4,974 matches
-
entitățile spirituale care acționează asupra materiei"266. Iată "definiția" dată de Lovinescu omului: "Omul e centrul unui sistem vibratoriu de coordonate polare care se amplifică în sensul expansiunii, dar care revine la punctul de plecare"267. Cînd Blake spune: "În desăvîrșită Deplinătate să fie păstrate Organele Omenești,/ După voie Contractîndu-se în Viermi ori Dilatîndu-se în Zei"268, el se referă la porunca divină dată în ce priveste absolută libertate a omului și posibilitatea acestuia de a deveni desăvîrșit. Potrivit lui R. Steiner
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enitharmon, căci Lúvah în umbră îi ascunse În dulce nor întins în zare, si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dumnezeu, precedînd venirea lui Iisus Hristos; desemnează Dumnezeul Inspirației și al Milei (cf. The Marriage of Heaven and Hell, 6). Conform tradiției rabinice Iehova/Iahve reprezintă milă, în timp ce Elohim justiția/dreptatea. Îmbinarea acestor două aspecte ale lui Dumnezeu reprezintă sinteză desăvîrșită: în Jerusalem 61, 1-2 Blake vorbește despre iertarea Sfintei Fecioare Maria ca fiind viziunea lui Elohim Iehova, a lui Iehova Elohim ("Visions of Elohim Jehovah", "Visions of Jehovah Elohim"), adică viziunea dreptății-milei și a milei-dreptății. Numele Jehovah Elohim apare pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rațională angajată în două lumi, fenomenală (sensibilă) și noumenală (inteligibilă). Prin ei înțelegem că omul are "puterea" de a cunoaște, dar și pe aceea de a fi liber și, astfel, de a tinde către Binele Suveran, întruchipare a sintezei moralității desăvârșite și a fericirii împlinite. În corelație cu alți termeni, ei determină un concept normativ al unității de existență a omului. De aici și ideea despre "progresul moral", formulată de Kant și socotită foarte importantă pentru "morala kantiană" de diverși exegeți
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acesteia, indiferent de actul pe care îl pune la cale și îl realizează. Dar fericirea apare și în lotul per-sonalității, în măsura în care însuși scopul ultim și necondiționat al subiectului inteligibil (personalitatea), Binele Suveran, este o sinteză între moralitate și fericire, amândouă desăvârșite. Persoana țintește fericirea ca pe un scop datorat eteronomiei "sensibile" a liberului arbitru (care, conceput ca libertate a subiectului empiric, are valabilitate numai în lumea fenomenală a persoanei). Țintirea fericirii este în acord cu natura însăși, dar, pe de altă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în regim speculativ, cât și în regim practic. În consecință, în sensul înțelegerii poziției și funcțiilor sale în unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar la un scop desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este scop, condiționări care trebuie cunoscute; desigur, în tot acest "joc" intervine și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
doar la un scop desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este scop, condiționări care trebuie cunoscute; desigur, în tot acest "joc" intervine și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul categoric, maxima acțiunii etc. pot fi înțelese, în sensurile lor kantiene, ținând seama de această așezare a subiectului empiric și a celui inteligibil în unitatea de existență a omului. Desigur, persoana nu împlinește această unitate (numită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o unitate de existență duală, ca în cazul omului, Dumnezeu acționează numai din datorie. Tocmai această înălțare a conștiinței omenești dincolo de limitele subiectului sensibil, conștiința asupra măsurii propriei condiții și acceptarea, în sens strict moral, a intervenției unei conștiințe morale desăvârșite, îi deschide omului calea înțelegerii unui fapt și mai îndepărtat de posibilitățile lui de cunoaștere, însă de acceptat pentru a-l înțelege pe om și ca subiect moral: deși viața omului este dependentă de satisfacerea unor nevoi "sensibile", lui îi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu Binele Suveran, obiectul necondiționat al rațiunii practice, iar această sinteză, conceptibilă numai în perspectiva nemuririi sufletului, reprezintă însăși unitatea de existență a omului, ca scop final al existenței înseși. Binele Suveran reprezintă o sinteză a virtuții și fericirii, amândouă desăvârșite: "virtutea și fericirea constituie împreună posesiunea Binelui Suveran într-o persoană"74. Unitatea acestora nu înseamnă identitatea lor. De aici opoziția lui Kant față de eticile în care fericirea și virtutea sunt legate analitic, în sensul că dacă este dată una
