2,337 matches
-
fi Împiedicat adesea să vedem că dincolo de negarea acestuia trebuie să se afle altceva decît triumful arbitrariului. Tot ce-a reușit povestea a fost să ne inspire o repulsie ce se oprește la negație. Or, ceea ce trebuie e nu să detestăm criteriile În sine, ci să distingem care dintre ele sînt vitale și care aruncă În captivitate. Acuzatorii lui Socrate au avut și ei criterii. De asemenea, Inchiziția cînd l-a ars pe rug pe Giordano Bruno. La rîndul lor, Socrate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc În realitate, liber de orice tristețe. Negația Îmi poate arăta ce nu vreau să fiu și ce nu vreau să fac, ce-mi repugnă și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca de obicei. Într-o zi Carlina îi reproșă: - Leon, e un egoism din partea ta ceea ce faci! Nu ești deloc cooperant! - Știu, știu! Am primit atât de multe din partea ta, iar eu ți-am dat atât de puțin în schimb. - Detest să cred că discuțiile noastre în legătură cu alcoolul mai au vreun rost. - Nu știu ce să spun. Tu știi cel mai bine, mai bine decât oricine și prețuiesc acest lucru. - Mă mir că în cele din urmă ai o senzație de rușine și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
După cele două ore de lecții cu copiii, am plecat la Maria, care voia să-i vândă o rochie lui Rody M. Pe urmă, invitație la prânz. Am stat de povești despre vrute și nevrute: vrea să se despartă de bărbatul ei, detestă, urăște familia Coadă de Topor. Ne-am așezat la masă; eu mâncam, ea scria pe niște fotografii de amator dedicații pentru Mica; scotea limba și trudea la pagina de scris ca un copil. Trebuia să ajungă la repetiție la ora
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și ucrainencele din Bucovina : „Eu sunt ruteancă, fată de rutean”, spune un personaj dintr-un roman de Aharon Appelfeld. „Evreii sunt de alt neam. Noi putem să-i placem, să ne culcăm cu ei, să-i iubim și să-i detestăm, dar nu să ne mărităm cu ei. Noi suntem altfel. Ce să-i faci ? ! Nu-i vina noastră. Așa ne-a făcut Dumnezeu” <endnote id="(813, p. 114)"/>. Chiar și Însurătoarea cu „o femeie de alt neam” (fie ea și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
convingător dragostea față de Dumnezeu altfel decât arătându-ți repulsia față de ucigașii săi ? Căci Însuși „Dumnezeu Îi urăște pe evrei pe vecie”, susținea Ioan Hrisostomul, pe la 400 e.n. <endnote id="(121, p. 46)"/>. „Dacă a fi bun creștin Înseamnă a-i detesta pe evrei - scria Erasmus din Rotterdam În prima jumătate a secolului al XVI-lea -, atunci noi suntem cu toții buni creștini” <endnote id="(121, p. 77, și 455, I, p. 205)"/>. În aceeași epocă, Martin Luther era convins că evreii trebuie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de știri, pe cine văd pe "sticlă" la Canal 10? Amicii, dezinvolți, rostindu-și povestea cu mai multe floricele decât toată flora României (într-o engleză pentru care chiar și Vineri, sălbaticul slujitor al lui Robinson Crusoe, i-ar fi detestat), menționând, spre stupoarea mea, că "au fost sfătuiți de ambasador să se îmbarce clandestin pe un vapor, pentru întoarcerea în Europa". Am sunat a doua zi la realizatorul emisiunii, care și-a cerut scuze, spunându-mi că nici el n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iordaniei. Sperând s) mențin) unitatea, celelalte grupuri palestiniene nu au criticat Frontul Popular, desi dezaprobau direcția În care Începuse s) se Îndrepte. Inevitabil, au avut loc ciocniri Între revoluționari și guvernul Iordaniei. Unii membri ai armatei iordaniene a lui Hussein detestau gherilele palestiniene. „În ultimii doi ani creaser) o surs) de resentiment Împotriva atitudinilor arogante ale palestinienilor. Tensiunea politic) s-a combinat cu diferențele sociale dintre oamenii, mândri, provenind din triburi, antrenați sub obl)duirea britanicilor, câștigându-și existența din servirea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de tineri actori finlandezi Îmi zâmbesc și mă aplaudă (deși Încă nu făcusem nimic!), așezați În jurul meselor deja pregătite pentru lectură și discuție (de unde să știe ei că mie nu-mi place să discut prea mult la Început și că detest lecturile la masă, Îmi spuneam mușcându-mi buzele, cu toate că zâmbeam la rândul meu). Cel mai entuziast mă Întâmpină reprezentantul lor sindical, un actor care Între timp a câștigat un statut de mare celebritate. În speech-ul lui inaugural, sublinia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
