3,234 matches
-
mult. Fiind europeni, am cerut și apă minerală... așa că, noi europenii, am băut numai șprițuri. Până la urmă am molipsit-o și pe Kotoha. Au fost două sticle de vin la opt oameni. Japonezii beau vinul ca atare. Ca o curiozitate culinară, trebuie să vă spun că am mâncat usturoi prăjit. Seara, Dimi n-a mai mers la hotel întrucât, a doua zi, urma să mergem la Kamogawa, iar el trebuia să-și facă bagajul la fel ca noi, ceilalți. M-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Asakusa Duminică, 31. 08. 08 Ora 11, 00: mi-am rătăcit „jurnalul” de călătorie. Am venit în Japonia cu gândul de a face pe „reporterul” amator, în sensul de a consemna, fără să mă implic emoțional, evenimente, știri, obiceiuri, rețete culinare etc. Singura știre pe care o pot consemna este aceea că japonezii știau de campioana noastră la maraton cât și de sportiva noastră... care a învins-o pe a lor la judo. Mai avem cinci zile până la plecare. Timpul a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma degajată de cartofii care începuseră să sfârâie. În timp ce bunicul evalua ca-n transă gradul de finalizare a comorii lui culinare, eu îi urmăream dansul mecanic și inconștient al mâinii drepte care, scăpată de sub control, dirija un concert monoton și stupid. Poate că, dacă aș fi fost medic, aș fi privit persoana din fața mea ca pe un subiect de studiu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
le considera niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său de tuci, precum arabii își savurează pilaful, după care, într-o sfântă emoție culinară, își ling degetele în extaz, mulțumindu-i lui Allah pentru binefacerile constante ale orezului îmbunătățit cu seu de oaie... La început mai rar, apoi din ce în ce mai frecvent, prin ceaunelul său bătea vântul. Nimic. Gol. Ce era de făcut? Ce metodă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
primit, spre a revigora la cei mai înalți parametri tonusul vital în cădere vertiginoasă a arestaților din vagon. Dată fiind valoarea inestimabilă a acestui nutriment, și din dorința de a ne crea iluzia că este din abundență, în cadrul acestei "orgii culinare", am adoptat o tehnică deosebită. Introduceam o firimitură de telemea în gură, după care mușcam din pâine și mestecam, mestecam până ce elementele componente formau o pastă lesne supusă procesului deglutițional: bolul alimentar. Dar, pentru a menține și prelungi prezența senzației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
peronul gării Roman. Chiar în centrul urbei, în stânga intrării în catedrala episcopală, peste o stradă îngustă, se afla vila veche, boierească, a surorilor Agigea și Didina Coroiu, surorile bunicii după mama. Urmau câteva luni de trai orășenesc, de adevărate spectacole culinare, mai ales în ceea ce privea forma și gustul prăjiturilor. Sora mea era foarte mică, Ania, abia învăța să meargă. Eu îmi pierdeam vremea prin bucătărie, mai bine zis, prin paradis, unde patru doamne își etalau virtuțile cu zahăr ars. Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rețea de căi ferate. Populația orașului e de un milion de locuitori, al cincilea oraș al Uniunii. Puternic centru german cu un monument al lui Richard Wagner. Mergem la un restaurant românesc. Proprietarul un transilvănean. Se simte Însă influența artei culinare americane. Puternic centru industrial, În care comerțul lemnului, grație portului, are un loc Însemnat. Cleveland e și un important centru universitar, are o frumoasă politehnică, academie de arte și științe, teatre, biblioteci. Orașul a dat și un mare cunoscut președinte
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în cutia cântăreților și m-am așezat pe o bancă să-mi desfăt în tihnă și urechile, nu numai ochii. În ce le privește, nările... ele fremătau demult sub imboldul izurilor inconfundabile ale începutului de primăvară. Se adăugau acestora ofertele culinare ale străzii (foaaarte îmbietoare!) - dar eu, un gurmand de felul meu - nu simțeam nevoia niciunui fel de hrană pentru a-mi întregi starea de bine: în planul absolutului eram saturat, primisem deja totul, eram chiar detașat. Fetele au întârziat prin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
