6,256 matches
-
și Kierkegaard, "marele bolnav de catholită din istoria culturii"72, care poate fi socotit emblematic pentru condiția metafizicii. Din perspectiva "logicii lui Hermes", acestei carențe a generalului îi corespunde judecata "descriptivă" sau "determinantă", care în plan cultural duce la științele descriptive și la istorie. Este aproape inutil să mai subliniem că tocmai pe o asemenea judecată se structurează întregul demers al filozofului german 73. 2. Conștient de acest păcat originar al filozofiei, Dilthey nu-și propune să dea definiția acesteia (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cazul catholitei, generalul), atunci când se referă la "maladiile spiritului". În schimb, în "logica lui Hermes", accentul cade pe al doilea termen, "cel caracteristic logic", în funcție de care o judecată de tipul individual determinații (cu carența generalului) este denumită de autor "descriptivă" sau "determinantă" pentru o realitate individuală (cf. Scrisori despre logica lui Hermes, pp. 78-79). Această trimitere la Noica nu este deloc gratuită. Chiar modul în care autorul definește judecata de tipul I D ni se pare sugestiv în ceea ce privește demersul "descriptiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descriptivă" sau "determinantă" pentru o realitate individuală (cf. Scrisori despre logica lui Hermes, pp. 78-79). Această trimitere la Noica nu este deloc gratuită. Chiar modul în care autorul definește judecata de tipul I D ni se pare sugestiv în ceea ce privește demersul "descriptiv" al lui Dilthey și numeroasele determinații care condiționează din punctul de vedere al filozofului german orice creație a spiritului. În acest sens este grăitor măcar și faptul că Dilthey îi preferă psihologiei asociaționiste (explicative) psihologia "descriptivă", fundamentală pentru științele spiritului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pare sugestiv în ceea ce privește demersul "descriptiv" al lui Dilthey și numeroasele determinații care condiționează din punctul de vedere al filozofului german orice creație a spiritului. În acest sens este grăitor măcar și faptul că Dilthey îi preferă psihologiei asociaționiste (explicative) psihologia "descriptivă", fundamentală pentru științele spiritului, conform viziunii sale. Primordialitatea acestei "științe descriptive" (deskriptive Wissenschaft) este subliniată în Einleitung... (p. 33), unde ea este definită ca fiind die erste und elementarste unter den Einzelwissenschaften des Geistes (vezi de asemenea I, 2C, precum și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care condiționează din punctul de vedere al filozofului german orice creație a spiritului. În acest sens este grăitor măcar și faptul că Dilthey îi preferă psihologiei asociaționiste (explicative) psihologia "descriptivă", fundamentală pentru științele spiritului, conform viziunii sale. Primordialitatea acestei "științe descriptive" (deskriptive Wissenschaft) este subliniată în Einleitung... (p. 33), unde ea este definită ca fiind die erste und elementarste unter den Einzelwissenschaften des Geistes (vezi de asemenea I, 2C, precum și III, 4). În legătură cu structurarea demersului diltheyean pe judecata de tipul I
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vezi de asemenea I, 2C, precum și III, 4). În legătură cu structurarea demersului diltheyean pe judecata de tipul I D (în care individualul rămâne la determinații, fără a găsi generalul), la fel de semnificativ este și paragraful în care Noica înfățișează manifestarea acestei "rostiri descriptive" în plan extralogic. Astfel, în plan stilistic, ea apare sub formă narativă, iar în plan cultural "poate ambiționa să ducă la științe descriptive pe de-o parte, la istorie pe de alta, fie la o istorie cu sens de reconstituire
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
determinații, fără a găsi generalul), la fel de semnificativ este și paragraful în care Noica înfățișează manifestarea acestei "rostiri descriptive" în plan extralogic. Astfel, în plan stilistic, ea apare sub formă narativă, iar în plan cultural "poate ambiționa să ducă la științe descriptive pe de-o parte, la istorie pe de alta, fie la o istorie cu sens de reconstituire a trecutului în adevărul lui, fie una cu sens de aproximare a legilor, adică a sensurilor generale ce ar comanda desfășurarea în timp
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce ar comanda desfășurarea în timp a etniilor și societăților" (s.n. Scrisori despre logica lui Hermes, p. 81). Dacă aplicăm asupra viziunii lui Dilthey grila "judecății determinante", observăm că modelul ei l-a condus pe filozoful german atât spre științele descriptive, cât și spre istorie, dar, în acest ultim caz, numai spre "o istorie cu sens de reconstituire a trecutului în adevărul lui". Concluzia lui Noica în legătură cu acest tip de judecată ne trimite încă o dată la Dilthey, mai precis la diferențierea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în legătură cu acest tip de judecată ne trimite încă o dată la Dilthey, mai precis la diferențierea, pe linia istorismului, între științe naturii și cele ale spiritului: "De aceea se poate spune că rostirea de tipul I D este, cu modalitatea ei descriptivă, una a istoriei în sens larg, deopotrivă istorie naturală [...], ca și istorie a omului" (s.n. ibid.). 74 Ibid., p. 27. 75 Ibid., p. 26. 76 Ibid., p. 25. 77 Ibid., p. 26. 78 Ibid., pp. 25-26. 79 Apud Anton Dumitriu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
