închise la loc. Mai merse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plecă, urmărită din ochi de Stănică. Acesta privi, crăpând puțin ușa, în curte, se încredință că nu mișcă nimeni, și apoi intră în odaia lui moș Costache. Bătrânul îl supraveghea dușmănește cu privirea. Stănică merse la ușa dinspre salon, o crăpă puțin și o închise la loc. Mai merse la geam, privi în curte, se-ntoarse spre masă, luă un scaun și-l așeză lângă canapeaua bătrânului și stătu pe el. Bătrânul îl contempla îngrijorat. - Ce mai faci, moșule, întrebă Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prahovean, c-o mustață cât vrabia. Nimeni altcineva decât tocmai acela care, din neștiință sau îngîmfare, învîrtind o poezie de-a sa pe deasupra creștetelor, a răscolit deodată, cu sonoritățile ei, toate reumatismele diavolilor celor bătrâni. Ălora, de surprindere, să crape rânza din ele. Însă tipul, căruia restul junilor magi îi spuneau Nino, a continuat liniștit să citească. S-au dezmorțit atunci din dureri demonii cei mai haliți. Tălpile iadului cele mai crăcite nevenindu-le bine să se decidă dacă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toți o fac în detrimentul construcțiilor!" Exact în acel moment, ca o teribilă zmucitură de zeppelin, încăperea descrise un nou salt, rămânând ancorată de structura parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii, ai naibii, decălindu-se, pocneau precum grisinele. Crăpa un drug, se înălța c-o palmă și colosul de zidărie. Se fisuraseră jumătate, mormanul de cărămizi și betoane era pregătit s-o zbughească spre stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos cum ești, să te plimbi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide să croim pisica pe spate, că nu știu ce-a înfulecat și stă acuma să crape, săraca!" Dar când ne-a văzut între lopeți, zice: "Hoopa, se schimbă tărășenia! Dacă până mâine nu-mi deschideți și-mi închideți șantierul, și dacă nu-mi săpați, de aici până aici, dă benga în voi!" Până am reușit noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL BĂNULESCU un oraș. Și aleargă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]