28,300 matches
-
o clepsidră, luo na. cuvinte, ceapă, wasabi, pește alunecă ușurel pe gâtlejul ei fin. ape curgătoare am dori să se așterne peste moleculele timpului cu bețișoare am mânca timpul cel dus, luo na cel acoperit de moarte cel trezit de crucea sudului, de micul dejun, de sărutul tău timpul care a făcut castane, cu care ne bate trupul fragi, cu care ne adoarme gustul, maiestuos întoarcere am înghițit și fluviul, am mâncat și toată povestea cu cojile nucilor, cu zimții castanelor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
albe, botul împuțit al cârtiței se înfruptă din carnea dulce a furnicuțelor albe, nu scapă decât furnicuța letix, cea mai chitinoasă dintre furnicile albe, care se cațără iute în grădina suspendată a dragostei tale, ajunge cu bine în mușuroiul cu cruce deasupra, făcut din cel mai fin nisip, consolidat cu sufleu bun de petunii magice și trifoi cu cinci foi, și raportează reginei furnicuțelor albe atacul suferit, își arde în flacăra mică și rece un picioruț. Regina furnicilor albe face vraja
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pulsând pentru drumul tău către grădina suspendată a dragostei celei mai pure, simți pulsațiile în tâmple, în ceafă, în abdomen, auzi oștirile dușma nilor tăi, destul de aproape, uneori avansând, alteori odihnindu se, uneori plângând, alteori cântând cântece soldățești, se aprinde crucea sudului deasupra ta, îți iei inima în căușul palmelor, o strecori la loc sub vestuța de pluș, treci pe circulație intracorporeală, steaua se stinge, craniile dispar, furate de reflux, se duc înapoi în trupurile lor, în războaiele lor. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întunericul desagii tale, îl scoți și îl așezi vertical în adierea khamsinului, sub soarele de la miezul zilei, și se face pe dată un toiag înalt și rezistent, de toată încrederea. nouă în al patrulea loc: intri în bisericuță, îți faci cruce, spui rugăciunea inimii de trei ori, te rogi la dumnezeul tău adevărat, care ți-a dat cuvântul, ieși întărit, cerul s-a umplut de o armată de dragoni aurii adolescenți, care par că te așteaptă să se întoarcă acolo unde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
făcut o mâzgă și-un ghețuș de nu te mai poți ținea pe picioare. ISPAS: Măi Dănilă, apoi cum nu-și crapă ție obrazul să-mi vii cu asemenea istorii care se potrivesc drept ca nuca-n perete! Acuma, în crucea verii, mâzgă și ghețuș, ai? Da' pe cine crezi tu că-mbrobodești? Măi, tu ai fi fost bun de călugărit, măcar să te pustiești într-un cotlon, să nu mai încurci locul și oamenii. Haiti, lipsești din fața mea, și du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i ici, copacii alături. Numai să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DĂNILĂ: Tocmai bine! Acuma ia să mă uit eu prin preajmă, nu se poate să nu găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui pe par decât pe sfânta cruce. Și când ți-oi razama una după ceafă, Codârlic vere, altă fligoarnă nu-i mai pofti! (iese) CODÂRLIC: Da' ce tot moșmodești acolo? Mai am mult de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de uzat. Barba cam încâlcită și părul nepieptănat de mult. Are în mână o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu adevărat cântare de laudă pre glasul al 7-lea să înălțăm. Asta întâi și numaidecât! (Își drege glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de sufletul și de viața lui! Cam ce minuni va să facă un sfânt nevolnic între atâtea și atâtea răutăți? FARNACHIE (pune mâna streașină la ochi. Arată cu degetul): Nu-i cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să ne uităm în gura sfinției sale când mestecă. (ies toate, trag ușa dintre cele două odăi. Se așază care pe unde apucă) BABA RADA: Ilincă fato, ascultă ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi, dăm peste unul bărbos care, când ne vede, începe să urle, prahovenii mei! El era din Vălenii de Munte. Plecat din ’85, apoi își luase și soția și fata prin Crucea Roșie. Fusese profesor de desen. Făcea treburi din astea cu artele plastice. Prinsese treaba asta cu o expoziție a tinerilor artiști. Spre deosebire de românul de afară, care e în stare să-i spună ca Petru lui Isus, io nu-l cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a oftat lelea Zamfira, în timp ce punea pe masă de ale gurii. Cu toată graba pe care o avea, moș Dumitru a mâncat pe așezatelea. Așa îi era feleșagul, cum spunea el. Când s-a ridicat de la masă, și-a făcut cruce, și-a îndesat cușma pe cap și a ieșit... Mergea grăbit, cu gândul la oamenii care ar fi buni pentru treaba pe care o plănuise... Bine te-am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea nopții. Cu oarecare părere de rău, inginerul s-a ridicat. Stimate gazde, s-a cam făcut vremea de plecare. Rămâneți cu bine. Domnule inginer, am să plec și eu, pentru că avem același drum o bună bucată de cale. Mergeți cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