disparate fenomene artistice și spirituale străine și autohtone, grație clarviziunii în a sistematiza și circumscrie idei. Dar nu oricum, ci cu fervoarea redefinirii lor sub grila unei originalități polemice, proaspete, adesea în răspăr cu tabuurile confortabile". Prima parte a cărții, "descriptivă", introduce fișele unor vaste lecturi, în care forța analitică de asociere și disociere remodelează percepția cuminte, didactică, a relației dintre literatură și politică în istoria intelectuală a veacului XX. Discursul lui Caius Dobrescu, fățiș sau latent, este o perpetuă apărare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
revolta împotriva unei vizite la țară și încă de felul acesta, Mini se despăgubea, avînd păreri despre fapte, lucruri și oameni.>> Pînă să o întrebe pe doctorița Lina <<Ce se petrece? >>, cînd capătă un răspuns "idiot", Mini este, metonimic, "privirea descriptivă", avansînd, prin deducție, concluzii parțiale: decorul semnifică, definește în stilul realismului. <<Dacă nu erau lustruite se gîndea Mini ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și locuitorii ei... Pe cînd așa, totul era în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
proces de analiză și nuanțare a modalităților de înțelegere. Pe o intuiție care nu este altfel decît glorificată, romanul își așază temeliile. Ceea ce rămîne însă, ca sentiment la lectură, nu este impresia relativității (aceea pe care contează, obiectiv, scenariul narativ / descriptiv adoptat), ci tocmai flexibilitatea punctului de vedere, autoritatea sa dobîndită, cu nesperate resurse de subtilitate, cu o vocație a stabilirii relațiilor. Mini se întrece pe sine: principiul metonimiei care pune semnul echivalenței între mediu și personaj, sugestia obiectului față cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
introducere și dezvoltare a registrului prezentativ. Philippe Hamon este de opinie că "în discursul realist-lizibil, conjuncția personaj-descriere ar putea fi plasată sub semnul general al motivației în toate sensurile acestui ultim termen: a) un sens semiologic personajul, desemnat prin semnificantul descriptiv (o descriere de mediu, de exemplu) este într-o relație de "asemănare" (deci nonarbitrară) cu nonpersonajul, de redundanță cu mediul, așadar foarte aproape să-și schimbe calificativele cu cele ale mediului (...); b) un sens "psihologic"; anafora, indiciu prospectiv sau retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în mînă". În relatarea ulterioară a victimei, motivațiile arhitectului culminează hilar cu aceea că "îl supără apusul soarelui". Desfășurate disproporționat, ca o raillerie de rea credință ("Nu pot să sufăr odăile lui nemăsurate,... pendulul,...ceștile albastre preistorice etc."), detaliile construiesc descriptiv, însă în răspăr, opunînd convenției romanești o subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în China este o operă de mare interes pentru studierea discursului original al lui Nicolae Milescu Spătarul. Avînd în vedere scopul urmărit de scriitor, un "jurnal de călătorie" este un memorial care-și obligă autorul la un dublu parcurs scriptic, descriptiv și interpretativ, discurs ce însoțește parcursul concret, călătoria în spații străine. El este anamneza imediată, pagină ce depășește consemnarea acelor repere care se vor sustrase uitării. Spătarul scrie cu obsesia detaliului, pentru că relatarea sa nu trebuie să tulbure sensuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ficțiunea jurnalului intim, III, Diarismul românesc, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, pp. 87-93: "Spătarul Milescu lărgește mult cadrele unui discurs administrativ, cum i se comandase, și, în fapt, îi substituie un alt discurs, de tip romanesc, în care găsim exoticul, descriptivul, reflecția morală și teologică. În această ecuație încărcată intră și un element subiectiv care ne sugerează ceva despre diaristul involuntar care este moldavul Milescu Spătarul..." 5. Ibidem, p. 93. 6. Nicolae Milescu Spătarul, Jurnal de călătorie în China, ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
eseist (fiindcă "romanul actual este mai mult eseu decît operă de ficțiune și de creație"), exprimă "viața cu adevăr și cu poezie, în feluritele ei forme." (La moartea lui Thomas Hardy) Artistul trebuie să aibă "talent epic, dramatic, liric și descriptiv, să fie psiholog și sociolog". Fundamental, romanul e narațiune: "povestire bogată, cu intrigă, cu peripeții, care provoacă în cetitor emoție, indignare, iubire, ură satisfacție sau decepție, ca în fața vieții reale". Cînd direcția tinde spre scriitura modern-eseistică, Ibrăileanu concede: "Stilul artist
