2,937 matches
-
imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și asumarea exclusivei moșteniri dacice Însemnau despărțirea de Occident și cufundarea În autohtonism. Pe o asemenea interpretare istorică a mizat În perioada interbelică extrema dreaptă. Paradoxal, dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii ’70 și ’80, de comunismul naționalist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii ’70 și ’80, de comunismul naționalist. În ambele variante, dacii pledau pentru o Românie Închisă În ea Însăși, În valorile ei specifice. Insula latină devenea o insulă dacică (prima se izola doar de vecinii nelatini, cealaltă de lumea Întreagă). Dacii au fost puși la lucru de ideologia comunistă, În faza de intensificare a naționalismului, În jurul anului 1980 (an când s-au sărbătorit cu mare fast 2050 de ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a surselor antice. Un popor geto-dac poate să existe din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci“, iar un popor fără nume este greu de imaginat. Spațiul dacic era fragmentat, chiar dacă triburile vorbeau limbi apropiate (sau dialecte ale aceleiași limbi). În plus, dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva mai târziu, bastarnii (germanici) și sarmații (de origine iraniană, ca și sciții) au locuit și ei pe teritoriul dacic. Despre coloniștii romani să nu mai vorbim: ei sunt de toate originile. A urmat, după retragerea romană, timp de o mie de ani, un impresionant șir de migrații care au cuprins actualul teritoriu al României. „Migratorii“ au trecut pe aici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de replică. Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza (care privește de altfel și mai multe cuvinte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
accentul principal a continuat să cadă asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată, frontiera dintre Dacia romană și Dacia rămasă dacică (tăind În două România actuală) tindea să se estompeze. Pârvan considera că, Într-un fel sau altul, viața romană a pătruns și În satele dace din Muntenia și Moldova. Și Iorga identifica o timpurie (dar ipotetică!) țară Românească, ce ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sângele românesc, În procente dace, romane, slave sau de alte origini, dacă este greu de spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românește. Dar unde sunt dacii? Nu au lăsat nici o moștenire lingvistică? Cu siguranță că trebuie să fi lăsat ceva. Hasdeu, cel care i-a salvat pe daci de furia latiniștilor, a fost și primul care a Încercat să delimiteze fondul dacic din limba română. A ajuns să identifice peste 80 de cuvinte pe care le considera dace. Dar cele mai multe dintre etimologiile propuse de el nu au rezistat. Alții au preluat ștafeta. Specialistul recent al acestei probleme, I.I. Russu, a ajuns la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de cuvinte pe care le considera dace. Dar cele mai multe dintre etimologiile propuse de el nu au rezistat. Alții au preluat ștafeta. Specialistul recent al acestei probleme, I.I. Russu, a ajuns la concluzia că vreo 160 de cuvinte ar aparține substratului dacic. Împreună cu derivatele lor, ele ar reprezenta circa 10% din fondul principal de cuvinte al limbii române.<endnote id="13"/> Iarăși statistica! Cam prea mare entuziasmul; este evident că aici se amestecă și ideologia, căutarea insistentă a originilor dace. Necazul este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se bucura“ (și substantivul „bucurie“, ca și numele de persoană „Bucur“, și de aici numele Capitalei României, „București“). Până la urmă, orice cuvânt căruia nu i se poate stabili o altă origine (latină, slavă și așa mai departe) ar putea fi dacic! Pe de altă parte, se Înțelege că dacii, și tracii În general, au preluat latina În felul lor. Peste tot, „substratul“ a avut partea lui de contribuție În „coruperea“ limbii latine și Îndreptarea ei spre limbile moderne respective. Așa se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Burebista, a dispărut Însă și statul lui, divizându-se În mai multe entități politice. Abia spre sfârșitul secolului I după Cristos, Decebal a reunit cea mai mare parte a Daciei sub stăpânirea sa. Dar și a doua tentativă de regat dacic a eșuat. În urma celor două războaie purtate cu dacii, romanii și-au extins stăpânirea peste Dunăre și Carpați. Trei zone distincte s-au conturat pe actualul teritoriu al României. Regiunile apusene au format, timp de 165 de ani, Dacia romană
