9,342 matches
-
să-și însușească ideea să de constituire a acelei coaliții. Conducătorii otomani erau conștienți, așadar, ca trebuiau să menajeze, în continuare, cel puțin în aparență, interesele sale specifice în Polonia. Astfel că, în vreme ce în conferințele cu Ignatius Mouradgea d'Ohsson demnitarii otomani nu-și ascundeau conster narea pe care le-o produsese aderarea Prusiei la actele internaționale care consfințeau cea de a treia împărțire a Poloniei 74 pentru că, așa cum am mai menționat, "on songe serieusement aux suites funestes de cette nouvelle
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
alianța dintre Poartă și Prusia ar fi constituit un obstacol în calea ambițiilor membrilor ei, firește, în primul rând ale Rusiei, si, pe cale de consecință, ar fi împiedicat "des guerres cruelles"80. Și, desigur, pentru a-i forță mâna, înaltul demnitar otoman nu a ezitat să-l măgulească pe Friedrich Wilhelm al II-lea, afirmând că, în cazul în care ar fi acceptat propunerea otomană, el ar fi continuat "à jouer le beau rôle de per de la paix d'Europe, qui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mod, "des affaires de Pologne qui assuroient la tranquillité d'une pârtie de L'Europe et procuroit à Son vrai amis le Roi de Prusse une augmentation considerable de șa Puissance" (s. Ven.C.)84. Ca urmare, conchidea același înalt demnitar, această nouă "realizare" a Prusiei oferea Porții Otomane "la meme satisfaction, comme și Elle même avoit fait cette acquisition" (s. Ven.C.)85. Și, pentru a spulberă orice dubiu în legătură cu atașamentul total al cercurilor conducătoare otomane față de interesele Prusiei, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
guvernul francez cunoștea dorința lui Selim al III-lea "de jouer un rôle dans leș affaires générale de l'Europe" (s. Ven.C.)105. Ceea ce lasă loc presupunerii că, din acest punct de vedere, era în contradicție cu înalții săi demnitari care ar fi dorit ca Poartă să păstreze, în continuare, cea mai strictă neutralitate. Așa s-ar putea explica demersul lui reis efendi, Rasih Mustafa efendi, care i-a solicitat lui Knobelsdorff opinia în această problemă. Deoarece, se justifică el
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
din 10 septembrie 1798, în G.ST.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 83, f. 151, care indică drept dată a apariție flotei ruse în Bosfor, 8 septembrie 1798. 131 Cu același prilej, demnitarul i-a expus temerile Porții Otomane provocate de posibilitatea "d'un échec du côté des Anglois ou d'une paix șubițe stanțe care nu atenuau, însă, și temerile otomanilor că acea cooperare cu Rusia ar fi putut antrena "des suites
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
conducătoare otomane, exprimată de reis efendi, Rasih Mustafa efendi, în cursul unei întrevederi particulare cu Carl Gustaf König, comunitatea de interese dintre Imperiul Otoman și Suedia era reclamata chiar și de poziția lor geografică 146. Tot cu același prilej, înaltul demnitar otoman a dezvăluit și o alta motivație a insistentei Porții Otomane că Suedia să adere la cea de a doua Coaliție antifranceză, si anume ca aderarea acesteia ar fi determinat intrarea în Coaliție și a Danemarcei și a Prusiei 147
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
raportul lui Nils Gustaf Palin, din 25 ianuarie și 25 octombrie 1813, în loc. cît. 224 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 15 septembrie 1812, în loc. cît. 225 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din 25 februarie 1813, în loc. cît. demnitar, "șont une suite des intérêts și intimement liés des deux Puissances", astfel încât Suedia "ne peut prendre point aux affaires générales de l'Europe sans songer à celles de la Porte pour le même but" (s. Ven.C.)226. O astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pus directori noi, am alungat ultimii miniștri burghezi, l-am alungat pe rege, dar burghezia cu toate cadrele ei se uită la noi și ne pândește, râde de noi, lansează anecdote... Foștii ei miniștri, fostele cadre politice și militare, foștii demnitari intelectuali; foștii polițiști sânt în picioare și îi așteaptă pe americani. Au din ce trăi, din ce-au acumulat, tablouri de mare valoare, lucruri fine, covoare, argintării, bijuterii. Nu-i nimic, zic ei, vindem noi acuma, dar o să facem altele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care să știrbească în vreun fel libertatea cuiva. Era adevărat că nu puțini aderaseră, în frunte cu rectorul, dar rectorul, un biolog vestit, fusese totdeauna un om de stânga, ca și Parhon, la București, marele endocrinolog, fără să ajungă însă demnitar ca acela, se spunea că ar fi refuzat. Totuși, din curiozitate, hotărâi să mă duc, mai ales că nu mă dusesem niciodată, mă uitasem odată la manifestanți de pe trotuar și starea mea de spirit fusese contradictorie, întîi, în primele minute
