8,280 matches
-
sporească autoritatea Coroanei asupra bisericii și a aristocrației. Ludovic, având mereu drept simbol modul în care strămoșii săi merovingieni au reușit să pună bazele unui mare imperiu, nu a uitat niciodată care au fost și premisele ce au condus la decăderea lor: neimplicare în treburile statului, care era condus de consilieri, și trădarea Papei, care a încercat să preia conducerea Sfântului Imperiu Roman (adică a imperiului Francez, n.n.) și să se instaleze pe tron. Conspirația nu a fost încununat de succes
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
și-a petrecut-o la Constantinopol și în Nicomidia. Ca student în retorică și în greaca veche nu avea rival. Într-adevăr, popularitatea sa în Constantinopol ca profesor privat de retorică i-a determinat pe profesorii publici să-i planifice decăderea și a fost exmatriculat pe motive de practicarea magiei<footnote Ibidem, p. 34. footnote>. Libaniu a fost un student credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor oratori și un iubitor înflăcărat al stilului antic atic și
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
care decurg din ele și de judecăți de valoare care determină activitatea), au putut forma o comunitate culturală care a evoluat spre epoca înfloririi. Abia în momentul în care simbolurile au fost considerate drept realități plate a fost cultura sortită decăderii. Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama că sublimul și perversul există încă de la originea fiecărei culturi: imaginația sublimă care creează și înțelege miturile și imaginația perversă care le transformă în superstiție, astfel, fiecare cultură, tocmai din cauză că valorile ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aștepta de la divinitate satisfacerea dorințelor lui exaltate individual. ÎN CEA DE A DOUA FAZĂ A EPOCII PĂGÎNE, cauza motivantă a DECLINULUI CULTURAL constă tocmai în individualizarea culpabiliiții, care, ca orice progres al evoluției, comportă riscul involuției, sau așa cum afirmă mitul decăderea este consecința elevației, atunci cînd aceasta devine vanitoasă. Acest adevăr mitic este bazat pe faptul psihologic al legalității funcționării motivante, legalitate care este rezumată de raportul dintre culpabilitate și vanitate. Supraelevare egocentrică, vanitatea este podusul refulării culpabilității și totodată, într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dizarmoniei subconștiente (Satan). Vechiul Testament relatează istoria poporului ales simbolic de Dumnezeul unic (realmente ales, deoarece acesta a fost primul care a conceput viziunea monoteistă). Textul prezintă istoria reală presărată cu simbolisme: alianța cu Cel Veșnic (viziunea adevărului etern) și neîncetatele decăderi. Noul Testament demonstrează că în acest cadru al decadenței popoarelor și al culturii acestora, individul poate "renaște" la sensul vieții. Apariția monoteismului este determinată de un fapt accidental și exterior: progresul civilizațiilor. Semințiile agrare ale politeismului s-au transformat în popoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
persoană aparținînd simbolului treimii. El moare și nu iese din mormînt. Ceea ce învie din mormînt, nu din mormîntul lui Iisus, ci din MORMÎNTUL ÎNȚELEGERII GREȘITE A MESAJULUI SĂU, ESTE ÎNȚELEGEREA MESAJULUI. Sensul mesajului de bucurie constă în aceea că în cadrul decăderii unui popor (a poporului "ales"), fiecare om poate, în mod individual și pe durata vieții lui pe pămînt, să renască din slăbiciunea naturii umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe de altă parte misterul elanului animant, care este un fenomen psihic. De aici rezultă că textele vorbesc despe două forme de înviere: învierea Sufletului după moartea trupului, pură ficțiune metafizică, și învierea etică în timpul vieții, care se referă la decăderea banală, la căderea adamică, numită "moartea sufletului": moartea elanului animant. Este evident că termenul de "înviere" nu are aici nici un alt sens în afara semnificației sale lingvistice: redresare. Distincția aceasta de o importanță fundamentală este clar stabilită în epistolele apostolului Pavel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Esența-Tată, ar fi putut totuși evita eroarea nefastă, acordînd atenție faptului că textele nu vorbesc numai despre NEMURIREA Esenței-Suflet, ci și despre MOARTEA SUFLETULUI, ceea ce i-ar fi permis să evite înțelegerea greșită a textelor, începînd cu mitul adamic al decăderii sufletului și pînă la mitul mîntuirii, considerat fals drept promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3. Libertatea 1) LIBERTATE ȘI DETERMINARE MOTIVANTĂ Problema libertății leagă simbolurile metafizice (Dumnezeu-Suflet) de realitatea morală, de efortul de eliberare. Ceea ce poartă pe plan