infatuării de mare maestru și profesor nu umbrește prezența sa umană. Andrei Șerban nu Încremenește În propria sa statuie: el rămâne un perpetuu căutător al Adevărului. Cartea prezentă este un mare cadou făcut culturii române. Cetățean al planetei, Andrei Șerban detestă frazele și acțiunile patriotarde. Dar Andrei Șerban rămâne român prin geniul transgresiunii, care a permis câtorva creatori din spațiul nostru nativ să se Înscrie Într-o dimensiune universală. Și, spre bucuria noastră, Andrei Șerban se află printre ei. Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
origine socială și credință și pentru metodele ei moderne de Învățământ. În afară de asta, Școala Tenișev nu se deosebea cu nimic de oricare altă școală ca durată sau spațiu. Ca În toate școlile, băieții Îi tolerau pe unii profesori și Îi detestau pe alții și, la fel ca În toate școlile, se făcea permanent schimb de replici obscene și informații erotice. Fiind bun la jocuri, nu m-ar fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și colegiul la Louvin. S-a căsătorit cu Gilberte Barbanson, belgiancă, a condus (cu umor, dar și cu succes) o agenție de voiaj la Bruxelles și a murit de infarct la München. Îi plăceau stațiunile de pe litoral și mâncarea bună. Detesta, ca și mine, luptele cu tauri. Vorbea cinci limbi. Îi făcea plăcere să facă farse. Singura mare realitate a vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui reflectă influența lui Gumiliov și a lui Hodașevici. A publicat puțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Cluj, prin 1952-1953. Am văzut „filmul” de mai multe ori și capodopera lui Musorgski m-a entuziasmat. Și mai entuziasmat decât mine se dovedea însă, spre mirarea mea, cel mai „reacționar” (și mai admirat!) coleg de clasă al nostru, care detesta și ironiza, pe față, filmele sovietice. Nu mai făcea, în acele zile, altceva decât să revadă, mereu, fără să se sature, Boris Godunov. După aceea, mult timp după aceea mi-am dat seama că, atunci ca și mai târziu, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu numai fanaticul, ci și oportunistul ingenuu (căruia i se pare firesc să se „întoarcă” după cum bate vântul) e deasupra omului de marmeladă - oportunistul sofisticat, cu pretenții de complexitate și intelectualitate, de obiectivitate și independență de opinii. Pe fanatic îl detești, pe simplul oportunist îl disprețuiești: de omului de marmeladă ți-e silă! * Ziua de 9 mai 1995, când s-au împlinit 50 de ani de la victoria asupra fascismului, i-a fost fatală lui Dostoievski, în urbea de pe Someș. O stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mă informeze, un poet malițios - „bulgarul abisal”. De data aceasta, vrând-nevrând, a fost rândul meu să mă amuz. Eticheta pe care mi-o lipise Paul Georgescu era, trebuie s-o recunosc, spirituală. Dacă pe mine mă disprețuia, pe Dostoievski îl detesta. De pe poziții, nu atât marxiste, cât leniniste (dacă ținem cont de faptul că, într-o scrisoare, particulară ce-i drept, Lenin l-a numit pe autorul Demonilor - „arhiticălosul Dostoievski”). Nimic nu mă obliga să fac caz - fie și în cercurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o chestiune de stil, austeritatea are negreșit un evident caracter estetic. Când nu-l are, când e lipsită de stil, e doar grosolănie și răutate. Există