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin faptul că acest postulat reface unitatea de existență a omului. Oricum, legea morală mai este vizată doar indirect. Pe de o parte, fără ea nu putem înțelege omul în genere, ca ființă rațională; pe de alta, în constituția umană desăvârșită, în unitatea de existență a omului, ea nu mai reprezintă decât un element, anume pe acela al personalității. Existența lui Dumnezeu este obiectul unui postulat al rațiunii practice, care vizează posibilitatea Binelui Suveran ca scop ultim al voinței pure. Pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rațiunii practice. Acest fapt, deși "aporetic", nu trebuie ocolit, pentru că el susține motivații puternice pentru o interpretare care mizează pe ideea unității de existență a omului. Astfel, dacă legăm ideea în cauză de moralitate, iar aceasta este concepută ca fiind desăvârșită în ipostaza Binelui Suprem, atunci acesta nu are nici o "rațiune" în afara Binelui Suveran, ceea ce înseamnă că virtutea trebuie completată cu fericirea, iar personalitatea cu persoana, nici una dintre aceste părți neavând vreun rost dacă este socotită separat de cealaltă. Pe de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o identitate, nici despre o recondiționare a Ideilor rațiunii. Avem de-a face cu două registre situaționale reprezentând însă un singur lucru: unitatea de existență a omului. Și fiindcă aceasta, deși privilegiază echilibrul celor două elemente ale sale, nu este desăvârșită, ci tinde către desăvârșire, în această înaintare a sa pare a avea semnificație "primatul" rațiunii practice în fața rațiunii teoretice și ideea că "teoria cunoașterii nu poate fi desăvârșită fără recursul la practică"78. Scopul "ultim" al filosofiei critice kantiene este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
absolut este datoria însăși. Existența omului" presupune, la Kant, moralitate și fericire. Moralitatea este totuna cu scopul necondiționat, absolut; fericirea este totuna cu scopul condiționat. De aceea existența (ființei raționale) este ceva neîmplinit fără Binele Suveran (ca sinteză între moralitatea desăvârșită și fericirea împlinită). Așadar, finalitatea nu include în structura ei nici o putere în afara omului și a facultăților sale ca ființă rațională. S-ar putea ca înlănțuirea teleologică a naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebuie să fie, ci este, de fapt, în mod necesar, o luptă continuă împotriva eului nostru primar"118. C. Rădulescu-Motru socotește că tocmai prin această luptă, care generează reorganizări mai armonioase ale fondului sufletesc, personalitatea se apropie de forma sa desăvârșită: personalitatea energetică. I.3.c. Teoria culturii În contextul personalismului energetic, o definiție a omului este posibilă pe temeiul diferenței "esențiale" dintre existența umană și animal, întemeiată pe plasarea lor în evoluție, dar ea este condiționată nemijlocit de caracteristicile diferite
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe care realitatea ca energie o dobândește prin personalizare. Iar personalizarea deschide în existență un orizont nou care, pe de o parte, este integrat energiei, dar pe de altă parte, o potențează și orientează pentru a ajunge la forma sa desăvârșită, reprezentată de personalitate. Este vorba despre un orizont desăvârșitor pentru realitatea energetică, iar nu de unul tranzitoriu, cum ar fi "noosfera" lui P. Teilhard de Chardin: "noosfera, în loc de a forma în lume un fel de monstruozitate izolată, își ia locul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Nedesăvârșirea omului este, însă, un fapt de evidență. C. Rădulescu-Motru o afirmă direct, vorbind despre formele istorice ale personalității. Prin urmare, nu aceste forme nedesăvârșite, unele foarte apropiate de natură (de condiționat) exprimă scopul final al evoluției, ci o formă desăvârșită care nu este posibilă decât prin acordul cu un ideal, posibil, la rândul său, în supoziția Absolutului. A concepe personalitatea energetică asemenea unei unități de echilibru al omului, unitate care adună ființa fizică și pe cea culturală a acestuia, înseamnă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
toate liniile de evoluție a energiei. Avem de-a face cu un determinism prin finalitate secund, conceptualizat în urmarea unui determinism prin finalitate în plan istoric. În al doilea plan, cel propriu-zis istoric, personalitatea reprezintă împlinirea "vocațiilor" eului, structura sa desăvârșită, eul integrat ca premisă psihologică în activitatea proprie omului: munca. Aptitudinile care însoțesc reacția afectivă în alcătuirea personalității reprezintă tocmai sensul de finalitate pe care îl aduce eul în evoluția omului. Acest al doilea plan (istoric) are un sens strict
