KorAP: Find »[drukola/base=cuc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...128 >

3,199 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

puiul cucului. Cântă, cântă, pui de cuc / Vine vremea să mă duc... / Să mă duc în sat străin, / Unde n-am nici un vecin, / Numai frunza și iarba, / Care-i în toată lumea..."306 Tragismul unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie lată, / Lasă vântul să mă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mă ardă; Singurică-s vinovată / Că m-am cerut măritată, / Tare m-am căpățânat, / De părinți n-am ascultat / Ș-amu plâng și-s lăcrămată / Cum îs de barbat mustrată / Și de soacră judecată."307 Structura denominativă "pasăre blândă" transformă cucul într-un mediator între trecut și prezent, timpurile trecute ale verbului, imperfect și perfect compus, care potențează spațiul narativ, sunt resemantizate ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure și cântă. / Așa cum cântam

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Și de soacră judecată."307 Structura denominativă "pasăre blândă" transformă cucul într-un mediator între trecut și prezent, timpurile trecute ale verbului, imperfect și perfect compus, care potențează spațiul narativ, sunt resemantizate ca prezent continuu, prin intermediul imperativului și indicativului prezent: "Cucule, pasăre blândă, / Du-te-n pădure și cântă. / Așa cum cântam și eu, / Când eram tânăr flăcău / Și îmblam de capul meu. Mergeam sara la copile / Frumușele ca și mine. / La copile frumușele, / La neveste tinerele, / Cu care-am crescut cu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
capul meu. Mergeam sara la copile / Frumușele ca și mine. / La copile frumușele, / La neveste tinerele, / Cu care-am crescut cu ele."308 Eliberarea din carcera destinului este ilustrată de repetiția gradată "să deschidă" și de anadiploza "să mă duc", cucul având rolul unui intermediar între lumea binelui și lumea răului: "Cucule cu pene rare, / Nu cânta pe cremănare, / Că plâng înăuntru tâlharii. Du-te-n codru și-i cânta, / Unde lucra mândra mea. / Tu să-i spui, cuce, așa: / Ca să

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vândă boii din jug, / Să-mi dea drumul să mă duc, / Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc pe nime, / Numai frunza și iarba, / Care-i pe toată lumea."309 Complementaritatea vorbire directă vorbire indirectă, din cadrul discursului poetic, învestește cucul cu puteri justițiare care restabilesc ordinea existențială în cursul vieții: "Cucule, pană surie, / Pe cine-oi avea mânie / Blestemă-l străin să fie; / Că nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc pe nime, / Numai frunza și iarba, / Care-i pe toată lumea."309 Complementaritatea vorbire directă vorbire indirectă, din cadrul discursului poetic, învestește cucul cu puteri justițiare care restabilesc ordinea existențială în cursul vieții: "Cucule, pană surie, / Pe cine-oi avea mânie / Blestemă-l străin să fie; / Că nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
din cadrul discursului poetic, învestește cucul cu puteri justițiare care restabilesc ordinea existențială în cursul vieții: "Cucule, pană surie, / Pe cine-oi avea mânie / Blestemă-l străin să fie; / Că nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până mă culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
în cursul vieții: "Cucule, pană surie, / Pe cine-oi avea mânie / Blestemă-l străin să fie; / Că nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până mă culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până mă culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa să mă duc; / M-a cântat pe-un crac uscat / Tot a scârbă ș-a banat; M-a cântat pe-un crac sucit, / Tot a scârbă ș-a urât.../ Frunză verde, foi de mure, / La fântâna

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Nu mai calcă iarbă verde. / Frunză verde de secară, / De-aș ajunge pân la vară; Frunză verde de scumpie, / Ca să-mi mai văd eu copiii. Da tu cum te-ai îndurat, / Străinioară m-ai lăsat, / Că-s străină ca un cuc, / N-am milă unde mă duc.../ Astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să las casa să mă duc. Cântă, cuce, numai mie, / Că de-amu eu sunt pustie; Pe ice nu mai cânta, / Că

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
scumpie, / Ca să-mi mai văd eu copiii. Da tu cum te-ai îndurat, / Străinioară m-ai lăsat, / Că-s străină ca un cuc, / N-am milă unde mă duc.../ Astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să las casa să mă duc. Cântă, cuce, numai mie, / Că de-amu eu sunt pustie; Pe ice nu mai cânta, / Că eu nu te-oi asculta, / Asculta-te-ar boalele / Și toate lingoarele!..."311 Privită ca mesager al norocului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
așa să chiară pociturile din post, / pân-ntr-o clipă să fie lecuit / și să rămâie ca pomul înflorit."316 Metamorfoză a timpului diurn sau nocturn, pasărea prevestește începutul și sfârșitul ritualurilor de trecere care consfințesc hotarele dintre anotimpuri. Astfel, cucul, care prevestește primăvara, la Blagoviștenie, imediat după echinocțiul de primăvară, se transformă în uliu, de Sânziene, la solstițiul de vară: "Cucule cu gura sfântă, / Mergi la puica mea și cântă / Și îi cântă pe părău, / Spune-i că te-a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Puica afară ieșea: / Hâș, uliule, de-acolo, / Nu cânta-n livada mea! / Da te du de-i cântă lui / Pe-o frunză de tămâiță, / La uș`șoară la temniță. Și pe-o frunză de marari, / La ușă de creminari! / Da cucul s-a supărat / Și de-acolo a zburat. / S-a-ntâlnit cu ceilalți, / Iaca ce-am pățit, măi frați: Am cântat lumea-mprejur / Și nime nu mi-a zis uli, / Dar s-a găsit o blastamată / Ca să-mi zică "uli" o dată!"317