de când lumea o categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât o reacție la atari intoleranțe. Indiferent de excesele lui nelăudabile, libertinajul a avut meritul filozofic de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al lui Dante : nessun maggior dolore... Cel puțin experiența mea m-a convins de contrariu. Erau acolo și unii care nu suportau să se evoce vremurile mai bune, asta îi făcea să resimtă și mai acut răul prezent. Aceștia ne detestau pe noi, cei cu amintirile, căci ̀ i ̀ mpiedicam să se acomodeze cu răul. Dar și eu ̀ i detestam pe ei. Îi detest și acum: sunt cei care nu vor să-și amintească de România de dinainte de 1940
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
suportau să se evoce vremurile mai bune, asta îi făcea să resimtă și mai acut răul prezent. Aceștia ne detestau pe noi, cei cu amintirile, căci ̀ i ̀ mpiedicam să se acomodeze cu răul. Dar și eu ̀ i detestam pe ei. Îi detest și acum: sunt cei care nu vor să-și amintească de România de dinainte de 1940, de România europeană, de România adevărată. Sunt cei care nu mai vor să știe nici de rege, nici de liberalism, nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vremurile mai bune, asta îi făcea să resimtă și mai acut răul prezent. Aceștia ne detestau pe noi, cei cu amintirile, căci ̀ i ̀ mpiedicam să se acomodeze cu răul. Dar și eu ̀ i detestam pe ei. Îi detest și acum: sunt cei care nu vor să-și amintească de România de dinainte de 1940, de România europeană, de România adevărată. Sunt cei care nu mai vor să știe nici de rege, nici de liberalism, nici de marile valori ale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după ce încercasem zadarnic să citesc primul volum, L’âge de raison, din ciclul plicticos și tendențios Les chemins de la liberté și după ce tot zadarnic încercasem să citesc și opul filozofic L’être et le néant. Ca și ideologii comuniști am detestat și eu această cărămidă (într-o oarecare măsură tot ca ei, fără să o fi citit sau mai exact fără să o fi dus până la capăt), dar din alte motive. E îngrozitor de plicticoasă, pretențioasă, sucită și outrecuidante, ca să folosesc această
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de unde și antipatia multora contra lui Voltaire). Principalul reproș ce se aduce zeflemelei e superficialitatea. Există, într-adevăr, zeflemea superficială, după cum există cel puțin tot atât de multă superficialitate la pretinșii serioși. Adevărata seriozitate și adevărata profunzime știu de glumă și nu detestă râsul, fie eventual și „anecdotic”. Proverbele sunt pline de zeflemea, de o zeflemea care vine din „fondul sănătos și adânc al poporului”. Superficialitatea nu ține de „suprafață”, ci de imperfecta funcționare a inteligenței, iar a disprețui „suprafața” e un simptom
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
p. 36) și : „Sentimentalii ! Iată-i pe cei cărora de fapt nu le pasă” (p. 66). Aceste două observații se leagă de o mărturisire anterioară, mai violentă : (căci, dacă refuză excesul, sobrietatea nu-și interzice rare dar lucide ieșiri brutale) : „Detest crizele de conștiință și pe amăgitorii care ni le propun. Din ele au ieșit câțiva sfinți și o lungă serie de criminali” (p. 18). Această idiosincrazie, justificată ferm în câteva exemple, devine o atitudine iar formula ei are valoare de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
operele lui Strindberg. Flora și fauna sunt unice, hrănindu-se din sucurile subtile ale celor de sub pământ. Dar ce păcat că n-am putut să mă dedau visării complet - am făcut greșeala să-l iau cu mine pe X, care detestă cimitirele ca mulți alții fără subtilă cultură și interes, crezând că mi-ar putea servi de ghid inspirat. Dar se pare că m-am înșelat, motivul pentru care a acceptat a fost altul, ca să fie cu mine, ca un câine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]