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evoluție în sensul întăririi sale. Lucrarea din sistemul personalismului energetic în care cele două "stări" ale omului (și rosturi ale personalității) se află în echilibru este Personalismul energetic. Persoana omenească nu este o formă de energie printre altele, ci actul desăvârșit al energiei; d. Kant susține că omul își întemeiază acțiunea pe voința liberă; la C. Rădulescu-Motru, voința liberă susține deprinderile personalității. "Autonomia voinței, spune Kant, este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; (...) Legea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de interpretare, de reconstrucție, pentru că în felul acesta ea capătă șansa de a se deschide către o concepție totalizatoare asupra lumii. Privită ca o corelațiune energetică, personalitatea apare ca "efect" ultim al unui lung șir de cauze. Privită ca ipostază desăvârșită a existenței umane, ea apare ca formă finală de actualizare a energiei, formă care impune ordinea proprie, cea de finalitate, întregii evoluții care a precedat-o. Personalizarea energiei începe cu manifestarea primei anticipații din care se naște eul. Prima sa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale poporului, prin mijlocirea idealului. Profesionistul ca și omul de vocație este "instrumentul" îndeplinirii scopurilor "naturale" ale societății. Idealul este mijlocul care leagă scopul de rezultat, natura (prin societate) de spiritualitate; el semnifică, atunci când este urmat prin vocație, un acord desăvârșit între energia universală, cuprinsă în elementele naturale ale habitatului, și energia personală. Cunoașterea locului în lume în care trăiește un popor condiționează recunoașterea idealului. Așezat în sufletul poporului, urmând liniilor sale de evoluție culturală, idealul asigură puterea de creație, îmbogățirea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cuprins în propriul mod de ființare și devenit temeiul activ al istoriei: munca. Evoluția acesteia determină istoria personalizării; rezultatul la care se ajunge, pe baza determinismului prin finalitate, este o întoarcere la sine a realității lumii, o recunoaștere de sine desăvârșită prin personalitatea energetică. Această idee este ilustrată de C. Rădulescu-Motru prin afirmarea ordinii personaliste a realității. Dar personalitatea individului (de la mistic și până la profesionist și om de vocație) are o determinare non-naturală. Ea reprezintă o configurație existențială dintr-un spațiu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care o va realiza perioada contemporană; acest plan vizează omul ca realitate "fizică" și formele sale de existență din ce în ce mai bine și mai eficient corelate cu mediul; 2) în cel al "filosofiei personalității", unde persoana energetică apare ca expresie a omului desăvârșit, aflat într-o ordine universală în care natura nu mai poate produce forme superioare de actualizare a energiei; acest plan vizează omul ca universal, umanitatea, modelul absolut al umanului, care rămâne, nedezmințit, transcendența după care ne orientăm și în absența
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu sunt aneantizate de aceasta din urmă; ele se păstrează în fiecare dintre noi, chiar și în cei care au atins o treaptă înaltă în personalizarea energiei (de exemplu, în oamenii de vocație). Prin urmare, personalitatea energetică nu este ceva desăvârșit, ceva absolut, decât sub privire filosofică și în forma idealului. Știința despre personalitate va putea preciza din ce în ce mai adecvat fel de fel de structuri personale specifice și condițiile în care ele se constituie, dând seama astfel și de "progres", adică de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pune în evidență prezența unor elemente ale vechilor configurații personalizate în altele noi, chiar poate face predicții despre corelații viitoare ale energiei personalizate, toate specifice, particulare, fără a putea însă dovedi vreodată că o anumită structură personală specifică reprezintă ipostaza desăvârșită a personalității energetice; știința personalității nu poate produce argumente privind constituirea fenomenal-istorică a unei personalității energetice identice idealului de personalitate. Cultura mijlocește apariția idealului (nu a personalității energetice ca ideal) și activează modelul corespunzător lui. Fiindcă potrivit idealului are loc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natura pune și în "adaptări", nu doar în inovație, germenii care produc "evoluțiunea viitoare". Această evoluție nu este un fapt forțat sau adăugat prin contrabandă culturii. Ea urmează din nesiguranța pe care o are oricare timp istoric, societatea nefiind nicicând desăvârșită. Oamenii mari sunt purtătorii posibilității de diferențiere în interiorul modul uman de existență și, în ultimă instanță, în cultură. Explicația cu trimiteri clare către un spațiu dublu semnificativ, biologic și social, pe care C. Rădulescu-Motru o oferă apariției și rolului oamenilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]