2,918 matches
-
dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea crede că eu trăiesc această dramă a neadaptării, un minut numai, dar un minut în fiecare zi când Dimitrie și Ela mi se par străini și obiectele din cameră, toate, nu-mi par a fi ale mele și mă cutremur la întrebarea, ce caut eu aici în casa asta, aici, la margine de lume, sau mă uit după poșetă sau după pardesiu, pregătită, parcă, să plec, în sfârșit la mine acasă. Un minut care trece, în fine, trece și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina a sesizat cum sângele i se înfierbântă brusc și pornește înspumat către capilare. Își simțea toată carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cameră și s\ fac\ gimnastic\, eu tot mai reușeam uneori să dorm, și încă bine. Dar când ajungea la partea cu săriturile, n-aveam cum să nu mă trezesc. Când începea să sară - și zău că sărea tare sus - se cutremura patul ori de câte ori atingea podeaua. Am răbdat trei zile. Mi s-a spus că pentru a rezista la viața în comun trebuie să treci cu vederea anumite lucruri. Da, așa o fi, mi-am zis eu, dar în a patra zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine există o încredere nestrămutată, o forță irezistibilă care mă proiectează în viitor. Dragostea mea pentru Naoko este liniștită, blândă, transparentă, dar pentru Midori simt cu totul altceva. Dragostea mea pentru Midori e pe picioarele ei, trăiește, respiră, pulsează, mă cutremură de-a dreptul. Nu știu ce să fac, sunt teribil de confuz. Nu încerc să mă scuz, dar cred că am trăit cât am putut de cinstit. Nu am mințit niciodată pe nimeni și am avut mereu grijă să nu jignesc lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-ar fi alertat poliția, n-am fi știut nimic. Wickert a plecat imediat spre hotel. Ridicându-se, Manetti privi pe fereastră. Trecu un minut, apoi pe șinele ridicate ale Stadtbahn-ului se apropie un tren. Ajungând În apropierea noastră, se cutremură, frână și alunecă, oprindu-se scârțâind În stația de lângă refugiu. Dinspre stația următoare se auzeau tot felul de semnale. Ușa neobișnuită de deschise și unul sau doi pasageri Întârziați au coborât În grabă. Imediat ce trenul plecă, dispărând În depărtare, Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă Înapoi Înspăimântată, de parcă s-ar fi aflat În fața unui răpitor care voia să-i ia fiul. Tresărise cu atâta putere și spaimă, Încât ceașca din mâna ei s-a cutremurat, vărsând o parte din ceai pe rochie. Preotul a dat Încet, amabil din cap, simțind umbra unei povești sumbre ascunse În trecutul ei. I-a mângâiat mîna și a binecuvîntat-o. Apoi a plecat și nu s-a mai Întors niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai lupte cu el, privirea ei s-a Îndreptat Întâmplător spre cer, doar ca să zărească un balon de reclamă ce plutea Încet pe acolo. Balonul era portocaliu și negru, iar pe el scria cu litere imense: KODAK. Zeliha s-a cutremurat la gândul unui aparat uriaș care făcea fotografii cu tot ce se Întâmpla acolo jos, pe pământ, În acel moment. Un aparat Polaroid care surprindea un instantaneu al violului ce se petrecea În camera unui konak din Istanbul. Fusese singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
versurile celei de-a doua jumătăți. Însă nelăsând acest amănunt neplăcut să le distrugă solidaritatea, au luat-o iarăși de la Început, de data asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adică ajută celor săraci și celor bolnavi și celor În scârbă sau necazuri, cu bani, cu vreun lucru de trebuință sau măcar cu o vorbă de mângâiere”. Alăturând aceste activități sociale la enormele realizări În plan bisericesc și național, rămâi cutremurat de odioasa sentință a autorităților sovietice, a instanței judecătorești din România prin care un asemenea om este condamnat la moarte fără drept de apel. Cuprinsul titlurilor capitolelor ce definesc grupul de realizări: Partea I: Realizări bisericești (Bălțiă Cap I - Catedrala
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai adunat fir cu fir, și să încredințezi cuiva această taină și această datorie de a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional. Nu doar că era împotriva legilor și regulamentelor Serviciului, dar, așa cum se arăta, era împotriva firii omenești comune. Nu o dată auzise "ei, dacă ar fi să-mi iau viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și abisurile îi vor scăpa. Shakespeare e sublim fiindcă a fost lovit ca și Hamlet de prostia unei fete, Ofelia, de căderea reginei. Băgate la moravuri, aceste fapte sunt vulgare, dacă n-ar exista o conștiință pură, care să se cutremure. - Există cutremurare și în viciu, mi-a răspuns. Și apoi existența e diversă și din această bogăție de culori se naște fascinația pentru viață, când ne atrage mai mult omul deșucheat, tocmai prin asta, și ne plictisește virtuosul. Rîdem! Petrecem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
când ne atrage mai mult omul deșucheat, tocmai prin asta, și ne plictisește virtuosul. Rîdem! Petrecem! Spectacolul e amestecat. De ce n-ar râde și n-ar petrece și cititorul cu o carte cum e Satyricon, unde nici o conștiință nu se cutremură? Ți-amintești cum începe? Povestitorul, care e un tânăr și ai zice curat (nu e tinerețea expresia inocenței?), după ce ascultă niște discursuri incoerente, părăsește adunarea și se apropie de o femeie: "Bătrînico, o întrebă, nu cumva știi unde stau eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
