3,498 matches
-
care s-au lăsat jefuite, alungate, ucise, care au îndurat tortura focului și a apei pentru a sfinți Numele Dumnezeului lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu și asuprire
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Acetildigoxina) [42]. Indicele terapeutic al digitalicelor este mic, toxicitatea mare acestor substanțe explicând posibilele efecte adverse: anorexie, tulburări digestive (grețuri, vărsături, diaree), cefalee, diferite aritmii ca de exemplu bradicardie sinusală, bloc atrioventricular, extrasistole ventriculare, fibrilație ventriculară, sedare, cefalee, tulburări psihice (delir, halucinații), reacții neurotoxice manifestate sub forma agitației, tremorului sau convulsiilor. Se pot manifesta și efecte adverse de tip endocrin: ginecomastie, sindrom amenoree-galactoree. Trebuie menționat că printre reacțiile adverse ale Deslanozidei, medicament care se administrează intravenos, se numără vertijul și paresteziile
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
au loc pierderi mari de apă și relativ mici de sodiu. Manifestările clinice ale deshidratării extracelulare constau în puls filiform, tegumente uscate, hipotensiune arterială, oligurie, astenie, amețeli cu tendință la lipotimie, cefalee, iar în formele grave se poate ajunge la delir, convulsii, comă. Dacă pierderile hidrice au loc în condițiile unui aport crescut de sodiu apa este atrasă din celule în spațiul extracelular prin procesul de osmoză și se constituie deshidratarea intracelulară, ale cărei manifestări clinice sunt anorexie cu sete puternică
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
coșmarul lor s-au fabricat realități apăsătoare, sub a căror împovărare, au fost strivite destine nevinovate. În aceste timpuri, peste cei mai mulți dintre noi s-a înstăpânit, însă, frica născută din pasivitate. Am fost poate prea lași că să ne împotrivim delirului unor dictatori. Am preferat să fim târâți ca părtași la ororile lor decât să-i înfruntăm. I-am lăsat să suspende democrația. În zvârcolirile somnului greu, câțiva au pătruns în sanctuar și au răsturnat menorah, iar flacăra lumânărilor aprinse a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
global, sistemic, pe care l-au agravat pînă la criză, drept consecință. Apoi, printre cauze, dereglementarea financiară și-a avut partea de consecință. Totul, în numele rentabilității financiare. Acum pendulul s-a întors în sens opus, începînd să alunece progresiv spre delir, căci orice excelență se plătește cu o insuficiență. Universul bancar, atît de sofisticat, strălucitor și invidiat a fost deformat de tarantula globalizării și livrat unei piețe tot mai dere-glementate, lipsite de orice control. Criza nu putea să întîrzie, ea face
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
vorbit. Datoriile se acumulează în continuare, iar "dinamicele" fonduri speculative se îndoapă în continuare ca niște curcani cu produse derivate. Problema mare e că finanțele au devenit globale par excellence, iar erorile financiare se globalizează, întreaga lume fiind atinsă de delirul imobiliar american și contaminîndu-se cu neîncredere. Astfel, totul se înlănțuie. De fapt, criza este una de lichidități. Echilibrul pieței produselor derivate nu poate fi decît unul virtual. E de ajuns un ac și balonul se sparge. Toată lumea vrea să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o altă școală de gândire descoperă în cultura contemporană prelungirea și accentuarea vechilor valori puritane ostile desfătării simțurilor. Hedonismul moravurilor este un șiretlic, lumea care ne impune regulile proprii ar fi în realitate activistă și performativă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Vorbește ca și mine”. De asemenea, și în Oreste a lui Euripide, chiar dacă eriniile nu sunt reprezentate pe scenă ca în Eumenidele lui Eschil, ele există totuși în privirile halucinate ale lui Oreste, victimă a propriilor obsesii, târât într-un delir în care experiența întunericului și a nebuniei se