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Călinescu privește și tablourile, nu doar textele. Semnificația se degajă vizual, iar, pe urma ei, caracterologic. Nu toate picturile sînt însă cu adevărat "transparente" în privința sensului decripției: "Este obicei în lumea continentală a se lua drept trăsătură de evanghelie plastica descriptivă a lui El Greco. Însă acesta denaturează tipul uman spaniol, dîndu-i aspecte de demență bizantină. Lumea lui e hagiografică, torturată și orientală, fețele oamenilor par iluminate de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ioanei, naratorul recurge consecvent la considerații generalizatoare despre personaj. Le-am putea numi, cu termenul mai special, retoric, elemente de descriere etopeică (referitoare la caracterizarea morală a personajelor), spre deosebire de părțile prosopografiei (descrierea personajelor în înfățișarea lor fizică). Majoritatea predicatelor narative / descriptive se însoțesc de forma prezentului sau a imperfectului iterativ. Prezentul este, altfel spus, confirmat de trecut. Astfel se explică valorile iterative ale momentelor, ale scenelor care o înfățișează pe Ioana sau o fac "obiectul" observației naratorului. Un întotdeauna așa guvernează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
liniștită"; incompatibilitate, sens transcendental amintind de Luceafărul eminescian (Riga Crypto și lapona Enigel); simboluri mitice barbiene; soarele ("cu cămările lui"), nunta (revigorare ciclică a lumii), oglinda (dramă a conștiinței), munte, cer, raze, muzici; un univers dedramatizat, pur contemplativ. Depărtarea de descriptiv și apelul la simboluri se constată încă din poemele parnasiene (Lava, Copacul, Banchizele). Panteism înseamnă în opera lui Barbu, coborâre în teluric (Panteism). Atras și de filosofia lui Nietzsche, poetul consideră că relația dintre poezie și geometrie era gândită ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fluierul), să fie "foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", să fie un imn intonat de îngeri drept laudă adusă divinității. Oul dogmatic Oul dogmatic are o viziune modernă și o prozodie tradițională. În text sunt atât elemente narative, cât și descriptive. Oul (termen concret) este alăturat lui dogmatic (termen abstract), fiind un simbol al misterului latent al nuntirii. Acesta are o structură duală în care se configurează lumea dinaintea nuntirii, în miracolul creației universale. La început, poemul are trăsături de baladă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
numele unei grupări: tuberculoșii. În ceea ce privește polemica, portretistica sub formă de pamflet are un rol principal. Unele analize sunt de un mare rafinament; cele la operele lui Sadoveanu, Iorga, Goga, Eminescu, Topârceanu, Rebreanu, Arghezi. La acestea se adaugă flexibilitatea ideativă, pasagii descriptive de romancier, asociații personale de idei și de fapte. Istoria literaturii române. Compendiu este "tot o epopee, dar nu de eroi, ci de forme, mai degrabă o dramă de idei" (Al. Piru). După ce au fost înlăturate biografiile, scriitorii trăiesc numai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simbol. Personajul a fost introdus în acțiune după tehnica balzaciană (prezentarea străzii Antim, descrierea casei lui moș Costache, al cărei aspect exterior și interior sugerează decrepitudinea, imaginea proprietarului). Există o corespondență între protagonist și "aerul de ruină și răceală". Amănuntele descriptive au funcția de a sugera o atmosferă, dar și funcția de a prefigura un caracter. Amănuntele fizionomice sunt prezentate printr-o tehnică a acumulării, încât portretul trimite la o dominantă de caracter (avariția). Prezența Otiliei înseninează existența lui Costache Giurgiuveanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al înserării în care imaginile vizuale se împletesc, de cele mai multe ori, cu imaginile auditive. În aceste strofe se combină descriptivul cu meditația: buciumul nostalgic "sună cu jale", apele "plâng, clar izvorând din fântâne", turmele urcă dealul care se proiectează spre cer, în timp ce stele "le scapără-n cale". Personificarea buciumului și a apelor sugerează armonia naturii cu sentimentele poetului, așteptarea, dorul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
genuri literare, interpreții au scos în evidență și câteva specii literare: idila pastorală (dragostea dintre Cătălin și Cătălina); meditația filosofică (drumul cunoașterii); elegia (omul obișnuit care nu poate accede spre idei superioare); satira (sarcasmul poetului asupra societății superficiale); pastelul (tablouri descriptive de natură terestră sau cosmică). Odă (în metru antic) Odă (în metru antic) a trecut prin opt variante, schimbându-și tonalitatea de odă, cu una de elegie erotică. Stăpânit de patima cunoașterii, poetul se identifică cu geniul într-un "cadru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]