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare și o altă pasăre prevestitoare, cucul: "Deschideți, boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe pervazul ferestrei, / A zis cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși din casă, / Ieși din casă, oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare și o altă pasăre prevestitoare, cucul: "Deschideți, boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe pervazul ferestrei, / A zis cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși din casă, / Ieși din casă, oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
aurii, cu steluțe-n frunte, / Sirepi cu zvelte crupe! / Iar albinele toate ți-au roit, / Câte trei roiuri la fiecare stup, / Pe fiecare ramă câte patru faguri, / Vor da miere, bliduri pline..."325 La polonezi (poloni), în colinde, motivul păsării (cucul) este însoțit de alte două motive, prezente în mitologia universală, motivul aurarului și motivul paharului de aur, care ilustrează o nouă geneză a umanului, într-un spațiu temporal sacru: În livada de vișini Aleluia! / A cântat cucul Aleluia! / L-a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
colinde, motivul păsării (cucul) este însoțit de alte două motive, prezente în mitologia universală, motivul aurarului și motivul paharului de aur, care ilustrează o nouă geneză a umanului, într-un spațiu temporal sacru: În livada de vișini Aleluia! / A cântat cucul Aleluia! / L-a trezit pe gospodar: Aleluia! / Scoală, scoală, gospodare, / Și te uită la vite! În ograda ta Dumnezeu te-a dăruit: / Văcuța a fătat, / A fătat doi tăurași, / Tăurași cu cornițe de aur. / Și ce nume le dăm? Unuia

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
singură... / Și cine va bea din ea? / Însuși Isus cu sfinții, / Preasfânta Fecioară / cu mironosițele! / Aleluia!..."326 În literatura populară, pasărea este prezentă ca metamorfoză a sufletului aflat în ipostaza sa ritualică: "M-aș duci, m-aș duci / Unde arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
va bea din ea? / Însuși Isus cu sfinții, / Preasfânta Fecioară / cu mironosițele! / Aleluia!..."326 În literatura populară, pasărea este prezentă ca metamorfoză a sufletului aflat în ipostaza sa ritualică: "M-aș duci, m-aș duci / Unde arî cucii, / Să văd cucul cornărind, / Boii brazda răsturnând. / Ciocârlia fată mare / Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831

umbra lui în lună paște". Balada "Cerbul invizibil", scrisă în 1962 și publicată în 1974, pare a fi fost cizelată-n timp, pentru că îi lipsește epicul cu desăvârșire. Am mai putea cita "Hercule ridicând cerul pe umeri", "Măria sa puiul de cuc", "Orologiu de gheață", "Don Juan în declin", scrise în 1942, 43, 44 și reluate în 1966. Baladele sunt mai rare în perioada 1965-75, deși sunetul lor se face auzit în poemele ale căror motive de meditație ar fi: izvorul și

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
trupului meu cânt.". Copilul zărilor barbare își va zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia în care locuiește va avea pereții de frig; un sentiment de singurătate străbate cel de-al treilea ciclu: "Sunt un pui de cuc/ născut de-o mamă străină,/ singur în cuib". Dar în acest context nu lipsește aspirația spre perfecțiune: Dacă aș fi eu Dumnezeu/ stăpânul rugăciunii bisericilor goale/ aș crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879

crede că o casă lîngă care se află un cucoș, cîne și mîță neagră trebuie să fie bîntuită adesea de nenorociri. Primăvara, cel care vede pe nemîncate un animal întîi născut, precum un vițel, un mînz etc., sau aude cîntul cucului sau al pupezei se spurcă. Mîța și cînele, cînd au durere de cap, mănîncă iarbă. Antihrist Antihristul are să se nască în Vremea de Apoi dintr-o femeie roșie. Anul Nou în ziua de Anul Nou nimeni nu doarme, că tot

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
Cînd vei auzi de un omor ori altă grozăvenie, fă-ți cruce cu stînga și te uită în pămînt, că crapă dracul. E bine să porți în sîn, la piele, o cruciuliță, că nu se mai lipește nimica de tine. Cuc Despre cuc se crede că erau doi băieți la Sf. Petru; din cauză că au tăiat un bou și l-au mîncat, s-au prefăcut în cuci. Se crede că cucul de la Sînziene se preface în uliu pînă la Bunavestire, cînd devine

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
auzi de un omor ori altă grozăvenie, fă-ți cruce cu stînga și te uită în pămînt, că crapă dracul. E bine să porți în sîn, la piele, o cruciuliță, că nu se mai lipește nimica de tine. Cuc Despre cuc se crede că erau doi băieți la Sf. Petru; din cauză că au tăiat un bou și l-au mîncat, s-au prefăcut în cuci. Se crede că cucul de la Sînziene se preface în uliu pînă la Bunavestire, cînd devine iar cuc

Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]