împletește cu experiența morții. Această posedare a individului de către morții care se întorc deschide o perspectivă esențială pentru o reflecție asupra legăturilor dintre raporturile teatrului cu fantoma, pe de o parte, și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestei fantome răzbunătoare, și asta nu doar pentru că eidolon-ul Clitemnestrei intervine, după cum am văzut, ca să le întărâte, să le dea un imbold în prigonirea lui Oreste, ci și pentru că dansul lor și cântecul lor macabru sunt asociate amintirii crimelor și delirului ucigașului, delir populat de fantome care se întorc și de viziuni ale morții. La fel, în finalul Electrei lui Euripide, când sunt aduse cele două cadavre - corpuri scăldate în sânge -, Oreste retrăiește detaliile asasinatului, înainte de a acoperi trupul mamei sale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
răzbunătoare, și asta nu doar pentru că eidolon-ul Clitemnestrei intervine, după cum am văzut, ca să le întărâte, să le dea un imbold în prigonirea lui Oreste, ci și pentru că dansul lor și cântecul lor macabru sunt asociate amintirii crimelor și delirului ucigașului, delir populat de fantome care se întorc și de viziuni ale morții. La fel, în finalul Electrei lui Euripide, când sunt aduse cele două cadavre - corpuri scăldate în sânge -, Oreste retrăiește detaliile asasinatului, înainte de a acoperi trupul mamei sale cu un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ochilor săi arși de febră, prin privirile lui rătăcite, chipul lui Oreste îi evocă lui Menelau pe acela al unui strigoi sosit de pe alte tărâmuri. E un chip pe care se citește oroarea nelegiuirii făptuite - asasinarea mamei sale - oroare asociată delirului, nebuniei iscate de vedeniile nopții: trei fecioare semănând cu noaptea, ale căror nume sacre trebuie trecute sub tăcere. La vederea lor, Oreste începe să delireze (baccheuein), iar cauza acestei tulburări a minții este obsesia terorizantă a matricidului său. Delirul lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asociată delirului, nebuniei iscate de vedeniile nopții: trei fecioare semănând cu noaptea, ale căror nume sacre trebuie trecute sub tăcere. La vederea lor, Oreste începe să delireze (baccheuein), iar cauza acestei tulburări a minții este obsesia terorizantă a matricidului său. Delirul lui e o adevărată boală (noseis). Prin experiența tenebrelor, în care moartea se împletește cu nebunia, trece și Heracles, eroul tragic coborât de viu în împărăția lui Hades, eroul dispărut în adâncurile întunecate ale pământului, evocat la începutul piesei omonime
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a trăit clipe tragice și care acum nu mai aspiră decît la imobilitate și tăcere. A fost, de altfel, o dublă „trăire”, a morții și a nebuniei totodată, în care alteritatea furiei ucigașe a luat înfățișarea lui Gorgo. Trezit din delirul său de asasin, Heracles a crezut că se află din nou în Infern. Așa cum crezuse și Oreste, prizonier și el al Lussei, al eriniilor și al dansului lor bezmetic, acele erinii despre care Apollo amintește, în Eumenidele, că stăpânesc teritoriile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o erinie întâlnești fantoma, pe Gorgo și groaza stârnită de masca ei, imagine a celei mai radicale alterități. Dar întâlnești și nebunia, căci imnul eriniilor este asociat pierderii rațiunii. Eriniile pun stăpânire pe mințile oamenilor, le încătușează, le lasă pradă delirului. Încă din finalul Hoeforelor, Oreste simte cum nebunia îi dă târcoale. Spiritul lui rebel, pe care nu-l mai poate controla, îl poartă deja pe cărări necunoscute, cele ale unei nebunii ce-l duce în pragul morții, cele ale unor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană și adevăr. Că fantoma care se arată ori că imaginea din vis au același statut ca și halucinațiile apărute în crizele de nebunie o atestă numeroase tragedii; un fapt rămâne totuși neclar: delirul este cel ce naște