drumul la Cîmpu-Lung, dar și de secui, cum îmi spunea Codrin, pentru care aveam simpatie, nu înțelesesem de ce Mihai Viteazul pusese să li se taie capetele celor trei omorâtori secui ai lui Bathory, și de ce domnitorul nostru fusese atât de cutremurat când își văzuse dușmanul ucis: săracul popă! Cavalerismul acesta avea să-l coste viața. Făceau istorie între ei, el, Bathory, Rudolf, Basta și nu le plăcea când alții, nu de dragul unei recompense, veneau și aduceau capul dușmanului pe tipsie!... De ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
umeri ascuțiți... Ce căutau elevii aceia acolo? Strigau sau cântau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos nasonii... Cine dracu erau nasonii ăștia? Mă oprii la distanță, prudent. În clipele următoare zării în depărtare, înaintînd spre piață tancuri, care făceau să se cutremure pământul. Pătrunseră în piață, intrară printre coloanele care răcneau ridicând mâinile în sus, ocoliră statuia și pieriră pe unde veniseră. Auzii huiduieli, înjurături: huooo!... huooo!... Și din nou cântece întretăiate, isterice, hărmălaie de glasuri... Camarazi, camarazi, încolonarea, mergem spre Piața
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
oameni de stânga, dacă nu sesizați conținutul subversiv al unei astfel de lucrări? O notă se scrie? Și încă și aia așa, la f... mă-sa? Citisem și eu cartea. În ce consta acel conținut subversiv care trebuia să ne cutremure conștiințele? În faptul că poeții trubaduri francezi din secolul al XVI-lea trăiau în mizerie, în timp ce seniorii chefuiau și benchetuiau. Țipa la ei cu vocea lui subțire, îi beștelea, îi întreba de ce țineau un condei în mână dacă despre astfel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prietenul nostru. Instanța însă nu ținu seama de asemenea subtilități și asemenea somități și aflarăm a doua zi că Sergiu Filerot fusese condamnat la moarte. Citisem Ultimele ore ale unui condamnat la moarte, de Hugo, dar experiența lecturii, care poate cutremura conștiința noastră în timp ce citim, (o experiență a spiritului) nu coincide și nu e același lucru cu viața noastră concretă, care nu totdeauna angajează spiritul, deși oroarea poate fi cu mult mai mare. Nu știam cine era și ce făcuse condamnatul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din nas sclipind în lumină, atât de scurtă încât să ți se vadă chiloții când te apleci. Chelnerițele de la noul bar de vinuri trebuie să poarte așa ceva ca uniformă și bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire? — Sigur că nu. Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obligațiile lui față de ea, o privi în ochi. — Iartă-mă. Dar te doream așa de mult. O îndepărtă de el și îi atinse sânii blând, cu un deget iscoditor, ca un copil care se minunează în fața unei jucării noi. Se cutremură sub atingerea lui, împingându-și involuntar muntele lui Venus înspre cealaltă mână a lui până când el își strecură un deget înăuntru și îi căută clitorisul. După câteva clipe, ajunse și ea la orgasm, tremurând. Imediat Laurence trase din nou plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
două mese în jurul cărora se strânseseră erau deja pline de pahare goale și Sean, ținând în mână o carafă cu un lichid portocaliu, care prevestea ce era mai rău, tocmai le umplea. — Vrei o sangria, Fran? Fac cinste. Fran se cutremură la gândul de-a gusta din licoarea dezgustătoare, care, după părerea ei, ar fi trebuit să rămână bine mersi în Spania, și pofti în schimb la puțin vin alb sau, și mai bine, la o apă minerală, dar Sean ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre o combinație între Fragonard și Pocahontas. Ce-ar fi să faci nunta la Eurodisney, de fapt? Ai putea probabil să-l închiriezi pe Mickey să te treacă pragul. Oh da, mătușică Fran, te rog! strigă Lottie încântată. Fran se cutremură, în timp ce îi venea în minte imaginea unui șoarece uriaș de plastic, care o purta în dormitor, o privea cu pasiune în ochi și îi spunea: „Și acum, micuța mea Minnie, clipa pe care o aștept de-atâta timpă“ — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
poate-i întinsă cu brațele înainte în fundul apei negre, în mocirlă, printre ierburi... Și simții mânile grele, și văzui ochii răi, lucitori, care parcă mă ardeau; țeava se aplecă și degetul încovoiat al mânii drepte tresări! Un tunet lung, care cutremură adâncile lunci bătrâne, pocni. Și mă prăbușii și eu ca într-un întuneric nesfârșit. Când deschisei pleoapele spre stele, lângă mortul cu ochii neclintiți albi, simțeam încă în jurul gâtului strânsoarea unui arcan de fier. Mormântul unui copil, 1906 Păcat boieresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cerea iubirile tinereței. Așa, furtuna odată m-a prins la căsuța din poiană - și Voinea pădurarul nu era acasă. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopii cenușii de la marginea poienii; iar fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau, pe când printre ei, ca pe niște cărări ghețoase, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri și poiana frământată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]