stat, cocteiluri de înghețate cu fructe confiate, Café Glacé sau Coupe Jack, amestecate cu alcooluri aromate, cu coniacuri sau rom și frișcă, cataifuri și savarine imense, baclavale și sarailii atât de dulci încât trebuie neapărat să îți clătești după orgasmul culinar gura cu un juice de portocale proaspăt, abia stors, sau cu un ceai rece, cu gheață și sirop. În fiecare zi, grupuri întregi de tineri invadează mesele de la Nestor, de la Athénée Palace sau Capșa, de la Suchard pe Tache Ionescu, de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
monument din Lisabona. Reședință regală în Evul Mediu și locul unor încleștări sângeroase dintre mauri și lusitani. Ziduri netede, creneluri precis decupate pe cerul albastru. Tot ce am primit acolo a reprezentat răsplata unei zile încărcate de emoții estetice, satisfacții culinare și decepții de exploratori întârziați. Priveliștea Lisabonei și a împrejurimilor sale de pe terasa Castelului Săo-Jorge - cred că ar trebui să constituie pânza unui mare maestru, expusă într-unul din faimoasele muzee ale lumii. Panorama orașului, absolut impresionantă, este vegheată aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
obligă să vizităm și pavilionul Italiei, din imediata vecinătate. Un edificiu mai restrâns pe orizontală, dar cu mai multe niveluri, etalând o arhitectură libertină. Spectrul de exponate impresionează: automobile, utilaje electronice, o galerie de artă, sculpturi ale maeștrilor renascentiști, splendori culinare etc., și peste tot, ecrane supradimensionate pe care se succed continuu imagini statice sau mobile cu și despre Italia, ca într-un mozaic amețitor. Civilizația imaginii în expansiune. Vom fi martorii acelorași efecte vizuale la pavilioanele britanic și estonian (mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Deci, înțeleg că ne vom delecta cu bunătăți boliviene. Pentru mine va fi triplă plăcerea: să mă bucur de o prezență agreabilă; să mă îmbogățesc cu noutăți despre o țară deosebit de interesantă; să gust și să cunosc câte ceva despre arta culinară specifică unui popor care l-au dat omenirii, istoriei pe Simon Bolivar. În cele trei zile cât a rămas tânărul în Lima, am petrecut cel puțin zece ore la taifas despre orașul La Paz, despre bolivieni și, nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
E necesară deci, pentru utilizarea În metabolism, o prelucrare, o depolimerizare, lucru pe care-l face o serie de enzime specifice În cursul digestiei. Dar același lucru se obține, pe cale fizico-chimică, prin fierbere ori prăjire. Cu alte cuvinte, evoluția obișnuințelor culinare ale omului Înseamnă deplasarea acestei depolimerizări din interiorul lui, În exteriorul lui, din stomac În bucătărie. În consecință, “constelația” enzimatică a omului actual e modificată, măcar cantitativ, față de cea a omului primordial. Cum om putea digera eficient carnea crudă cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fratele meu, verii noștri însă îi consumau frecvent așa. Niciodată nu am putut asocia dulce cu sărat, acru cu amar, iute cu dulce, poate și din perspectiva sensibilității mele organice și pentru că ai noștri erau foarte atenți la combinațiile noastre culinare, dar existau două de la care nu abdicam sub nicio formă. Doar Maia știa să le combine atât de elegant în arome și să le dea consistența necesară: ștevie și spanac cu sos de lămâie și iaurt, urzici cu hrean și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nostru național la această civilizație. - O zi la românii noștri dintre Vidin și Timoc, cu varza și tocana lor de ți lua gura foc. - Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-adevăr, care ar explica cea laltă diversitate, rar Întâlnită aiurea, de gusturi și de pofte, de fantezii, capricii și incuriozități, cum și de continue experiențe și agoniseli În această ordine sau artă a vieții care ne preocupă aci, cea culinară, artă vie, Întreținută și controlată zilnic prin sim țurile noastre primordiale; condiții, prin urmare, de bază, cu reflexe cosmice, telurice, clima terice, rasiale și cu influențe și Împrumuturi directe sau indirecte, permanente sau trecă toare, vizibile sau puțin vizibile, dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiindcă „nu produce nimic“, nici chiar cât manualele lui de botanică, cu care nu Îndrăznesc să mă măsor. Ca un larg câmp de experimentare și de Încercare a puterilor noastre asimilatoare, a facultăților noastre apetitive și a inte ligenței noastre culinare, peste drum de hanul Vlasto, În chiar spatele bisericii Sf. Dumitru, era birtul La Curcan, cu bucătă ria lui văzută din stradă, unde-și Împrăștia aburii și mirodeniile tingirilor, cratițelor, tigăilor și cuptoarelor, și cu interminabilele lui liste de bucate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