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici cea mai vagă idee. Mai pe scurt, aveau intenția „să-l arate“. Totuși, serata fusese proiectată foarte simplu; erau așteptați numai „prietenii casei“, cât mai puțini. În afară de Belokonskaia, mai așteptau o doamnă, soția unui moșier care era și un demnitar important. Dintre cei tineri, contau aproape numai pe Evgheni Pavlovici, care trebuia să-și facă apariția ca însoțitor al doamnei Belokonskaia. De faptul că va veni Belokonskaia prințul aflase cu vreo trei zile înainte; despre serata propriu-zisă fusese prevenit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt decât șlefuire, pentru care nici măcar nu au vreun merit, căci le-au fost transmise automat, prin naștere. Toate acestea prințul nici măcar nu voia să le bănuiască, fascinat fiind de încântarea primei impresii. Observa, de pildă, că acest bătrân, acest demnitar important, care, ca vârstă, i-ar fi putut fi bunic, chiar își întrerupe conversația ca să-l asculte pe el, un om atât de tânăr și lipsit de experiență, și nu doar îl ascultă, dar îi prețuiește pe față părerea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu ei. Printre ei erau unii care se urau de-a dreptul unii pe alții; bătrâna Belokonskaia o „disprețuise“ toată viața pe soția lui „moșulică-demnitarul“, iar aceasta, la rândul ei, nu o iubea nici pe departe pe Lizaveta Prokofievna. Acest „demnitar“, care, cine știe de ce, îi protejase pe Epancini încă de pe când aceștia erau tineri și care acum ocupa locul cel mai de onoare, era, în ochii lui Ivan Feodorovici, o persoană atât de importantă, încât protejatul, în afară de venerație și spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cel mai admisibil), ba chiar veninos (dar și această calitate îl făcea plăcut), cu apucături de aristocrat englez și cu gusturi englezești (privitoare, de pildă, la rostbiful în sânge, la harnașament și la lachei etc.). Era la mare prietenie cu „demnitarul“, îl distra și, pe deasupra, cine știe de ce, Lizaveta Prokofievna nutrea ideea ciudată că acestui domn în vârstă (cam ușuratic și cam crai din fire) nu-i exclus să-i treacă deodată prin minte s-o fericească pe Alexandra, cerând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceste subtilități. Nu bănuia, de pildă, că Epancinii, având de gând să facă un pas atât de important ca hotărârea privitoare la soarta fiicei lor, nici n-ar fi îndrăznit să nu-l arate pe el, prințul Lev Nikolaevici, bătrânului demnitar, protectorului recunoscut al familiei lor. Iar moșulică-demnitarul, deși, în ce-l privea, ar fi suportat cu un calm desăvârșit chiar și vestea celei mai mari nenorociri a Epancinilor, s-ar fi supărat negreșit dacă aceștia și-ar fi logodit fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbească întâmplător, tot răspunzând la o întrebare și, parcă, fără să aibă intenții deosebite... VIItc "VII" În timp ce o sorbea din ochi cu încântare pe Aglaia, care conversa veselă cu prințul N. și Evgheni Pavlovici, bătrânul moșier-angloman, care îl întreținea pe „demnitar“ într-un colț povestindu-i ceva cu însuflețire, rosti deodată numele lui Nikolai Andreevici Pavlișcev. Prințul întoarse repede capul în direcția lor și începu să asculte. Era vorba despre rânduielile actuale și despre niște dezordini în privința unor moșii din gubernia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fierbinte și mai sentimentală, poate chiar față de Ivan Petrovici, dacă nu cumva față de toți musafirii în general. Prea îl „apucaseră bucuriile“. În sfârșit, Ivan Petrovici începu să-l privească cu și mai multă atenție; tot foarte atent îl studia și „demnitarul“. Belokonskaia îi aruncă prințului o ocheadă mânioasă și își strânse buzele. Prințul N., Evgheni Pavlovici, prințul Ș., domnișoarele, toți întrerupseseră conversația și ascultau. Aglaia părea speriată, iar Lizaveta Prokofievna intrase pur și simplu în panică. Ciudate ființe mai erau ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a treia pauză. Și... și... e chiar o plăcere să văd din partea dumneavoastră.... — Nu cumva cu acest Pavlișcev s-a întâmplat o istorie... ciudată... cu abatele... cu abatele... am uitat cu care abate, dar toată lumea povestea ceva pe atunci, rosti „demnitarul“, parcă aducându-și aminte de ceva. — Cu abatele Gouraud, iezuitul, preciză Ivan Petrovici. Da, rogu-vă, așa-s oamenii noștri cei mai admirabili și mai demni! Căci era