2,392 matches
-
plus la baie, un anume drept la o fereastră sau la o bucățică de cămară violat, curățenia WC-ului, eternele suspiciuni privind consumul de electricitate ― și încă altele, o mie, declanșând adevărate războaie în care protagoniștii se apără, atacă, se detestă, cu energie inepuizabilă. Plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, maiorul schiță rubrici provizorii: un pensionar, o doamnă bătrână, o văduvă în vârstă care știe să zâmbească... Aveau să fie completate ulterior, revizuite, pentru un timp, chiar uitate. Reprezentau însă un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram de cozonac, papanașii se înecau în unt, cantitatea de frișcă depășea de două ori felia de tort. ― Nici dumneavoastră, domnule maior? Stai, Mirciulică! Motanul i se cățăra pe poale, încercînd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
capabil să ucidă. În consecință, m-am străduit să întocmesc liste de inocenți. ― Nu s-ar zice, cel puțin în ceea ce ne privește. ― Vedeți, acest "ne" sau "noi", acest front comun pe care-l faceți mă pune pe gânduri. Vă detestați și totuși când aduc în discuție moartea lui Panaitescu toți, absolut toți, încercați să mă convingeți că individul s-a sinucis. De ce? De ce nu acceptați, cu titlul de ipoteză măcar, altă formulă? De ce domnul Matei, în ciuda disprețului față de dumneavoastră... ― Vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vizita? ― Aș fi gata să pariez pe ultimul leu. * Stăteau în hol, departe unul de celălalt, cu ochii pe fereastră. " Se lasă seara", gândi Melania Lupu trecîndu-și degetele greblă prin blana pisicii. " Nu-mi place întunericul, gândi Doru Matei. Îl detest. Chiar și în amor... De ce să nu vezi?" " Încă o noapte, gândi Grigore Popa. Noaptea te simți mai singur. Când eram mic, dormeam cu un ursuleț. Îl chema Martin și-i lipsea un ochi..." " Am să mănânc o cireașă glasată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla viteza, și chiar așa începură să facă, cu bucuria de nestăvilit a șoferilor oficiali, care, așa cum este universal cunoscut, detestă să meargă cu viteza melcului când au două sute de cai în motor. Nu le-a durat mult alergătura. Hotărârea, fiind bruscă, fiind precipitată, ca toate cele care sunt rodul fricii, avu rezultatul că, practic pe toate itinerariile, ici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comparație vine din vremurile glorioase ale evului mediu timpuriu, când cavalerii se duceau la vânătoare și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina la întâmplare, acum avea harta orașului desfăcută pe volan și, nerăbdător, căuta locul postului șase-nord la periferia septentrională a capitalei. Ar fi relativ ușor să-l localizeze dacă orașul, exceptând cazul în care avea formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăsate și gulerul pardesiului ridicat, să proclame imediat că e humphrey bogart aruncându-și pieziș privirea pătrunzătoare printre marginea gulerului și marginea pălăriei. Acest comisar nu poartă pălărie, umblă cu capul descoperit, așa l-a determinat moda unei modernități care detestă pitorescul și, cum se obișnuiește să se spună, trage ca să ucidă înainte de a întreba dacă mai trăiești. A coborât cu liftul, a trecut pe lângă portar, care-i făcu un semn din gheretă, iar acum e pe stradă ca să-și îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit ceva, Trei focuri de armă, răspunse celălalt, Dar era și un câine care urla, A tăcut, trebuie să fi fost al treilea foc, Ce bine, detest să aud câinii urlând.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care a efectuat mutarea, că eu eram lefteră atunci. Poate că Cinci Orgasme este bărbatul visurilor ei. Merită pe cineva cu adevărat grozav. Pe neașteptate, Marci se ridică și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la Bungallow 8? —Marci, e 7 seara. Bungallow 8 nici nu e deschis până la 2 noaptea. Nu ești Într-o formă de ieșit În oraș În seara asta. Ar trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist, i-am spus. Îți vom face rochia Grace, iar tu ar trebui să mai alegi o rochie. S-ar putea să intri În panică În seara premierei și să detești brusc rochia Grace. Trebuie să ai de unde alege. Nina Își alese și altă rochie - una de cocktail din satin negru, cu câte o fundă pe fiecare umăr și cu o despicătură sexy În partea din față a fustei. Problema era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mesaje În timpul zilei, dar Lauren și Marci mă convinseseră că să-l sun Înapoi nu ar fi fost deloc Înțelept din partea mea În acest moment. „Poate că o