misiune de excelent cârciumar și grataragiu - moștenită de la cumnatu-său, Cantilli, vestit și el printre bețivanii de acum o jumătate de veac - deschizând acum un local mai mare și fără stil, ca orice restaurant pentru toată lumea și cu o adevărată industrie culinară, cu bucătari, cu chelneri, cu picoli și cu flori ieftine pe mese. N-am mai vrut să știu de el de atunci. În mod obișnuit Însă, numai dispariția de pe această lume a cârciumarului din soiul cel bun și cu frica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui de mare paradă, de legendă, și cu cea mai bună bragă din tot sud-estul european. Mai trebuind să amintesc aci, ca o Încheiere și cu un cuvânt de mulțumire și de recunoștință, pe câteva mari preotese ale cultului nostru culinar de altădată, cum era coana Lucreția a lui nea Liță, bunul cârciumar din spatele oborului de porci, [de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
căreia i se vor ierta multe din răutățile și resentimentele ei vii și infle xibile numai fiindcă a ținut sus, o viață Întreagă, buna faimă a casei noastre cu bucătăria ei. Căci degeaba răsfoiești grelele tratate de bucătărie, cu rețete culinare aproximative chiar când cântăresc cu gramul, fiindcă marile rețete se găsesc nu În aceste tratate, ci În degetele meș tere, În ochii, gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Șerban Teodor (să mă ierte dacă memoria mă înșeală) Ne-am pregătit cu haine și bagaje, din care nu lipsea mâncarea pentru două zile, ne știind ce ne așteaptă la drum. Cred că Bucescu a avut cea mai serioasă contribuție culinară, fiind aprovizionat cu regularitate de tatăl său, preotul Bucescu. Nu-mi mai amintesc pe ce traseu am plecat. Prin anul 1952, toate drumurile din zonă erau ne asfaltate iar mașinile erau o raritate. Știu că o bucată de drum l-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
timp aveam casă, masă și transport spre Iquique. După două zile, a venit și duminica, marcată de o victorie splendidă a echipei noastre și de un grătar cu carne de capră pregătit de Alberto, care a uluit adunarea cu arta culinară argentiniană. Am dedicat aceste două zile vizitelor În cîteva dintre numeroasele uzine de purificare a nitraților din acea zonă a statului Chile. Nu e prea greu pentru companiile de minerit să extragă bogățiile minerale din această parte a lumii. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
inteligența, flerul, mirosul extraordinar de fin, au detectat în apropierea lui mâncarea vărsată din sufertaș. S-a dus cât a putut de repede, prin salturi mici și greoaie spre sursa care-i semnala cu precizie locul acestor iradiații de natură culinară. Mama stătea în aceeași poziție, cu brațele întinse și cu fruntea sprijinită de zăpadă. Leu a început să latre chiar la capul mamei, gudurându-se și emițând puternice semnale sonore deasupra capului ei. Mama a auzit aceste semnale, dar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochii ațintiți la mămăliguța aburindă, așa, ca la priveghi, fără să clipești, fără să te miști, fără să vorbești, pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe care ni-l oferea mama într-o casă potopită de zăpadă în colonia penitenciară Bumbăcari din Câmpia Bărăganului. Mama a aprins o lumânare și mi-a întins-o. Hai cu mine, Titi. Da, mama. Am traversat holul și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar sarea care ne făcea să înghițim mai lesne hrana astfel pregătită. După atâtea zdrumicături și ronțăituri care ar fi pus în pericol smalțul dentar al oricărui rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele în plină activitate dintr-o carieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]