4,078 matches
-
la ceea țară, Rămâi sufletul meu, pară. Ceru-ți ție iertăciune, Ce ți-am greșit față-mi spune. Cuvinte-n dor nu mai spune, Nu mă da lumii minune. Că din multe ești aleasă, Dragostea rău mă apasă, Să mă depărtez nu mă lasă - Mă duc, iară vin a casă. Măcar cine ce grăește, Altul alta îndrăgește. Dar inima-mi cât trăește Tot la tine mă grăbește. Fii cu noroc încărcată, Cu dragoste îmbrăcată, Și de mine neuitată, Că-ți rămân
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mine s-or uitat, Or stat să se sfătuiască Pe mine să mă despărțească De părinți și de-a mea casă. Ei bine s-or sfătuit Pe mine m-or despărțit Ca și ceriul de pământ Și tare m-or depărtat De părinți și de-al meu sat. Când pe mine că m-or tuns Uni - or râs și alți - o plâns - Alții ziceau că mi-s bat, Da eu, Doamne, n-am fost bat, Ci num-am fost supărat Că-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
catană Să nu-și deie de pomană, Cine ne-au făcut husari Să nu-și deie sărindari. 202 Frunză verde de orez, Vino. maică, de mă vezi, Cât grîele îs mai verzi. Grîele s-or secera Și noi ne vom depărta. Frunză verde fir de orz, Cine-o stârnit hai la sorți, Putrezi-i-ar carnea-n gros Și picioarele-n butuci. 203 Frunză verde siminoc, Tot orașu-i cu noroc Numai Plevna stă în foc; Osman Pașa la mijloc Și strigă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în cenușa vetrei, veghia un motan cu șepte capete care când urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar când urla din câte șepte, s-auzea cale de șepte zile. Genarul, pierdut în sălbatecele sale vânători, se depărtase cale de-o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
isvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise Sf. Petrea: " Doamne, fă ca acest isvor să fie, ce-a fost mai 322 {EminescuOpVI 323} înainte". - "Amin"! zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi. Ca prin farmec peri izvorul și copacii și Făt-Frumos trezit ca dintr-un somn lung se uită împrejur. Atunci văzu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile mărei, care se plecau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 382} {EminescuOpVI 383} {EminescuOpVI 384} {EminescuOpVI 385} A (2306) Câteva irmoase ce se cântă după masă. Cântece de lume din jumătatea întîia a secolului. (Estrase dintr-un manuscript cu cîntece). 1 Dintr-a patriei dulci sânuri Vrajmașul mă isgonește, Depărtat de ea suspinul Zilele îmi otrăvește. O Moldavie iubită, O fericire dorită, Din inimă neuitată Totdeuna așteptată. Unde sunt acele locuri Ce mi-au dat viață mie, Sufletul meu le dorește Cu durerea cea mai vie. O Moldavie etc. M-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sfântul lor amoriu .................................................... 23 Iată vremea ne desparte, Cu suspinuri îți vestesc - Moartea nu-mi este departe Cu suspinuri îți vestesc. Nici acum la acest ceas N-am putut a te vede Ce nădejde mi-a rămas Dacă mă voi depărta? Cine știe sub ce piatră, Sub ce lemn neputrezit, Va repezi a mea soartă Al meu trup nenorocit. Mâni străine m-or împinge La mormânt ce n-am gândit, Ochi străini iar mă vor plânge, Dar nu tu că te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt prea de prisos La astfel de soare frumos. Razelor, când vă-nnorați În mormânt mă aruncați Și iar când vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă n-aveți, Patima mea n-o vedeți, Cum de nu vă depărtați Mai curând ca să-mi lăsați Chipul cel luminătoriu Fără umbră, fără nori, Ca singur iarăși să va Să-nceap - a lumina Și cu zâmbet dulce, blând, Să mă scoață din mormânt. Vino prea dorit senin, Spal - al norilor venin, Vino dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când ți-l jertfesc eu. Amorul nu cere Nici neam nici avere, Ci un duh ș-un gând De la toți de rând. 436 {EminescuOpVI 437} No. 30 Cum ziceai că mă iubești Nu gândeam să mă urăști Ș-atît să mă depărtezi Cât nu vei nici să mă vezi. Mă mir cum te-ai îndurat De-al meu dor înflăcărat, Așa rău de te-ai scârbit Ș-atît te-ai deosebit. Dragostea ce-mi arătai Și nădejdea ce mi-o dai În veci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 446} No. 44 Pietrelor, și voi să-mi știți În ce stare sunt, jeluiți, Silesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 447} Cunoscut fac Dumitale vai, vai, vai, Că mă aflu-n mare jale, Necontenit trăiesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aceea, stăpână, și vie și moartă Eu am hotărât ca să te slăvesc Pre acest pământ și-n văsduh ceresc. No. 51 Gândesc să plec, să mă duc, Dar de un dor mă usuc Și mă cuprinde o jale Când mă depărtez în cale, Ca de-un pui mă despărțesc, Poate nu-l mai întîlnesc, Care m-au iubit cu milă Și m-au mângâiat la silă. N-am ce face, plâng, oftez Cu greu foc mă depărtez Și îl rog cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o jale Când mă depărtez în cale, Ca de-un pui mă despărțesc, Poate nu-l mai întîlnesc, Care m-au iubit cu milă Și m-au mângâiat la silă. N-am ce face, plâng, oftez Cu greu foc mă depărtez Și îl rog cu lacrimi multe Ca dragostea să nu-mi uite. No. 52 Ah! Amar și mare durere Asupra vieții mele Ș-o-ntîmplare furtunoasă Mi-au lăsat inima arsă; 449 {EminescuOpVI 450} Într-un casă, ies afară, Giunghiurile mă omoară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu