2,672 matches
-
E-e! Las’ că-l face noi. BRUNO: Fă-l! (Pauză; o vreme se privesc încurcați.) GRUBI: Ia du-te și întreabă pe careva. BRUNO: Pe cine? GRUBI: Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (Arată spre culise.) BRUNO: Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? GRUBI (Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Zău, nu e vina noastră... MAJORDOMUL: Știu eu a cui e vina. Da’ dacă se mai întâmplă... GRUBI: Nu se mai întâmplă, șefule. MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întâmple. (Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda - FETIȘCANA - s-a agitat în culise și a tot încercat să atragă atenția personajelor de pe marginea gropii.) FETIȘCANA (Din culise, șoptit.): Acum? GRUBI (Către MAJORDOM.): Acum, șefule? MAJORDOMUL: Să mai aștepte. GRUBI și BRUNO (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Mai așteaptă! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR care, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se mai întâmplă... GRUBI: Nu se mai întâmplă, șefule. MAJORDOMUL: Păi, să nu se mai întâmple. (Pe fondul ultimelor replici, Pendefunda - FETIȘCANA - s-a agitat în culise și a tot încercat să atragă atenția personajelor de pe marginea gropii.) FETIȘCANA (Din culise, șoptit.): Acum? GRUBI (Către MAJORDOM.): Acum, șefule? MAJORDOMUL: Să mai aștepte. GRUBI și BRUNO (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Mai așteaptă! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR care, între timp, și-a scos și el pantofii și și-a suflecat pantalonii.): Ei? VIZITATORUL: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în groapă.) BRUNO: Domnule! Ceea ce... MAJORDOMUL: Nu! Mai bine facem un rezumat scurt. Domnule! De fapt... (Lapsus, către BRUNO.) Spune tu! GRUBI: Mai bine o luăm de la Pendefunda. BRUNO: Sigur că da! MAJORDOMUL: Perfect! Să vină Pendefunda. BRUNO (Strigând spre culise.): Pendefuuundaaa... GRUBI (Se asociază strigătului.): Pendefuuundaaa... (Toți încep s-o strige pe PENDEFUNDA.) BRUNO (Către VIZITATOR.): Care e sensul aici... Pendefunda trebuie să vină cu găleata cu lături și să o arunce în groapă... Abia în acest moment groapa primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu e bine! Nu e bine! Am sărit peste atâtea... MAJORDOMUL: Lasă... BRUNO: Restul sunt detalii, firimituri. GRUBI: Nu, da’ e păcat... Uite, eu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu e bine! Nu e bine! Am sărit peste atâtea... MAJORDOMUL: Lasă... BRUNO: Restul sunt detalii, firimituri. GRUBI: Nu, da’ e păcat... Uite, eu trebuia să spun întâi „să fac focul?” Și tu trebuia să spui „fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai decât să-i pui tu, dacă te crezi așa deștept. GRUBI: Sigur! MAJORDOMUL: Așa! VIZITATORUL (Acceptând.): Binee... Da’ cel puțin să fie mai scurt. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Aici are dreptate. Prea o lungim. BRUNO: Unde-am rămas? GRUBI (Către culise.): Intrați cu toții! Hai! MAJORDOMUL: Ce faci? GRUBI: Lasă-i să intre toți și să-și spună fiecare rolul. Așa e scurt. MAJORDOMUL: Bine, da’ în ordine... (Către VIZITATOR.) Începem? VIZITATORUL: Începem. (S-au așezat cu toții în jurul gropii, cu picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sufocant.) GRUBI (Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi să stăm în culise, ca proștii... MAMA: Lasă că vă arătăm noi piesă! ORBUL: Adică noi suntem incapabili? Vreți să ne reduceți la tăcere. MAJORDOMUL: Rebeliune! Lipsă de disciplină! ORBUL: Care disciplină? Adică eu să am un rol de nimic și tu să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Trei! FETIȘCANA, VIZITATORUL, MAMA, CĂLĂTORUL GRĂBIT și ORBUL: Patru! RECRUȚII: Cinci! TOȚI: Șase! (Numărătoarea ultimelor secunde într-un crescendo sufocant.) TOȚI: Șapte! BRUNO și GRUBI: Opt! TOȚI (Cu voci care se aud și dincolo de scenă, undeva prin culise.): Nouă! TOȚI (Cu voci din sală.): Zeceee! (În acest moment toate ușile teatrului se deschid; lumini orbitoare se aprind pretutindeni; pe ușile teatrului, din spatele spectatorilor precum și prin deschiderile laterale pătrund fastuoase cortegii, purtători de cocarde tricolore; trompetiști, dansatori, lachei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fostul student al Facultății de Drept din Coimbra care atacase monarhia în ziarul Ultimatum și fusese achitat. Cu totul deosebit de Antonio José de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident și aproape grotesc dorinței mele (dar tot timpul punând la cale fantomatice comploturi de culise, plănuind cu sânge rece evenimentele cele mai Îndepărtate În timp ale destinului meu) mă alimenta mereu cu mostre halucinante ale unor caractere mici de litere: „...singurul specimen cunoscut până acum...“ „...unicul specimen de Eupithecia petropolitana a fost prins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
