3,589 matches
-
așa, ca să am și eu un model, ca tot omul. Căci dacă stau și mă gândesc bine "speța" lui Ahil e fleac pe lângă a mea și l-aș pofti pe Homer să mi-o pună în hexametri, dacă-l ține cureaua. Să mă explic. Mă numesc Alin Săvescu, Al pentru rude și amici. Sunt săgetător și nici nu mai știu sau nu vreau să știu câte "primăveri" mai am. De când fac umbră pământului, am fost "un om de bine" și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
T.O., respectiv înregistrarea convorbirilor telefonice ale subsemnatului și soției cu neamurile, prietenii, colegii de serviciu, cunoștințele..., materiale realizate cu "Tehnica operativă" instalat fraudulos la domiciliul subsemnatului. Pagini și pagini de "proză domestică" care, într-o perioadă de "strângere a curelei" și a cheltuielilor pentru salarii, alimentație, sănătate, căldură, educație... te fac să te întrebi, având în vedere numărul celor cu T.O. la domiciliu și numărul celor care ascultau, înregistrau, selectau, sintetizau, comunicau "în sus", "în jos", "la stânga", "la dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
De multe ori, dacă te interesai de o anumită familie, riscai să n-o găsești, dar în schimb, dacă îi spuneai porecla, imediat ți se spunea unde-o găsești. Din mulțimea poreclelor existente aș aminti câteva: a babei, alivancă, opinci, curea lată, obială, costân, biceaplumb, franțuzu’, dârlău, germanul, motănaș, fieraru, lemnaru, chișleac și multe altele. Dacă am analiza mai amănunțit originea numele de familie, am constata că pe lângă cele moldovenești sunt și de alte nații ca: Șaidel este germană; Blum, Hercovici
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
De multe ori, dacă te interesai de o anumită familie, riscai să n-o găsești, dar în schimb, dacă îi spuneai porecla, imediat ți se spunea unde-o găsești. Din mulțimea poreclelor existente aș aminti câteva: a babei, alivancă, opinci, curea lată, obială, costân, biceaplumb, franțuzu’, dârlău, germanul, motănaș, fieraru, lemnaru, chișleac și multe altele. Dacă am analiza mai amănunțit originea numele de familie, am constata că pe lângă cele moldovenești sunt și de alte nații ca: Șaidel este germană; Blum, Hercovici
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu jabou sau peste o bluză de corp, ambele largi, cu mâneci lejere ; redingotă lungă, croită cu găitane bogate și colorate, sau doar o vestă pestriță ; sabie puțin încovoiată, prevăzută cu gardă mare și apărătoare la pumn, atârnată de o curea ce trece în diagonală, peste corp, de la umeri la șold ; pistol cu cre mene, gen muschetă, băgat în centură sau în brâul textil de la mijloc ; tricorn pe cap, cu un craniu ca simbol, uneori și cu penaj, între boruri, o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Înfățișarea sa înspăimântătoare va fi atât o veritabilă și spectaculoasă armă de atac, cât și o cauză a renumelui : masiv, cu fața roșie și ochii bulbucați, cu barba neagră mare, revărsată peste piept și împletită, cu haină stacojie și o curea specială în care purta mai multe perechi de pistoale încărcate, cu sabie și pumnal la centură, cu fitile fumegânde ieșind de sub tricorn. Multora dintre cei atacați le părea că diavolul însuși, înarmat cât un pluton, le-a ieșit în cale
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nota zece, se lăsa mituit cu tartine, mulțumindu-le cu un glas profund. Ca să nu capete nota trei, un școlar parlamentă cu dânsul și, ca să fie mai sigur, îi fură stiloul. Scos din pepeni, cantorul a pus atunci mâna pe cureaua de la pantaloni și călări toate băncile, până în fundul clasei, de unde băiatul a țâșnit pe ușă. După Bejan, muzica a predat-o colonelul Popescu care, în materie de severitate, era opusul predecesorului său. Nimeni nu îndrăznea să crâcnească la ora sa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pune labele în pieptul stăpânului și-l linge pe obraz și sfâșie anteriile țiganilor, cu trăsura ce