când în când, trecea în fugă pe la ușa camerei. Asculta cu respirația oprită... „Doarme încă. Tare-i vlăguit, săracul” - se consola cu gândul - deși tare ar fi vrut să intre să-l alinte cu vorbe și cu gesturi tandre... .În crucea zilei, Măriuca și-a luat inima în dinți și, cu multă atenție - să nu facă zgomot - a deschis ușa camerei. Costăchel era teaz. Își ridicase perna mai sus, s-a rezemat de ea și a rămas cu ochii înfipți în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
minută? Au stat la căldurică, iar alții și-au îngropat tinerețile în tranșee. Mai rău chiar, au rămas schilozi sau... Ce să mai spunem de cei care au mușcat din țărână străină... Au rămas pentru vecie acolo, fără mormânt, fără cruce, fără nume... Și ei sunt stăpâni, domnule! Uite la mine! N-am tremurat în fața glonțului și tremur în casa mea! Ce zile ai ajuns, Costache Vultur!”... Măriuca s-a întors din țarină și l-a întrebat voioasă: Ce faci, gospodarule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prezentat la ordinul dumneavoastră!” Și am amuțit, cu ochii țintă la omul din fața mea... Nu-l vedeam pe colonel, ci pe sergentul Brad Filip... Atunci, în 1917... Parcă îl auzeam vorbindune când am plecat pe front în 1917: „Făceți-vă cruce copii și Doamne-ajută! Cine știe când și dacă vom mai coborî în această gară?”... „Ia loc, sergent!” am auzit ca prin vis. M-am executat, fără să-mi pot lua ochii de la colonel... N-am apucat să-mi revin din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem. Am făcut cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu am mai văzut așa ceva în fața ochilor!” - mă gândeam, în timp ce mâncam cu atenție, să nu mă înec... Ne-am odihnit puțin și apoi, până o venit bătrâna cu mâncarea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am primit, Costache feciorule? Ascultă aici tată: „Întrucât nu ați predat la timp cotele datorate statului, sunteți obligați ca într-o săptămână să predați următoarele cantități... ” Când Costăchel a terminat de citit, Petrache a izbucnit: Auzi numai și fă-ți cruce cu limba-n gură! Luceafărul mamei lor de bolșevici! Și-au pus în gând să ne aducă la ascultare, Petrache băiete! Da da! Aista-i planul lor... La sfârșitul săptămânii, au încărcat două sănii învârfonate cu saci și au plecat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de mormântul mamei ei. Citi cu pioșenie numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi ea, ,,mai putea să trăiască. Poate și durerea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de mormântul mamei ei. Citi cu pioșenie numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi ea, ,,mai putea să trăiască. Poate și durerea pe care i-am pricinuit-o eu i-a secerat zilele"... Îngenunche și lipindu-și fața de cruce, rosti ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi ea, ,,mai putea să trăiască. Poate și durerea pe care i-am pricinuit-o eu i-a secerat zilele"... Îngenunche și lipindu-și fața de cruce, rosti ca pe o rugăciune: ,,Mama mea dragă, scumpa mea măicuță! Am venit prea târziu... să mă ierți pentru toate durerile ce ți le-am pricinuit... Să nu mă cerți! L-am adus și pe Răducu, nepoțelul tău. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără istov. Fiecare fărâmă de pământ era însoțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste clevetiri, dar se vedea că e absentă și nu o interesează câtuși de puțin viața celor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
i-ai scăpat pe ucenicii Tăi din primejdia furtunii și a înecului, scapă-ne și pre noi din această primejdie...”. Apoi ieșeam toți, cu preotul în frunte, și făceam înconjorul hotarelor satului rugându-ne. Bărbații purtau atributele necesare din biserică: crucile, steagurile, icoane. Mamele își duceau copiii mici în brațe. Când ne opream pentru citirea rugăciunii și ne așezam în genunchi, nu puteam suporta fierbințeala pământului. Părintele ne îndemna să răbdăm, că zicea el, pentru răbdare se primește răsplată. Și răbdam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]