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Dacă, dimpotrivă, prețul de vânzare este mult inferior celui psihologic probabilitatea de cumpărare scade din nou »17, prețul relativ mai scăzut fiind asociat cu o calitate mai redusă a produsului, iar cumpărarea la prețuri scăzute poate fi interpretată ca o decădere din statutul social al consumatorului. Ca regulă generală prețul de vânzare nu trebuie să fie superior prețului cerut de competiție, să fie adaptat pieței, prin alegerea celei mai adecvate metode de calculație a prețului, managerul putând plasa produsul sau serviciul
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
cu nașterea lui Iisus, ce poartă în sine întreg viitorul umanității, înrădăcinat în promisiunea mîntuirii. Totuși, în secolul al XVI-lea, Reforma pare să fi introdus o altă concepție privind împărțirea istoriei, în formă ciclică, urmînd trei mari etape: întemeiere, decădere, reîntemeiere. Reprezentările timpului și ale istorici înregistrează o transformare profundă odată cu Joachim de Flore, care rupe cu viziunea tradițională, vorbind despre domnia Spiritului, epo-ca unei societăți perfecte, a coborîrii Cerului pe Pămînt, trăirea în eternitate. Această viziune nouă afectează inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tinerețea și-a petrecut-o la Constantinopol și Nicomedia. Ca student în retorică și în greaca veche nu avea rival. Într-adevăr, popularitatea sa în Constantinopol ca profesor privat de retorică i-a determinat pe profesorii publici să-i planifice decăderea și a fost exmatriculat pe motive de practicare a magiei. A fost un student credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor oratori și un iubitor înflăcărat al stilului antic Attic și e drept că uneori pare
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
înlocuite însă de suspiciune. Încheiem prin a-l cita pe Ernest Wichner, cititor în original al scriitoarei: "O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al amenințărilor unei Securități omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. (...) Decăderea oamenilor, ba chiar a unei întregi țări, este redată aici până în cele mai mici detalii în toată această suferință pare că natura însăși trece de partea terorii. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
viața ei, dacă dormea. În estetica narațiunii lui Pavič lucrurile care în viață par incredibile, tainice și fantastice, ascund sub asemenea înfățișări părelnice fapte din cele mai banale; totodată, întâmplările și lucrurile cele mai obișnuite ascund sub masca banalului groaza, decăderea și moartea. Desigur, nici din acest roman nu lipsește aparatul livresc-filologic, și nici performanța bibliografică pe o temă dată, tot atâtea ingrediente ale parodiei subtextuale care dinamizează spectaculara partitură barocă. În aceeași măsură, filonul creștin atotprezent este un garant al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inchizitorilor este un poem tragic și o parabolă socio-politică, o satiră a unui regim polițienesc și militarist, orb și criminal în ambițiile lui feudale de putere colonială, dar și un roman de moravuri ce focalizează vechiul motiv al măreției și decăderii, arivismul, infernul conjugal, figurile și peisajul provinciei portugheze somnolente, deși cu un potențial uman imprevizibil, în ciuda destrămării valorilor etice. Tipică în acest sens este cariera aristocratului-bancher ce-și debarcă tatăl după codul gangsterismului, prin recurs la spionaj, șantaj și grăbirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
propriile dileme ontologice, între neîncredere, luciditate și libertate. Iubirea, în numele căreia se sinucide personajul Elvira, fiica Oaspetelui de Piatră, rămâne o făgăduință, căutare a Graalului sau amintire indelebilă a obârșiei edenice a ființei umane. Extraordinare pagini poematice scrie Torrente Ballester despre decăderea omului adamic, sub ispitirea și orgoliul Evei, acest feminin avatar biblic al ispitorului Don Juan. Cupluri și triunghiuri adulterine Interesat în cel mai înalt grad de tehnica narațiunii prin glisarea epicului în neverosimil, Javier Marías (n. 1951, Madrid) este unul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care ne referim, Jucăria (ediția a II-a revăzută, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, 200 p.), metropola e bântuită de molima anarhiei, amenințată deci cu pierderea Coloniei și deci a războiului cu felonul inamic. Pe acest fundal de criză și decădere, însuși Generalul K., încadrat de membrii de frunte ai