să o conving pe Marci să-l anunțe că sunt bine“, mă gândeam. Detestam gândul că Hunter Își făcea griji pentru mine În felul ăla. Mă făcea să mă simt groaznic. Dar, dacă suna Marci, ea i-ar fi spus unde mă aflam, că ea nu era nici pe departe genul de persoană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai neserioasă dintre toate neserioasele din New York, dar era amuzantă și o minunată prietenă și, În plus, avea o inimă de aur. Îi păsa cu adevărat de Marci, Salome și de toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era asigurată. În ciuda intelectualismului rece al creațiilor sale, Dryer avea un dar enorm ca desenator și colorist. Și-l reprimase în numele unei idei, a noțiunii de artă care punea mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea din pictura lui Smith, cu gesturile sale înflorite și impulsurile pseudoeroice, dar asta nu însemna că, dacă ar fi vrut, nu i-ar fi putut imita stilul. Ce-l împiedica să continue opera lui Smith după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dureze luni de zile. Poate pentru totdeauna. Dar sora ta vitregă? — Pamela, adică? — Ziceai că o duce destul de bine. Casă mare în Vermont, doi copii, soț avocat. Dacă îi spui că e doar peste vară, poate e de acord. — O detestă pe Rory. Ca întreaga familie Zorn. Ce motiv ar avea să o găzduiască pe fata lui Rory? — Din compasiune. Din generozitate. Ai spus că s-a mai îmblânzit cu anii, nu? Atunci, dacă eu mă angajez să acopăr cheltuielile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oraș, am intrat pe prima dintre autostrăzile care aveau să ne ducă spre nord și acolo, pe drumurile acelea deschise, a început să se destindă, să mai scape de povara necazurilor și, pentru o vreme, să renunțe la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iubire, înșelătoria avea dimensiuni pe care nu le mai întâlnise niciodată în viață, iar durerea provocată îi lua orice putere de a se mai opune măcelului. — De ce, Gordon? a întrebat el. De ce-mi faci una ca asta? Pentru că te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura care-ți miroase. Varicele. Părul vopsit. Bancurile proaste. Burdihanul gras. Genunchii noduroși. Scula amărâtă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
piață (lucru pe care pot să-l înțeleg atît de bine...). Din această perspectivă, ei sînt astfel, de fapt, cei mai mari critici ai acestei drepte pe care o adoră și mult mai apropiați de această stîngă pe care o detestă și cu care împărtășesc, fără să știe, aceeași critică a mercantilismului universitar. S-ar putea ca acestor universitari umaniști să le fi scăpat într-adevăr ceva, după cum sugera S. Modernizarea învățămîntului românesc Jonathan Scheele, un bun cunoscător politic al României
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o detestă. Aici, ființează principiul logic al terțului exclus, astfel că a treia posibilitate nu există. În privința aceasta, nu pot să emit pretenții nici de la tine, nici de la ceilalți. În definitiv, cine sunt eu pentru a ridica pretenții?! Totuși, singurul mod, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de evadare nu mai există, căci, dacă ar fi existat, ea, în cele din urmă, ar fi găsit-o și ar fi urmat-o. Din cauza asta, inima ei era grea, ca o piatră. Nu și mai suporta viața - și-o detesta! La drept vorbind, cine dintre noi n-ar privi cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la ghișeul ei de la Poștă -, pe cât era faptul că, în tot timpul acesta, nu găsise nici măcar un singur motiv, pentru care să merite să nu-l mai deteste cu atâta putere și convingere! De aceea, ea nu privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar fi respins ideea. Vrei să-mi spui că tu, fără ajutorul nimănui, ai omorât doisprezece soldați, un sergent și un ofițer? încuviință cu naturalețe: — Dormeau. Abdul-el-Kebir, care văzuse murind mii de oamenii, care ordonase executarea multora și care-i detesta pe toți și pe fiecare în parte dintre temnicerii săi, încercă totuși o insuportabilă senzație de neliniște și gol în stomac și se sprijini ușor de stâlpul de lemn ce susținea acoperișul tindei, ca să nu-și piardă echilibrul. — I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ăsta, un camion greu plin de ciment, dar el, Gacel Sayah, inmouchar recunoscut pentru inteligența, curajul și istețimea sa, se simțea, cu toate acestea, ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului, prin catrenele adunate între coperțile cărții, ei vădesc originalitate, percutanță, finețe
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]