nedepărtat Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Să m-aveți de ajutoriu Ca la niște născători. Giaba că m-ați legănat Acum sunt și depărtat, Ah! rău că fuge acel ceas Când m-ați pornit de acas'. V-am lăsat doi născători Și grădinița cu flori Ca să fiu ca ceilalți frați Ce-s cu totul depărtați. Plângeți, voi, patru păreți Că de mine rămâneți, Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pornit de acas'. V-am lăsat doi născători Și grădinița cu flori Ca să fiu ca ceilalți frați Ce-s cu totul depărtați. Plângeți, voi, patru păreți Că de mine rămâneți, Că aș-am fost rânduit Până în sfârșit mâhnit Să fiu depărtat de tot Și cu negre să mă port; Și să sprijin mintea-n sus Având nădejde supus La un alt mângâitor Și de bine făcător, Să mă scape și de toate Căci lui numai i se poate De grijile-nvederate, Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
În consecință, nu luați legătura cu nimeni și grăbiți-vă. ― Dar ce se întîmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Mâna îi transpirase pe receptor, își simțea spatele și ceafa ude. ― Alo! Cine ești dumneata? ― Nu părăsiți vă rog aparatul. Vocea se depărtă de microfon: Poftiți doamnă... Alexandra scoase nervos o țigară, încercînd s-o aprindă. Auzi glasul lui Florence, apatic, ruginit. ― Tu ești, mamă? Ce se întîmplă cu voi? ― Vino repede, dragul meu! Fă cum ți-au spus ei. ― Care ei? Sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privirea asupra lui, și știe că zborul este cel ce urmează, ore și zile de înălțare și de plutire, liniștite ca un somn în brațele fecioarelor despre care Cush îi povestea în nopțile lungi sub luna deșertului. Și Corto se depărtează de toate, fiind una cu acest cer ce se desface din nou, și glasul lui Bouche Dorée ajunge, din nou, la el, glasul din care toate vin, un glas în care se amestecă vocile tuturor zilelor petrecute de Corto de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încîntare copilărească; am luat chiar o scoică enormă, înlăuntrul căreia vuia stins marea și m-am jucat multă vreme depărtând scoica și lipind-o apoi din nou de ureche, cum fac copiii. În cele din urmă, toropit de soare, am ațipit și m-am trezit seara. Abia atunci mi-am reamintit de Stâncile de marmură și m-am mirat că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde putea să vină pericolul, dinspre bălării? sau dinspre cătun? Nu mai aveau încredere decât în mare, de aceea o priveau cu o dragoste pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de o însemnătate covârșitoare, sunt analizate treptat-treptat, pe măsura apariției lor cu autoritatea morală a omului superior care, deși plecat din sat, a ținut mereu-mereu legătura cu cei rămași, cu familia, prietenii și vecinii în mijlocul cărora a văzut lumina zilei. Depărtat ca spațiu geografic prin plecare, autorul a rămas legat de sat ca de un veritabil cordon ombilical în permanentă și stăruitoare observație, concretizând totul în formă poetică de înaltă simțire și valoare literar-artistică. Făceam o mică comparație a felului în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce urmează: O audiență anevoioasă la un boier P.C.R. Era în anii de grație 1954-55. De puțin timp eram în Bârlad și-mi desfășuram activitatea la Școala Pedagogică și o clasă în completare la Școala generală din cartierul Munteni, ambele depărtate de locuința provizorie ce o obținusem cu vai-nevoie pe str. Ana Ipătescu. Munceam cu tragere de inimă, cu responsabilitate de profesor necalificat, student în anul I la Facultatea de Filologie București. Simțeam eu că mărimile care mă aduseseră de la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a fi o lovitură. Produse ceva mișcare în dreapta, dar fu din nou prinsă de altă pereche de mâini. Se întrebă de ce nu îi legaseră gleznele. Înțelese repede. Imediat ce îi învinseră împotrivirea, bărbații imobilizându-i fiecare membru, simți cum cineva îi depărta picioarele câțiva centimetri unul de celălalt. Asta făcu posibilă următoarea mișcare. Cele două mâini se plimbau acum pe interiorul coapselor sale, chiar sub fese, și, cu o mișcare fermă, îi desfăcură picioarele. Apoi aceleași mâini îi atinseră și fesele, depărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
depărta picioarele câțiva centimetri unul de celălalt. Asta făcu posibilă următoarea mișcare. Cele două mâini se plimbau acum pe interiorul coapselor sale, chiar sub fese, și, cu o mișcare fermă, îi desfăcură picioarele. Apoi aceleași mâini îi atinseră și fesele, depărtându-le. Acum nu mai putea scoate nici un sunet; șocul și rușinea erau prea mari. Se cutremură simțind cum anusul îi era deschis cu forța și îi era introdus un obiect înăuntru. Dacă era un deget sau vreun fel de instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amestecată cu ușurare. Cu siguranță acum avea să se termine. Simți mâinile întorcându-i trupul, astfel încât acum se afla chiar în fața bărbaților. O împinseră în spate și simți că era așazată pe un fel de suprafață, poate o masă. Îi depărtară picioarele și unul din ei aprinse o lanternă, îndreptând-o spre ea; apoi simți niște degete care îi cercetau interiorul vaginului. Urletul ei de indignare fu înăbușit de căluș. Își dori să lăcrimeze, dar ochii îi erau uscați. Ca și cum oroarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]