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sfârșit, cea mai mare parte a secțiilor a fost Închisă, În vederea unei reamenajări; se așteaptă rezultatele. Oricât de criticabilă i-ar fi concepția, muzeul este Însă excepțional de bogat. S-au adunat aici o mulțime de piese originale: ceramică preistorică, dacică și romană, statui antice, inscripții... și, În primul rând, tezaurul României, cu obiecte provenind de la daci, sciți și goți (vedeta fiind faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se poată însăila o anchetă, și cu atât mai puțin un proces! La sfârșitul lunii Octombrie am însoțit pe Regele Mihai, împreună cu mai mulți profesori (Kico Panaitescu, Daicoviciu, Conea ) într-o excursie de studii arheologice în județul Hunedoara, la cetatea dacică de la Costești și apoi la Sarmisegetusa; impresia pe care mi-a făcut-o tânărul rege nu a fost tocmai strălucită, dar în niciun caz nu era așa de insuficient pe cât se spunea. În așteptarea mașinii regale, am asistat în piața
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
nu se va transforma în ruină, ci se poate metamorfoza, prin vrajă, în codru: (Mușatin și codrul) Această dăinuire e posibilă doar într-un spațiu în care cunoașterea se deschide unei comunicări directe între transcendent și imanent. în vechea spiritualitate dacică, zeii „expresie individualizată a transcendenței" (Zoe D.-Bușulenga) coborau în lume, „în domeniul imanenței", comunicau cu acesta idee pe care L. Blaga o va demonstra mai târziu în filozofia spațiului mioritic. Această „coborâre" e întruchipată în poezia lui Eminescu în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
nelimitate, cum ar fi muntele imens unde își aveau sălaș zeii: (Memento mori) Două tipuri de spiritualitate se configurează în opera eminesciană una închisă, în care cunoașterea e imposibilă (spațiile descrise întruchipând simboluri ale regresiunii) și o alta deschisă cea dacică, în care limitele dintre cele două lumi nu există, cunoașterea și comunicarea între cer și pământ fiind posibile oricând: „Poarta solară" simbol al intrării într-o lume superioară, a cunoașterii și spiritualității, nu reprezenta un semn al interdicției: , iar scările
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
daci și cetatea Soarelui , dar și grădinile din „monastirea alb-a lunei" ce se înalță pe „scări de flori". Toate aceste „corespondențe arhitectonice mitice" care „înalță în ceruri palatul și doma ca tainice echivalențe ori prelungiri ale cetăților și templelor dacice" fac posibilă comunicarea între cer și pământ. Izvorâte dintr-o „memorie ancestrală", ele simbolizează tipul de spiritualitate dacică, deschis cunoașterii, motiv pentru care formele și structurile vizuale circumscrise acestui spațiu devin reprezentări simbolice ale infinitului, expresii ale aceleiași . O altă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
flori". Toate aceste „corespondențe arhitectonice mitice" care „înalță în ceruri palatul și doma ca tainice echivalențe ori prelungiri ale cetăților și templelor dacice" fac posibilă comunicarea între cer și pământ. Izvorâte dintr-o „memorie ancestrală", ele simbolizează tipul de spiritualitate dacică, deschis cunoașterii, motiv pentru care formele și structurile vizuale circumscrise acestui spațiu devin reprezentări simbolice ale infinitului, expresii ale aceleiași . O altă expresie poetică a dimensiunii infinite a naturii se poate regăsi și-n descrierea peisajelor polare în care „Eminescu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