ia pe copil în vacanță, o "nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră atârnată în curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tort de cânepă, și un costum de haine din „lână în lână” țesută în patru ițe, în brazi. Dintr-o servietă veche, un cismar din Constantinești satul vecină mi-a făcut o pereche de pantofi cu talpă scoasă dintr-o curea de transmisie a unei batoze mașină de treerat, cu aburiă. Din foaia de cort dată de căpitanul de la „mobilizare” mi-am făcut un balonseide. Cu chipiu militar pe cap, sub balonzaide cu pantaloni caki, m-am prezentat toamna la examenele
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în partea dreaptă și m-au introdus într-o cameră de pe partea stângă a coridorului și au încuiat ușa. A venit un subofițer care m-a percheziționat, m-a deposedat de tot ce aveam, acte, bani, scrisori, mi-a luat cureaua de la pantaloni și șireturile de la bocanci precum și un ac de siguranță care se întâmplase în buzunarele hainelor, a făcut inventar, mi-a cerut să-l semnez, lucrurile confiscate le-a încuiat în dulapul de fier din cameră, și a plecat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
atunci, un cui. Și l-a scos și arătat. Cuiul nou o săptămână A umblat din mână-n mână. A fost strâns și pipăit, pus pe limbă, mirosit, Nici-un om nu înțelege Cuiul țeapăn cum să lege, Fără funii și curele, Scândurile între ele. Năzdravanul și golanul Îl înfipse cu ciocanul. Zice unul: „Dragul meu, Așa cui făceam și eu, Poate chiar mai dichisit, Însă, vezi, nu m-am gândit.” Anexa 5 Coeficientul de inteligență (IQ) Coeficientul de inteligență, notat cu
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe ofițeri, că nici unul dintre ei nu-și spunea numele. Noi le spuneam caralii... Puteți să ne descrieți o zi de detenție? E greu... A fost totul foarte greu. În momentul când ne-au luat la anchetă ne-a scos cureaua, șireturile și, de atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gheretă cât dulapul ăla, cu niște aerisitoare sus. Și-am stat acolo Închis până dimineața pe la șase... Nici la w.c. n-am fost. Și dimineață pe la șase s-a deschis ușa: „Hai!”. Atunci mi-au luat șireturile, mi-au luat cureaua, mi-au luat tot, o făcut un proces-verbal cu ce mi s-a luat și m-au băgat Într-o celulă unde eram singur. Și am stat singur În celulă, domne, o zi, două, trei, patru... nici nu mai știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la camera de gardă a lor... Coridorul era foarte interesant făcut, deși era lung, avea o Întrerupere În formă de „U”. Și acolo era camera de gardă propriu-zis, și trebuia să treci prin această cameră... Mă duce acolo, Îmi dă cureaua, Îmi dă șireturile și zice: „Să știi că ești liber. Da’ tre’ să mergem la tovarășul ofițer, care Îți va da hârtia de eliberare”. Și m-a dus la etaj. Spre surpriza mea, acolo mă Întâlnesc cu un ofițer de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1871 - era de „ajutor al șefului sergenților de oraș“. nu mele de „tistul“, era o figură tipică a Bucureștilor, scund, purta un barbișon subțire și două mustăți lungi, călărea un cal mic alb și avea pe mână, legat cu o curea, un bici după modelul rusesc. Ce vremuri, nu-i așa? Cei cinci comisari erau: Romniceanu în Roșu, Miulescu - cel cu crima din str. Soarelui 265 - în Verde, Gălășescu în Negru, Slăvescu în Galben. În al bastru era un bătrân al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Gheorghe Jauca și cu Eugen Negrea (al cărui fel de a se purta era același cu al lui A.R.). Fotoreporter, acest E.N. se înfățișa mereu ca un englez plecat într-o lungă expediție, cu pieptul și spatele acoperite de curele și curelușe de care agăța reportofonul, două-trei aparate de fotografiat, acumulatorul etc. Ca șofer, era pur și simplu infernal. Cînd trebuia să meargă împreună cu el pe teren, „bădia” George Sidorovici, căruia din respect i se dădea întotdeauna scaunul din față