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană și adevăr. Că fantoma care se arată ori că imaginea din vis au același statut ca și halucinațiile apărute în crizele de nebunie o atestă numeroase tragedii; un fapt rămâne totuși neclar: delirul este cel ce naște viziunea fantomei sau viziunea fantomei provoacă delirul? Închipuirile zămislite de delir în Oreste a lui Euripide, acea mania socotită boală (nosos) își au originea în sângele matern. Oreste, prizonier al Lussei, se adresează mamei sale (putem
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantoma care se arată ori că imaginea din vis au același statut ca și halucinațiile apărute în crizele de nebunie o atestă numeroase tragedii; un fapt rămâne totuși neclar: delirul este cel ce naște viziunea fantomei sau viziunea fantomei provoacă delirul? Închipuirile zămislite de delir în Oreste a lui Euripide, acea mania socotită boală (nosos) își au originea în sângele matern. Oreste, prizonier al Lussei, se adresează mamei sale (putem oare presupune că îi vede fantoma?) pentru ca ea să alunge vedeniile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ori că imaginea din vis au același statut ca și halucinațiile apărute în crizele de nebunie o atestă numeroase tragedii; un fapt rămâne totuși neclar: delirul este cel ce naște viziunea fantomei sau viziunea fantomei provoacă delirul? Închipuirile zămislite de delir în Oreste a lui Euripide, acea mania socotită boală (nosos) își au originea în sângele matern. Oreste, prizonier al Lussei, se adresează mamei sale (putem oare presupune că îi vede fantoma?) pentru ca ea să alunge vedeniile înspăimântătoare ce au luat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vede fantoma?) pentru ca ea să alunge vedeniile înspăimântătoare ce au luat chipul lui Gorgo. Încercând să-l convingă pe Oreste că aceste vedenii nu sunt decât niște iluzii optice (Oreste crede că vede ceva acolo unde nu există nimic, imaginile delirului fiind lipsite de substanță), Electra își dă destul de repede seama că, deși nălucirile lui Oreste sunt doar plăsmuirile unei minți rătăcite, ale unei simple doxa, ele au o putere reală asupra victimei lor, reducând-o la neputință. Așadar, unul dintre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai deplin întuneric „stau trei surori înaripate, cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este el însuși ambivalent. Teritoriu al morții sau al vânătorii nemiloase
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
surori înaripate, cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este el însuși ambivalent. Teritoriu al morții sau al vânătorii nemiloase și al demenței criminale, el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spațiu al inițierii, al unei cunoașteri la care nu poate ajunge oricine. Acesta este, de altfel, punctul unde se întâlnesc cele trei zeități mascate - Gorgo, Artemis și Dionysos -, punctul unde se precizează, măcar într-o oarecare măsură, dubla valoare a delirului dionisiac. Dionysos, zeul teatrului, zeul concursurilor tragice și, totodată, zeu al delirului, al maniei (al maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Acesta este, de altfel, punctul unde se întâlnesc cele trei zeități mascate - Gorgo, Artemis și Dionysos -, punctul unde se precizează, măcar într-o oarecare măsură, dubla valoare a delirului dionisiac. Dionysos, zeul teatrului, zeul concursurilor tragice și, totodată, zeu al delirului, al maniei (al maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
maladiei), este, la rândul său, un zeu dublu: zeu al unui extaz inițiatic, cu valoare de experiență a adevărului și zeu al unui extaz-capcană în care omul cade, ajungând astfel în stare de cele mai sângeroase fapte. Ambele dimensiuni ale delirului frenetic aparțin tragediei. În exaltarea sa profetică sau ucigașă, personajul tragic își mărturisește legătura cu Dionysos printr-un vocabular care îl situează printre fidelii zeului. Bunăoară, el este deseori asimilat unui soi de „bacant” (variantă masculină a bacantei, preoteasă sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]