totuși om de viță veche, cu avere, șambelan și dacă ar... fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acesta nu este un material... pentru viitor, pentru speranțe? Oare asemenea oameni sunt în stare să nu înțeleagă și să rămână în urma vremurilor? — Vă rog încă o dată, dragul meu, calmați-vă, vorbim despre toate altădată, și eu cu plăcere... spuse „demnitarul“ cu un zâmbet ironic. Ivan Petrovici plesni din buze și se răsuci pe scaunul său; Ivan Feodorovici începu să se agite; generalul-șef discuta cu consoarta demnitarului, nemaiacordându-i prințului nici un pic de atenție; dar consoarta demnitarului trăgea mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dragul meu, calmați-vă, vorbim despre toate altădată, și eu cu plăcere... spuse „demnitarul“ cu un zâmbet ironic. Ivan Petrovici plesni din buze și se răsuci pe scaunul său; Ivan Feodorovici începu să se agite; generalul-șef discuta cu consoarta demnitarului, nemaiacordându-i prințului nici un pic de atenție; dar consoarta demnitarului trăgea mereu cu urechea și se tot uita cu coada ochiului. — Nu, e mai bine să vorbesc! continuă prințul cu un nou avânt febril, adresându-i-se bătrânelului cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu plăcere... spuse „demnitarul“ cu un zâmbet ironic. Ivan Petrovici plesni din buze și se răsuci pe scaunul său; Ivan Feodorovici începu să se agite; generalul-șef discuta cu consoarta demnitarului, nemaiacordându-i prințului nici un pic de atenție; dar consoarta demnitarului trăgea mereu cu urechea și se tot uita cu coada ochiului. — Nu, e mai bine să vorbesc! continuă prințul cu un nou avânt febril, adresându-i-se bătrânelului cu un fel de încredere deosebită și chiar confidențial. Ieri Aglaia Ivanovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum a doua și a treia zi, toți o luară puțin în nume de rău; Ivan Petrovici chiar se supără, dar nu prea tare. Generalul, șeful ierarhic al lui Ivan Feodorovici, fu câtva timp rece cu subalternul său. „Protectorul“ familiei, demnitarul, îngăimă și el ceva din partea lui, drept povață, cu acest prilej exprimându-se măgulitor că se interesează foarte, foarte mult de soarta Aglaiei. Într-adevăr, era un om de o oarecare bunătate sufletească; dar printre motivele curiozității sale față de prinț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui. Se zicea că ar fi așteptat dinadins sindrofia dată de părinții logodnicei, prilej cu care fusese prezentat mai multor persoane foarte importante, profitând de moment ca să-și exprime pe față, în prezența tuturor, mentalitatea, să le vorbească urât acelor demnitari respectabili, să renunțe la logodnică în mod public și cât se poate de jignitor și, împotrivindu-se slugilor care îl dădeau afară, reușise să spargă o splendidă vază chinezească. La toate acestea se mai adăuga, sub forma unui detaliu caracteristic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și prevedea o serie de drepturi pentru deținători, printre care scutirea de impozit pe cap de locuitor și cea de pedepsele corporale. 6. Aluzie la deviza de pe blazonul lui Alexei Andreevici Arakceev (1769-1834), prieten al țarului Alexandr I și înalt demnitar, care și-a căpătat o tristă faimă prin cruzimea și prostia sa; Alexandr Pușkin i-a dedicat o epigramă foarte caustică. 7. Reforma justiției a avut loc în Rusia în anul 1864; vechiul sistem judiciar, care-i trata pe inculpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de înțelegere pentru {EminescuOpXII 28} {EminescuOpXII 29} superioritatea calităților înnăscute pe care o manifestă redacția "Romînului" nu poate dovedi nimic. Cu totul altfel stă cu diplomele universitare. În adevăr societatea modernă, pentru a-și asigura mersul ei regulat, cere de la demnitarii publici a căror inteligență n-o poate constata altmintrelea învățătură. Noi înșine am zis: din generația trecută s-a ales tot ce se putea alege bun; aproape toți fruntașii partidelor politice [î ]i aparțin ei. Va să zică criteriul pe care timpul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
știrea asasinatului lui Alexandru II. Capii statelor europene, între cari și M. S. R. Domnitorul nostru, s-au grăbit a adresa noului împărat Alexandru III scrisori de condoleanță pentru pierderea ce a trebuit să încerce Rusia și dânsul. Ieri, marii demnitari ai statului rusesc au depus jurământul lor de credință noului suveran, care, cu ocazia suirii sale pe tron, a dat un manifest cătră poporul rusesc. Alexandru III reînnoiește jurământul părintesc că va rămâne credincios testamentului strămoșilor, consacrîndu-și viața pentru prosperitatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]