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chef niște însemnări făcute la Bîrlad, în zona gării, cînd am fost trimis după publicitate: „Case cu ziduri sparte, din care cărămida se ivește ca o plagă deschisă și alte case cu praguri ce dau în stradă, crăpate. Firme vechi: «Curele, hamuri.» Trotuare gloduroase. Orașul se bănuiește spre răsărit, plat, mediocru”. Ce himeră trebuie pentru a nega existența provinciei? în fabrică (drumul meu a fost la cea de confecții), nimeni nu pare să se gîndească la aceasta. Acolo, ca să citez o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului), „emanciparea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vă rog să treceți prin ea. Laboratorul bunicului este dincolo de cascadă. O să vă dați seama de îndată ce ajungeți acolo.“ — Și acolo mă așteaptă bunicul tău? „Da“, spuse ea, întinzându-mi o lanternă mare, rezistentă la apă, de care era prinsă o curea. Nu prea aveam eu chef să înfrunt bezna aceea, dar îmi era imposibil să mai dau îndărăt. Mi-am adunat forțele și am făcut un pas înainte. M-am aplecat ca să-mi feresc capul și umerii, apoi am tras și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trei metri pătrați. În fața ochilor, o prăpastie fără fund. Nici măcar parapet. Nimic. De ce naiba nu mă prevenise? Eram furios pe ea. De marginea platformei era prinsă o scară din aluminiu, îndreptată în jos. Mi-am pus lanterna pe piept, fixând cureaua în diagonală. Am început să cobor câte-un pas, câte-un pas, pe scara cea alunecoasă. Cu cât coboram mai mult, cu atât se auzea mai tare susurul apei. Era chiar zgomotos. Nu mai auzisem în viața mea de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveau decât să ia cheia de la administrator. Riscam să fiu dat afară din bloc pentru stricăciuni. De îndată ce i-am auzit umblând la ușă, m-am ridicat din pat, mi-am îmbrăcat pantalonii și bluza de trening, am prins briceagul de curea, la spate, m-am dus la toaletă și am făcut un pipi. Prudent cum eram, am scos casetofonul din seif și am șters ceea ce fusese înregistrat pe el. Am deschis ușa de la frigider, am luat o cutie de bere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ci cât de bine și până când mai puteam avea control asupra mea. Am continuat să escaladăm stânca. Cum nu puteam să și urc, să și țin lanterna, am băgat-o în buzunar. Ea și-o prinsese la spate cu o curea, dar asta nu însemna că ne era de vreun folos. Se bălăngănea cu fiecare pas pe care-l făcea și-atât. Nu vedeam absolut nimic. Mi-am luat-o drept țintă și-am urcat mai departe. Ca să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi explice mai multe. Ai pus o funie în rucsac, nu? întrebă ea. — Una de vreo cinci metri. — Dă-mi-o! Am luat rucsacul din spinare și am scotocit printre lucrurile din el. A legat un capăt al funiei de cureaua pantalonilor mei, iar celălalt l-a înfășurat în jurul taliei sale. — Cred că așa e mai bine. N-o mai luăm razna. — Dacă nu cumva adormim amândoi în același timp, am zis. Nici tu nu stai prea bine cu somnul. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca sfârșită. Eram cumplit de tristă. Poți să înțelegi lucrul acesta? — Da. — Ai pierdut vreodată pe cineva drag? — Am avut și eu parte de asemenea pierderi. — Ești singur pe lume acum? Nu chiar, am spus eu verificând funia prinsă de curea. Nimeni nu e singur pe lume. Nici nu poate fi. Legăturile nu se pot rupe de tot. Plouă. Păsărelele ciripesc. Se găsește cineva să facă o rană altcuiva. Sau o fată cu care să te săruți în beznă. — Da, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-mi făcea praf trupul, mintea, propria-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru. Cureaua pantalonilor ajunsese la marginea lespezii, dar în același timp funia de nailon de care era legată cureaua mă trăgea în față. În loc să mă ajute, mă încurca mai tare. Rana mă durea de vedeam stele verzi și nu-mi puteam concentra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]