Gărzii, se nevoiește să țină un discurs în fața Statului Major. Ca părinte al făloasei cetăți, face un apel patetic și totodată autoritar, din care nu lipsește vituperarea debandadei, a dezmățului și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și unificarea instituțională, menținând statul divizat. Regimul stărilor a fost marcat, în toate situațiile, de fluctuații în raporturile lor cu autoritatea monarhică. În același timp, tutelarea regelui și limitarea prerogativelor sale nu a însemnat o permanentă stare de anarhie și decădere a regatelor Europei, de regres în dezvoltarea constituțională. Sensul pozitiv al acțiunii stărilor, solidaritatea lor în perioade critice pentru existența statală, a caracterizat majoritatea Adunărilor de stări din statele europene. 2. Principiile reprezentării și convocării Adunărilor de stări În condițiile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
tradiționale. Reducerea rolului Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate și eșecul tratativelor ulterioare de a limita sau controla puterea regală, semnifică trecerea de la etapa monarhiei stărilor la cea a monarhiei absolute. Domnia lui Carol I se va înscrie ca perioada de decădere totală a Cortèsurilor. În anul 1518 regele convoca Adunările reprezentative ale Castiliei la Valladolid, prezidate de unul din colaboratorii săi, flamand de origine 290. Revoltată, nobilimea a alungat flamanzii din Cortès, cerând cu fermitate respectarea legilor regatului și impunând lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterilor străine, că Spania nu era dispusă la schimbarea situației provinciilor, decât cu prețul sacrificării libertăților lor fundamentale, pregătind în felul acesta terenul pentru actul final al revoluției. La 26 iulie 1581 Statele Generale ale Uniunii de la Utrecht au proclamat decăderea lui Filip al II-lea din drepturile sale de suveran al Provinciilor din nord, ceea ce a echivalat cu declararea independenței. Astfel, în sistemul statelor europene și-a făcut apariția Republica Provinciilor Unite, cum s-a intitulat noul stat, cunoscut sub
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care devine "regele tânăr", față de alți fii ai aceluiași rege, investiți doar cu demnitatea de duce. Bază a dezvoltării ordinelor, Bula de Aur din 1222 a deschis drum supremației tuturor stărilor în regat, imprimând treptat puterii un caracter dualist. Procesul decăderii puterii regale a fost însoțit de creșterea celei nobiliare, fiind și urmare a transformării comitatelor regale în comitate nobiliare (nemesi megye)481. Stările vor condiționa "sfatul și ajutorul" de extinderea privilegiilor. Paralel cu formarea nobilimii, denumirea "baron" va indica doar
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Révolution française, Tome I, La Constituante, Paris, Edition de la Librairie de l'Humanité, 1927. Károly, L., Az Erdélyi Országgyülés szervezete (1541-1848), Cluj, 1908. Kaser, Kurt, Il basso medio evo, traduzione di Enrico Besta, Firenze, 1925. Kilsby, J., Spania: mărire și decădere, 1474-1643, All, București, 1998. Konopczyňski, Ladislau, Le Liberum veto, Institut d'études slaves de l'Université de Paris, 1930. Kosáry, Dominique, Étienne Báthory roi de Pologne, prince de Transylvanie, Extrait de la Revue historique, t. CLXXXIII, année 1938, Paris, 1938. Kutrzeba
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se vedea H. Schulze, op. cit., pp. 38-39. 332 J. Streisand, op. cit., p. 59. Mary Fulbrook, op. cit., p. 50. 333 Despre domnia acestui împărat, a se vedea: J. Perez, Istoria Spaniei, Edit. Artemis, 2007, pp. 184-218; J. Kilsby, Spania: mărire și decădere, 1474-1643, All, București, 1998, pp. 43-70; L. Ranke, L'Espagne sous Charles Quintul, Philippe II et Philippe III, Paris, 1845; S. Macdonald, Carol Quintul: suveran, dinast și apărător al credinței, All, București, 1998, passim. 334 A. Oțetea, Reformațiunea și războaiele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în cartea Marianei Codruț, un soi de carnaval golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Destinul său anunță o mulțime de alte destine tragice ale personajelor feminine din românele naturaliste, cum ar fi cel al lui Jeanne din românul Une vie de Maupassant, victima unei serii de ratări, care nici nu mai aspiră la nimic. Decăderea personajelor feminine se constată în majoritatea romanelor de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Madame Gervaisais (1869) de frații Goncourt, Marthe (1876) și Leș soeurs Vatard (1879) de Huysmans, Nana (1880) de Zola, Sapho (1884) de Daudet. De la mijlocul secolului al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]