continua undeva, departe. Doi ani mai târziu, acel banal deus ex machina, Revoluția Rusă, a izbucnit silindu-mă să părăsesc acel decor de neuitat. De fapt, Încă de atunci, din iulie 1915, semne Întunecate de rău augur și forfoteli de culise, răsuflarea fierbinte a unor mișcări sociale colosale, afectau deja așa-numita „școală simbolistă“ a poeziei ruse - Îndeosebi versurile lui Alexandr Blok. La Începutul acelei veri și pe tot răstimpul verii precedente, numele Tamarei apărea tot mereu (cu prefăcuta naivitate atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era în... 1884, toamna, țin minte și ziua, cum s-o uit, 2 octombrie, de ziua mamei voastre. Așa ceva n am mai văzut, oamenii îi cădeau pur și simplu în genunchi, sala era cutremurată, ovaționa minute în șir și-n culise erau toți în lacrimi... Teatrul de azi îmi pare palid, searbăd în comparație cu ce-am prins noi, mama și cu mine, în tinerețe - și papa s-a uitat cu zâmbet la mama. L-am întrebat dacă știe când și cum a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la alta (și s-a uitat ca un tată supărat spre Dan Crețu, mai că ziceai că are vreun drept asupra lui, să-l mustre; pentru papa suntem toți niște copii). În ultimul lui spectacol, cum ieșea de pe scenă în culise, cum cădea în brațele doctorilor. L-au îngropat cu paginile din Hamlet pe piept, cum a lăsat scris în testament, cu alai de oameni care plângeau. Am fost și eu, m-am dus direct la cimitir. Și-acolo a fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și abjecție oricând se poate înfiripa un concubinaj. Feriți - vă de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele primării nu mai fac trotuarele. La lasă doar în grija damelor. Principala mascotă a tineretului de astăzi rămâne prezervativul. Prin sentimentele noastre adie o briză de manele. Unii iau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează farmecul eleganței. O femeie inteligentă se culcă devreme. Ca întunericul s - o prindă acasă. Și totuși triunghiul conjugal revigorează. Numai de nu ar deveni obligatoriu. Culisele tind să devină agore. Femeile frumoase sunt atât de generoase, încât le este aproape imposibil să fericească doar câte un singur bărbat. Lingourile de aur par niște sicrie miniaturale ale visurilor noastre. Există femei care nu au tăria să contrazică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la schimbarea în avion, a diferențelor de altitudine. Și poate că n-aș fi dat așa importanță acestor lucruri minore, dacă într-una din zile, Valy nu m-ar fi invitat în încăperea lui secretă. Urmându-l, văd că din culise, pe scările în spirală, coboară undeva la demisol, în holul lung unde erau rezemate de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aveam șanse mari să fiu și eu cel mai bun la ceva. Tata îmi predase aproape totul despre sfinți. Dar el nu era ca alții, care-i cunoșteau doar pe sfinții cei mari și importanți, pe vedete; intrase omul în culisele sfinților, îi cunoștea ca pe niște prieteni, de ziceai că se trage de șireturi cu ei, nu alta. Puțini țânci știau, de exemplu, despre Preacuviosul Dimitrie cel Nou de la Basarabi, dar și despre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să mă ating de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist. Avea Suzana o copchiliță construită după toate regulile artei: de la picioruș până la ochișori. Purta câțiva anișori în fața mea, care eram tot un mucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
multă vreme În urmă, În altă țară. Când trecură de masă, uită de existența lui. — Uite acolo una liberă. Picioarele li se Întâlniră pe sub masă. Franțuzoaica se retrase, legănându-și șoldurile, și În scenă intră un bărbat ce veni din culise rostogolindu-se peste cap. Omul se ridică În picioare, Își scoase pălăria și spuse ceva În turcă, făcând pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
poate arunca în aer la fel de bine și o structură de clasă, iar dacă ai cap, poți pătrunde chiar în păturile sociale conducătoare (termenul clasă dominantă nu fusese încă inventat). Noul film german arată flexibilitatea economică a unor persoane particulare, în culisele căreia capitalul își pregătește propria sa flexibilitate. Asta a preluat noul film german din America învingătoare. În America a fost dintotdeauna posibil să încalci o graniță, de exemplu în Texas, unde există granițe între pășuni. Oftând din rărunchi ca aisbergurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tăcut ; coana mare ar putea să apară în orice clipă ; se aud foșnete și dinspre dormitor, deci Lena sau domnu’ Mitu sunt gata, de asemeni, să intre în scenă. Dar Ortansa nu pare preocupată de mișcările ce se produc în culise, ci în ea însăși. A acumulat discret, a luat în posesie și această după- amiază tulbure, otrăvurile ce s-au tot stors și s-au împroșcat din fiecare propoziție. Preocupată de altceva decât de zgomotele din jur sau decât de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai mare e mirarea când, aproape de Brăila, vezi ivindu-se în depărtare un lanț de munți, având profilul culmilor carpatice. Privind peste vapoarele ce lunecă pe Dunăre și peste ostroavele pline de sălcii, “munții” de la Măcin ademenesc asemeni ca și culisele unui teatru. S-ar putea ca aspectul deșertic al Pricopanului să fie sporit de când romanii necruțători de copaci s-au așezat în apropiere. Oricum ar fi, lanțul Pricopanului rămâne în cuprinsul pământului românesc ca ceva singular și aproape ca o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care urmăresc destrămarea și dezmembrarea statului Național Unitar Român. Transilvania, nume dat de Iulius Caius Cezar în anul 50 î.H., Patria Dacilor și inima României, a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]