pentru prea-plinul nemulțumirii, un mod de a arde suferința și de a educa îndrăzneala ripostei" (p. 118); Numai psihologic se explică acest refugiu al lui Heliade în lumea polifonică a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa temporar criza spiritului retras defensiv într-o realitate proprie (p. 281); "Psihologic interpretând, "complexul de evadare" în istorie are la Eminescu un sens protector" (p. 285). Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acest cutremur al formelor ("Munte jumătate-n lume jumătate-n infinit", Memento mori) e însuflețitor: "turmele de stânce" vibrează sub privirea lui Zamolx, care la un semn "striga stâncelor să cadă" sau mișcă codrii și râurile. Piatra este temeiul toposului dacic: "Nu mi-i ști spune ce mai face țara / Ce Dacia se numea regatul meu? / Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră?" (Odin și Poetul). Astfel, Sarmisegetuza e "înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă", Dochia "are un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din aura titaniană a regilor scandinavi, ci este înfățișat în momente de frământare și încleștare cu "întrebările esențiale despre viață și moarte, despre rostul gestului uman"32, ceea ce-i dă mai mult o aură de profet, de preot al pământului dacic: Nu căpetenie de norod ci înțeleptul cetății noastre trăind istoria nu numai în acțiune ci și prin cuget, și în primul rând ca filozof"33. Viața lui este așezată de Eminescu sub raza unei stele, precum a celorlalți "aleși" din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din a stâncii coaste sure ... Ce se vede un vis de piatră ridicat dintr-o pădure..." Îmbinarea piatră trunchi de stejar este o operă de dulgherie nu străină de meșterii de mănăstiri din ținutul Moldovei, dar și ai artei "nodului dacic" cu "îmbrățișări repetate, dinamice"49, cu prelungiri ("streașini") care eliberează propria lui putere "repezind-o" din vectori în vectori arce, colonade, bolți. Nu mai e vorba aici de natura templu (precum în "corespunderile" lui Baudelaire), ci de o natură cetate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ei ciocnesc (au ales să-și umple cupele cu vin amestecat cu otravă), vorbesc și râd". M. Eminescu a modificat varianta din ms. 2259 în care spune: "Ochii lor vorbesc, ei tac" într-o variantă de efect, sinonimă cu spiritul dacic: "ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare". De asemenea, poetul a renunțat să mai prezinte momentul dramatic al incendierii / distrugerii cetății (parcă protejându-și "visul de piatră"!) privându-ne de o viziune plastică de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Zoe Dumitrescu Bușulenga Eminescu cultură și creație, Buc., Ed. Eminescu, 1976, pp. 232-236; Rosa del Conte Mihai Eminescu o dell' Assoluta, p. 329; Ion Negoițescu, Op.cit., p. 61. 49 Pentru aprofundările acestei idei trimit la lucrarea lui Ioan Marchiș, Nodul dacic, Ed. Eikon, prefață de Constntin Prut, Cluj-Napoca, 2014. 1 Vezi Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, Ed. Dacia, 1990, trad. de Marian Papahagi, note, p. 246, conf. G. Tucci, Istoria della filosofia Indiana, Bari, Laterza, 1957, p. 480 și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din școala socialistă, unde majoritatea materialelor didactice erau distribuite gratis sau la prețuri modice, prin inspectoratele școlare județene sau prin Casele Corpului Didactic. Ofensiva materialelor didactice a impus un repertoriu clasic de referințe istorice figurative. Între ele găsim, deopotrivă, obiecte dacice, castelul Huniazilor, scena bătăliei de la Posada din "Cronica pictată la Viena", biserica de la Voroneț, fotografiile cu țărani români adunați în decembrie 1918 la Alba Iulia 305 ș.a.m.d. Deși textul manualelor a suferit schimbări uneori dramatice, ilustrațiile însoțitoare, din
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înverșunate în „Marele război“, independența (Ciachir, Independența, pp. 188-190). Intervenția grabnică a armatei ruse este cerută. Căci într-altfel, atât bosniacii și herțegovinenii, cât și muntenegrenii vor fi zdrobiți. N.T. Orășanu, vestitul umorist care a scris ani întregi în Ghimpele, Dacicul, Nechipercea etc. și care e mai mult cunoscut sub numele de Nechi percea decât sub numele său de Orășanu, scrie o poezie festivă în onoarea domnitorului. El, care aruncase asupra lui Carol I cele mai cumplite ofense, mai ales fiindcă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]